În următoarele 5 minute vei afla:

– Cum să eviți calea sigură spre insucces.
– De ce să-ți pui la îndoială gândurile negative.


Trăim una dintre cele mai frustrante perioade la nivel global. Cu cât ne creștem mai mult reziliența, cu atât cresc șansele să ne simțim mai bine în propria viață.

Toleranța la frustrare este capacitatea noastră de a gestiona emoții și situații neplăcute sau stresante. Atunci când ne înțelegem emoțiile negative, când le acceptăm ca parte normală a vieții noastre, ne dăm voie să le simțim. Această asumare este cea care ne permite să facem lucruri sau să intrăm în situații care ar putea provoca distres (fratele mai mare și mai intens al stresului). Cu alte cuvinte, avem o toleranță înaltă la frustrare. Când, însă, ne e greu să trăim astfel de situații, înseamnă că avem o toleranță scăzută la frustrare.

Discursul interior ne influențează relația cu frustrarea

Atunci când avem dificultăți în a ne gestiona emoțiile, discursul din mintea noastră este plin de gânduri de genul ”nu pot să suport”, ”este îngrozitor”, ”nu vreau să aștept”, ”e nedrept”, ”acest lucru n-ar trebui să se întâmple”. Și lista poate continua, pentru că mintea noastră este foarte creativă în acest sens. Așa cum probabil vă gândiți acum, citindu-le, multe dintre aceste gânduri sunt exagerate și, în astfel de momente, ne subestimăm capacitatea de a gestiona emoțiile. 

Mai mult decât atât, ne programăm dificultăți în a le face față, lăsând gândurile să ne convingă că situația este periculoasă, de cele mai multe ori mult mai periculoasă decât este în realitate. O altă consecință care vine la pachet cu această setare mentală este ideea că noi nu avem resursele necesare pentru a face față respectivei situații. Cu cât vom da crezare mai mult gândurilor care ne spun că nu vom putea face față unei situații, cu atât mai greu ne va fi.

De ce fugim de emoțiile negative

Pe de altă parte, de multe ori plecăm de la ideea că nu vrem să trăim emoții negative. Și de aici tragem concluzia greșită că emoțiile negative sunt rele, anormale, nedrepte și, deci, greu de dus. Însă emoțiile negative sunt parte din viața noastră. Nu putem trăi o viața sănătoasă dacă nu le integrăm, dacă încercăm să le ascundem. 

În acest fel, apare și principalul comportament asociat toleranței scăzute la frustrare: procrastinarea. Amânarea unor acțiuni, de teama efectelor emoționale, din teama că nu vom face față, din teama că previziunile noastre se vor adeveri. Însă amânarea acestor situații sau chiar renunțarea nu fac decât să aducă și mai multă frustrare, și mai multă nemulțumire și dezamăgire de sine și de lume, și, practic, în loc să elimine frustrarea, o lungesc și o transformă de multe ori într-o agonie.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Ce putem face pentru a ne crește toleranța la frustrare?

Ca orice comportament sau set de comportamente, putem, cu exercițiu și răbdare, să învățam să ne creștem toleranța la frustrare.

În primul rând, avem nevoie să schimbăm discursul interior. Să identificăm gândurile care nu ne lasă să tolerăm situația, de multe ori păcălindu-ne că nu avem resursele psihice necesare și că nici nu avem cum să le dobândim. Să nu considerăm că, doar pentru că ne trec prin cap, gândurile noastre reflectă adevărul sau prevăd viitorul. Pentru că, de cele mai multe ori, nu o fac. Iar atunci când o fac, nu a fac în mod constructiv, ajutându-ne să ne rezolvăm problema, ci apar mai degrabă sub formă de acuze sau lamentări. Să înțelegem că, de multe ori, gândurile noastre sunt exagerate, catastrofale și nerealiste.

De exemplu, atunci când îmi spun că nu pot aștepta o săptămâna rezultatele unui examen, că o să înnebunesc până aflu si că, dacă nu-l iau, viața mea va fi distrusă, este clar că aceste gânduri sunt departe de adevăr. Și mai clar este că nu mă ajută la nimic. Unii oameni aleg să nu se prezinte la un examen tocmai de teama că nu-l vor lua, de teama că vor fi judecați sau că vor dezamăgi și, pe lângă asta, de teama că nu vor putea suporta o astfel de pierdere. Pentru că s-au subestimat. Pentru că nu și-au dat o șansă să câștige sau să capete experiență. Și, culmea, s-au ales cu reproșuri, dezamăgire și mai multă frustrare, adunată în timp.

Așadar, cu ce putem înlocui gândurile care ne spun că nu putem face față? Cu dovezi din trecut, experiențe similare în care am putut să ne gestionăm emoțiile. Cu schimbarea gândurilor catastrofale și nerealiste în gânduri realiste. “O să pot aștepta rezultatul examenului. O să fiu neliniștit, desigur, dar o să pot aștepta. Am șanse să iau examenul. Și, dacă nu-l iau, pot învăța din nou pentru el”.

De cele mai multe ori, tocmai felul în care gândim, în care interpretăm o situție, ne generează mai mult distres decât situația în sine. Așa că, punând lupa pe gânduri, punându-le la îndoială și învățand să gândim mai realist, putem să ne înțelegem și să ne gestionăm mult mai bine și emoțiile.

În al doilea rând, avem nevoie să ne dăm voie să acționăm, să încercăm. Să ne punem la lucru resursele. Să ne confruntăm cu situația. Pentru că, dacă nu încercăm, cu siguranță nu vom reuși în sarcina pe care o avem. Și atunci, vom considera că gândurile care ne-au spus că nu suntem în stare sunt adevărate. Ne vom pune singuri niște etichete nedrepte și vom învăța să evităm și să amânăm, pentru că nu ne vom da credit pentru un alt tip de comportament.

Cu exercițiu, ne vom da seama că putem mult mai mult decât credem. Că avem resurse să ducem un lucru până la capăt și că, atunci când nu reușim, putem accepta un eșec și chiar învăța din el pentru mai departe. Putem învăța să schimbăm, să reparăm și să vindecăm. Pentru că, de fapt, foarte puține dintre situațiile cu care ne confruntăm în viață sunt lipsite de soluții.

Citește și:

Când vezi lucrurile în alb și negru, crești riscul de burnout

5 trucuri psihologice care te ajută să atragi oamenii ca un magnet

Author(s)

  • Dana Olariu

    psiholog cu formare în psihoterapie cognitiv-comportamentală

    Dana Olariu este psiholog cu formare în psihoterapie cognitiv-comportamentală. A ales acest drum crezând cu tărie că putem să ne schimbăm povestea și scenariile vechi de viață, deseori pline de renunțări și eșecuri, că putem învață din situațiile grele pentru a găsi în noi cele mai bune resurse. În viziunea Danei, psihoterapeutul nu este un sfătuitor, ci un partener de drum, alături de care descoperim cum să fim protagoniștii unor povești mai frumoase, mai pline de satisfacții, cum să ne adaptăm și să facem față schimbărilor, cum să ne bucurăm de ceea ce este bun în noi și în jurul nostru.