În următoarele 7 minute vei afla:
– Care sunt zonele din creier responsabile cu gestionarea stresului la job.
– Cât plastic ingerăm într-o săptămână, fără să ne dăm seama.
În ultimii doi ani, două probleme importante s-au poziționat în centrul conversațiilor noastre colective. Una dintre ele vizează schimbarea climatică, iar cealaltă este despre starea de bine și despre reziliență mintală. Este timpul să facem legătura între cele două teme de discuție și să le aducem în același punct. Și nu este vorba doar despre faptul că ambele sunt amenințări care ne pun în pericol existența, ci și despre realitatea că ele sunt conectate într-un mod profund una cu cealaltă; s-o spunem mai simplu, atunci când oamenii sunt epuizați și ajung la burnout, ei vor termina și mai rapid resursele planetei.
Este clar că modul în care trăim și muncim nu doar că ne duce pe noi către burnout, însă ne și determină să luăm decizii care ne distrug sănătatea proprie și sănătatea planetei.
Scala care măsoară această criză arată date incredibile. Mai întâi, iată ce știm despre sănătatea planetei:
- Ultimii șapte ani au fost cei mai călduroși înregistrați vreodată.
- Nivelul dioxidului de carbon în atmosferă este mai mare decât a fost în ultimii 800.000 de ani.
- În 2020, incendiile din Australia au ucis 34 de oameni, au ars peste 44 milioane de acri de pământ și au scos din habitatul lor peste trei milioane de animale.
- În 2020, planeta a pierdut o suprafață de peste 2,5 milioane de hectare de pădure, o suprafață echivalentă cu mărimea statului Colorado, o cifră cu 7% mai mare decât în 2019.
- În 2020 au fost înregistrate cele mai multe furtuni în Atlantic care au purtat un nume și am avut parte de unul dintre cele mai rele sezoane cu focuri sălbatice în California, practic cel mai rău din ultimii zece ani.
Apoi, iată cifrele care descriu gradul îngrijorător la nivel individual și colectiv al sănătății mintale, aflată deja într-un punct critic la începutul pandemiei și înrăutățită ulterior pe parcursul acesteia:
- Conform datelor oferite de C.D.C. (Centers for Disease Control and Prevention), mai mult de 90% din cheltuielile noastre pentru sănătate merg către tratarea sănătății mintale sau a unor afecțiuni cronice legate de stres, care ar putea fi prevenite și gestionate mai bine, cum ar fi bolile de inimă și diabet: până în anul 2035, acestea vor afecta aproape 600 de milioane de oameni.
- La nivel mondial, peste 264 de milioane de oameni se luptă cu depresia.
- În luna mai 2019, Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut, oficial, burnout-ul ca o criză la locul de muncă.
- Un studiu realizat de Asana pe 13.000 de lucrători din opt țări a arătat că un procent uriaș, de 71% dintre aceștia, se confruntase cu burnout-ul pe parcursul anului trecut.
Conexiunea dintre ceea ce ne facem nouă înșine și ce-i facem planetei pe care trăim nu e una metaforică. Avem informații suficiente despre schimbările climatice. Consecințele de care vom avea parte dacă nu ne schimbăm modul în care trăim sunt grave. Așadar, dacă știm cum funcționează lucrurile, din punct de vedere științific, de ce nu acționăm? Pentru că ne este greu să ne desprindem de obiceiurile noastre și să îmbrățișăm idei și moduri noi de a trăi dacă noi, la rândul nostru, suntem, pur și simplu, epuizați.
Trebuie să luăm în calcul datele științifice pe care le avem despre funcționarea planetei și despre schimbarea climatică; atunci când nu băgăm în seamă ce spune știința despre modificările climatice, ignorăm pur și simplu și felul în care luăm deciziile atunci când ajungem la burnout.
