În următoarele 5 minute vei afla:
– Cum te poate duce un post-it pe plajă.
– De ce să formulezi mesajele la timpul prezent.
Acest articol este despre motivația de a face (o activitate sau o rutină), nu despre motivația de a fi sau lipsa de motivație care generează depresie sau alte anxietăți.
Motivația dispare, uneori, pentru că n-am stabilit un scop care să ne entuziasmeze sau uităm care e scopul final al acțiunilor ori rutinelor noastre. Poate că facem lucrurile pentru că trebuie, poate credem că nu avem control asupra circumstanțelor și ne simțim captivi. Posibil, uneori, să intrăm într-o rutină plicticoasă căreia nu-i vedem capătul. Mai sunt și alte motive, desigur.
De ce ne pierdem motivația?
Când simți că începi să-ți pierzi motivația, te invit să te întrebi:
Ce înseamnă pentru mine ….. (lucrul pentru care nu te mai simți motivat/ă)?
Ce beneficii îmi aduce ….. (activitatea în sine sau rezultatul acesteia)?
Ce sacrific pentru ….. (dacă e ceva)?
Ce mă oprește din a face activitatea/rutina?
Cum mă simt când fac ….?
Când îți e suficient de clar care sunt avantajele și dezavantajele respectivei activități, ai cel puțin două variante la îndemână:
- Dacă sacrificiul e prea mare în raport cu beneficiile și poți să renunți la acel lucru, fă-o, fără să mai stai pe gânduri. Poți să pui în loc ceva ce-ți aduce cu adevărat bucurie sau tocmai ți-ai făcut rost de niște timp pentru nimic.
- Dacă nu poți renunța la activitate, du-te mai în profunzime și vezi care sunt beneficiile finale. De exemplu, să spunem că activitatea pentru care ți-ai pierdut motivația are legătură cu jobul și tu alegi să rămâi în continuare la acest job. Dacă nu faci activitatea, nu primești salariul sau ești concediat. De fapt, ceea ce primești în schimbul activității, beneficiile tale, sunt lucrurile pe care le poți face cu banii din salariu și felul în care te simți când ai banii ăia în bancă sau în portofel.
Pentru situația în care continui activitatea sau rutina, un bun factor motivator pot fi banalele post-it-uri. Da, chiar acele mici bucăți de hârtie colorată cu lipici pe ele, pe care le poți cumpăra din absolut orice librărie. Surprinzător, nu?!
Cum funcționează acest sistem?
Creierul nostru învață prin repetiție.
Cu cât avem mai des un gând recurent, cu atât cărarea pe care o desenează în creier devine mai solidă și se transformă în șosea și apoi în autostradă.
Adică, atunci când ne aflăm într-o anumită situație, creierul caută gândul predominant, șoseaua cea mai folosită dintre cele pe care le are. Cu cât creierul folosește mai mult o autostradă, cu atât celelalte se deteriorează și pot chiar să dispară.
Cercetările științifice arată că ne creăm noi circuite în creierul nostru. Facem asta toată viața noastră, mai mult sau mai puțin conștient. Însă atunci când devenim conștienți de gândurile care nu ne folosesc, putem să le înlocuim cu unele benefice. În felul ăsta, începem să construim o nouă cărare și încetăm să folosim varianta veche. Pentru ca circuitul nou să devină mai rapid autostradă, e nevoie de repetiție.
Aici intervin post-it-urile. Le lipim undeva în raza noastră vizuală, unde le vedem cât mai des. De exemplu, pe marginea ecranului de la laptop, computer sau tabletă. Sau pe o foaie pe care o purtăm după noi și o ținem la vedere. În fine, ai înțeles ideea.
Le citim conștient dimineața și seara înainte de culcare, precum și pe parcursul zilei cât de des posibil. Dacă sunt în fața noastră toată ziua, de fapt le citim cu coada ochiului de zeci de ori poate, fără să ne dăm seama. Și atunci, creierul nostru începe să folosească aceste gânduri noi, are încredere în ele pentru că apar atât de frecvent. Corect?
Recomandarea mea este să folosești maxim 3 post-it-uri în același timp, cel puțin la început.
Cum le folosim?
Pasul 1: Conținutul
După ce am identificat beneficiile finale, un prim post-it poate avea un desen și/sau un scurt text care să cuprindă principalul beneficiu, scris la timpul prezent.
De exemplu, dacă cu banii din salariu vrei să pleci un weekend la mare, scrii așa: Sunt bucuroasă (mulțumită, fericită, mândră, împlinită etc) pentru că sunt pe malul mării la Krapets (adică unde vrei tu, la Krapets m-aș duce eu). Mă simt liberă și fericită (sau cum te simți tu).
Recomand folosirea timpului prezent pentru că atunci când afirmi, te pui instantaneu în emoția pe care vrei să o trăiești. Chiar dacă nu închizi ochii, creierul a construit deja tabloul, imaginea. Uite, eu numai când îmi zic în gând ”Ce fericită sunt cu picioarele în apa mării aici, la Krapets!”, deja mă văd acolo și mă simt exact așa. Te invit să testezi și tu, acum.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Ei, pentru că tu vrei să trăiești emoția asta cât mai mult și mai real, îți crește motivația de fiecare dată când o exersezi așa.
Alte două post-it-uri le poți crea în funcție de răspunsurile tale la întrebările ”ce mă oprește…” și ”cum mă simt când…”.
Primul: să zicem că te oprește plictiseala. Scrii pe post-it ceva similar cu: În fiecare zi, sunt din ce în ce mai interesată de… (activitatea sau rutina respectivă). Adică înlocuiești blocajul cu opusul său, dar în cantități care cresc.
Nu spui direct Sunt atât de entuziasmată de…, pentru că mintea ta știe că e o minciună și îi va lua mai mult timp să o transforme în adevăr și să construiască circuitul. Dacă, însă, îi dai mesajul din ce în ce mai…, creierul începe să caute singur răspunsuri, explicații și argumente. În acest mod, vei constata, poate cu surprindere, că, de fapt, chiar sunt și lucruri faine, sau măcar interesante, în activitatea/rutina aceea.
Și iar îți crește motivația.
Al doilea: să presupunem că răspunsul la întrebarea Cum mă simt când fac….? este Mă simt inutil/ă. În aceasta situație, întrebă-te ce n-ar putea să funcționeze dacă tu nu faci chestia aia. Sigur e ceva, pentru că altfel n-ai face parte dintr-un angrenaj mai mare. Sau dacă e o rutină personală, la fel, vezi ce n-ar merge sau n-ar merge la fel de bine fără ea. OK. După ce identifici, scrii și/sau desenezi pe post-it:
Munca mea e valoroasă. Fără…. nu s-ar putea….
Conștientizarea importanței muncii noastre într-un context mai larg este un factor motivator extraordinar.
Pasul 2: Repetiția
Ne amintim: creierul învață prin repetiție. Dar cât timp e nevoie să repeți? Depinde. Dar nici nu cred că e important, de vreme ce ai rezultate, care pot să apară imediat sau după o lună sau mai mult. Varianta cu soluțiile rapide, din experiența mea de până acum, nu poate fi promisă când vorbim de noi conexiuni neuronale care să devină stabile și puternice.
Așa că te invit să citești cât mai des post-it-urile, să fii cât mai prezent/ă și conștient/ă de ce gândești și să observi când încep să apară rezultatele. Asta te va motiva și mai tare, pentru că vezi că funcționează, începi să ai încredere și știi că poți folosi oricând ai nevoie această soluție simplă.
Succes la repetiții!