În acest moment de completă epuizare, suntem obosiți și consumați, prin urmare gândim doar pe termen scurt și ne concentrăm doar pe supraviețuirea zilnică, încercând să facem față zilei și, uneori, chinuindu-ne să depășim fiecare oră. În această fază, nu suntem, pur și simplu, capabili să ne formăm obiceiuri noi, mult mai stabile și mai sustenabile; suntem incapabili să ne gândim la viitor, să luăm decizii înțelepte pe termen lung și să venim cu soluții creative și inovatoare atunci când ajungem într-un scenariu complex, cum ar fi cel al schimbării climatice. Și cu siguranță nu suntem în stare să vedem aisbergul până nu lovește în plin Titanicul. Și nici să ne oprim din a trăi într-un fel care topește ghețarul de care este atașat acel aisberg. În lumea noastră mereu copleșită de ecrane, ne este greu să vedem partea plină a paharului, să privim înainte și să așteptăm cu nerăbdare să fim parte a soluției. Așa că intențiile și obiectivele legate de climă rămân doar atât: intenții și obiective.
Ca să facem față realității care ia în calcul schimbarea climatică, avem nevoie de o modificare radicală a culturii, însă nu una bazată doar pe modul în care ardem combustibil solid. Vom avea nevoie de o schimbare a felului în care consumăm energie la nivel individual. Și soluția este energia regenerabilă în fiecare compartiment al vieții. Iată de ce speranța că o să avem parte de o planetă sustenabilă este o idee care merge mână în mână cu dorința de a trăi o viață sustenabilă.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Este cu atât mai uimitor cu cât o mare parte din cultura noastră se bazează încă pe negarea fenomenului de burnout, chiar dacă legătura dintre cum ne trăim viețile și cum performăm poate fi găsită chiar în scrierile înțelepților antici. În plus, cele mai noi descoperiri ale științei au validat această legătură prin cercetările și rezultatele făcute despre modul în care gândim și luăm decizii atunci când suntem supuși stresului.
Cortexul prefrontal este acea regiune a creierului care guvernează procesul cognitiv de ordin superior și luarea de decizii legate de viitor. Însă, așa cum explică neurologul Amy Arsten de la Yale, care a studiat modul în care răspunde creierul atunci când este supus stresului, cortexul prefrontal este „nefuncțional”, „offline” în timpul evenimentelor stresante, iar controlul este preluat de regiunile mai primitive și cu reacție mai rapidă ale creierului.
Acest lucru poate fi util atunci când ne găsim în situația în care suntem urmăriți de un leu, însă în niciun caz în scenariul care „necesită o evaluare atentă și o planificare a planului de supraviețuire”. Chiar și mai rău, atunci când suntem supuși unui stres cronic, conexiunile neuronale ale cortexului prefrontal pot fi slăbite, iar legăturile cu zonele care sunt responsabile de instinctele primare se intensifică. „Astfel, putem deveni mai impulsivi și nu ne dăm timp de gândire în acel moment în care am avea nevoie să reflectăm atent care poate fi răspunsul potrivit pentru supraviețuire”, spune ea. Cum ar fi situația în care ne confruntăm cu o amenințare existențială de tipul distrugerii planetei.
Apoi, trebuie să vorbim despre somn, elementul pe care toată lumea l-a privit cu dispreț începând de la Revoluția Industrială și Thomas Edison încoace, cel din urmă declarând că „nimic pe lume nu este mai periculos pentru eficiența umanității decât prea mult somn”. De fapt, există câteva lucruri mai periculoase, care fac rău atât eficienței oamenilor în general, cât și viitorului umanității, și vorbim aici despre privarea de somn și burnout.
Știința somnului, un domeniu în dezvoltare în ultimii ani, ne-a demonstrat că somnul este esențial pentru sănătatea noastră fizică și mintală și pentru păstrarea abilităților noastre cognitive. Studiile au arătat că privarea de somn afectează atenția, memoria pe termen lung și vigilența. Și lista efectelor privării de somn, puse laolaltă de către Walter Reed Army Institute of Research, include reducerea empatiei, un control al impulsurilor mai scăzut, o mai mare încredere în „gândirea magică”. Nu e tocmai o rețetă de succes pentru o gândire clară, orientată spre scopurile pe termen lung, una de care am avea nevoie pentru a face față cu bine schimbărilor climatice.
Un studiu făcut de cercetătorii de la University of Surrey a arătat că, atunci când suntem în burnout, suntem mai puțin predispuși să luăm decizii raționale și avem tendința de a evita procesul decizional. Este dificil să avem o imagine concisă a abordării pe care am avut-o în ultimii ani în legătură cu schimbările climatice. Sau măcar s-o descriem pe cea pe care am avut-o în ultimele luni. În timpul penei de curent totale din Texas, din luna februarie, oficialii au declarat că rețeaua electrică a statului a fost doar la un pas de o catastrofă și mai mare, o pană mai puternică putând lăsa multe orașe din Texas fără curent, pentru luni bune.
În același timp, s-a aflat tot atunci că experții au avertizat încă de acum zece ani liderii statului Texas în legătură cu vulnerabilitatea rețelei electrice. Și totuși, an după an, aceiași lideri au ales să câștige pe termen scurt în loc să se gândească pe termen lung la sănătatea statului pe care îl conduc și la sănătatea locuitorilor lui.
Sănătatea noastră este afectată în mod direct de modul în care administrăm resursele planetei. Și asta se vede chiar acum, cu această pandemie. Ani de zile, Dennis Carroll, unul dintre cei mai respectați experți pe probleme de pandemie și boli provocate de animale, a avertizat că incursiunea repetată a oamenilor în habitatul sălbatic va duce la mai multe „evenimente ieșite din matcă”, cum este coronavirusul. „Era previzibil”, spune el, adăugînd că nu e suficient să cunoaștem datele științifice dacă nu le punem și în practică. „Poate că gândești corect în legătură cu anumite subiecte, însă acțiunile tale sunt diferite”. Așa cum spune Fareed Zakaria: „Nu există nici o îndoială că modul în care trăim noi acum este, într-un fel, un soi de invitație pentru reacțiile diferite pe care natura le va avea față de noi. Trăim într-un ritm și pe o scală fără precedent în istoria umanității, deși suntem doar o specie printre multe altele”.
Alt exemplu al acestei relații cu dublu sens: plasticul. Acum, producem circa 350 de milioane de tone de plastic în fiecare an. Și, cu toate acestea, în SUA, mai puțin de 9% din această cantitate se reciclează. Un raport făcut de Ellen MacArthur Foundation estimează că, până în anul 2050, oceanele noastre ar putea să adăpostească mai mult plastic decât pește. În ocean și pe pământ, plasticul se descompune în microplastic, care ajunge în apa de băut, în lanțul de alimente și în corpul nostru. Practic, ingerăm plastic cam cât un card de credit, în fiecare săptămână. John Oliver a realizat recent un material despre cum se reciclează cu adevărat plasticul, în ciuda bunelor noastre intenții, și cât de improbabil este să poți alinia toate procesele industriei cu descoperirile științifice. „Trebuie să-i facem să se schimbe”, concluzionează Oliver. „Și, dacă nu pentru binele nostru, nici de dragul generațiilor viitoare, cel puțin putem să facem un efort pentru toții peștii care vor fi întrecuți ca număr de plasticul din oceane”.
Așadar, de ce atât de mulți lideri (politicieni, antreprenori sau investitori media) iau decizii atât de nepotrivite atunci când vine vorba de existența planetei noastre? De ce suntem atât de atașați de viziunea pe termen scurt și de gândirea magică, chiar dacă știm ce efecte vor avea acestea asupra planetei și asupra noastră? Nu este vorba despre un IQ mai mic aici. Și nici despre lipsa banilor.
Așa cum spunea în ianuarie John Kerry, consultantul special pe probleme climatice al președintelui Biden, gândirea pe termen scurt înseamnă că noi cheltuim sume enorme de bani ca să atenuăm consecințele schimbărilor climatice, cum ar fi uraganele sau alte dezastre naturale, apărute tot mai des: „Cheltuim mai mulți bani, oameni buni. Și nu o facem într-un mod inteligent. Nu o facem într-un mod care să ne ajute să fim sustenabili pe termen lung”. Și nu e vorba nici măcar de lipsa informațiilor. Problema este, de fapt, că avem atât de multe date încât ne putem îneca în ele, însă nu avem suficientă înțelepciune să le folosim. Ca să nu ne ocupăm, pur și simplu, doar de consecințele mortale, catastrofale și din ce în ce mai costisitoare ale schimbărilor climatice, trebuie să mergem la sursă, acolo de unde putem aborda cauzele epuizării. Când vom începe să ne trăim sustenabil viețile, vom avea atunci o fundație de la care să pornim pentru a construi și a menține o planetă sustenabilă. Așa cum spunea Arhimede „Dați-mi un punct de sprijin și voi muta Pământul din loc”. Burnoutul și epuizarea ne fac imposibilă misiunea de a găsi un punct central de putere și înțelepciune pe care să ne sprijinim.
Din fericire, există tot mai mulți lideri în economie care înțeleg acest lucru. Pandemia a accelerat procesul de înțelegere că abordarea unei strategii sănătoase pe termen lung este conectată la starea de bine, pe termen lung, a angajaților ei. Și nu putem să separăm starea noastră de bine de sănătatea planetei. Așa cum subliniază Lisette de Jonge, Global Health & Wellbeing Leader, IKEA, „Unul dintre obiectivele noastre principale este să ne asigurăm că acționăm într-o manieră sigură pentru mediul înconjurător, protejând și susținând în același timp sănătatea și starea de bine a colegilor noștri”.
În podcastul meu „What I’ve Learned”, CEO-ul Salesforce, Marc Benioff, vorbește despre modul în care meditația îi influențează deciziile de management, incluzând munca sa în domeniul schimbărilor climatice. Își aduce aminte de un prânz pe care l-a avut cu Jane Goodall la o conferință despre mediu. El vorbea despre proiectele sale pentru oceane curate și ea l-a întrebat ce are de gând să facă în privința pădurilor. N-a avut un răspuns pe loc, însă acea conversație a dus mai departe la inițierea proiectului 1 Trillion Trees (Un triliard de copaci) care folosește arborii pentru a capta dioxidul de carbon. „Acela a fost un moment la care am meditat”, îmi spune, o atenționare că: „Trebuie să ascult mult mai atent”.
Și, chiar dacă nu conducem companii, putem să luăm anumite măsuri fiecare în parte: niște decizii care să ne facă atât nouă bine, cât și planetei.
Așa cum Laurie David și Heather Reisman discută în noua lor carte, Imagine It!: A Handbook for a Happier Planet, acesta este modul în care schimbările culturale vor avea loc. „Mai mulți oameni care fac schimbări individuale vor determina în cele din urmă o dorință colectivă și o inevitabilă acțiune în domeniul guvernamental și de business”, scriu ei. „Atunci când faci schimbări mici, în fiecare zi, îți dezvolți un mod de gândire care va duce în cele din urmă la o schimbare de atitudine în ceea ce privește problemele majore”.
Schimbarea climatică este reală. Burnoutul este cât se poate de real. Putem să ne luptăm cu ambele crize în același mod: angajându-ne să ne ocupăm de propriul burnout, ceea ce ne va da energia și înțelepciunea necesară să ne ocupăm de burnout-ul planetei. Ca să avem o planetă sustenabilă trebuie să începem prin a trăi vieți sustenabile.