În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce una spunem și alta aude cel cu care vorbim.
– Care este rolul întrebărilor de clarificare.
Te-ai jucat vreodată ”telefonul fără fir?” Este simplu: copiii, așezați în șir indian, își spun la ureche un cuvânt. Jocul începe dintr-un capăt al șirului și se termină în celălalt. Primul copil spune un cuvânt, următorul repetă mai departe ce a auzit și tot așa. La capătul șirului ajunge, de cele mai multe ori, cu totul altceva.
Cam așa comunicăm, de fapt, de multe ori. Unul spune ceva și celălalt aude cu totul altceva.
Zilele trecute, vorbeam cu un lider, un om tare drag mie, aproape de sufletul, spiritul și mintea mea. La un moment dat, zic: ”Uite, tu, în calitate de lider…”, apoi fac o pauză și reformulez: ”Unul dintre liderii companiei voastre…” și termin ce aveam de zis.
Nu termin bine și aud replica: ”Ai ezitat când ai zis liderul, adică nu crezi că eu sunt, ha?”. Mai în glumă, mai în serios. Continui ”Eu doar am zis unul dintre lideri, tu ce ai auzit?”.
Am explicat ce am vrut să spun, îmi era clar că nu m-a auzit pe mine și cuvintele mele, ci altceva. I-am spus că mi-am dat seama, în timp ce vorbeam, că el este lider în anumite arii și alții în altele. Nu e, neapărat, unul singur, unicul, cel care inspiră. A fost de acord. E un om conștient, prezent și cu o viziune mare. A luat cuvintele mele așa cum erau. Fără proiecții și presupuneri.
Dar de câte ori ți se întâmplă să-i spui ceva cuiva și să înțeleagă cu totul altceva?
Sau ca cineva să vorbească cu tine și tu să auzi ceva complet diferit de ce-a vrut omul să zică?
Dacă-ți spun că-mi place tare cum te-ai îmbrăcat azi, ai o paletă largă de alegere a reacției și a dialogului interior. De exemplu:
- Nu stai prea bine la capitolul încredere și respect de sine, așa că imediat presupui:
Aha, deci înseamnă că ieri/de obicei nu i-a plăcut cum m-am îmbrăcat, nu am stil, nu știu să mă îmbrac, sunt de rahat. (I’m not enough)
Oare ce vrea de la mine? Nu se poate să îmi spună asta așa, pur și simplu. Nu sunt suficient de importantă pentru ca o persoană să remarce cum m-am îmbrăcat. (I’m not enough.)
Ce drăguț că face remarca asta! Vrea, oare, ceva de la mine? (I’m almost enough.)
- Te simți bine în pielea ta. Complimentul meu doar accentuează respectul și iubirea de sine. Îmi mulțumești. Eventual spui și tu ceva drăguț despre mine, dacă chiar crezi asta.
- Alte variante
Vezi tu, cuvintele, limba vorbită au fost create din nevoia de a ne exprima pe noi înșine. ”Mi-e foame, sete, somn, frig, cald. Vine mamutul!”. Apoi am ajuns la ”te iubesc”. Și am început să le folosim și pentru a-i descrie sau a spune ceva și despre ceilalți.
Totuși, ele rămân coduri. Multe dintre conversațiile noastre n-au rolul de declanșator al unei emoții puternice. Altele însă, oh, daaa, ne duc rapid într-o anumită stare. De cele mai multe ori, presupunem că suntem criticați, judecați, neînțeleși. Vine din faptul că nu ne simțim suficient de…. (not enough).
Când reușim să ascultăm fără să presupunem ceva, pentru a înțelege și nu pentru a da o replică, comunicarea noastră devine fluidă, ușoară, firească.
Cum poți ajunge la o astfel de comunicare?
Uite aici câteva idei, testate pe mine, familia mea, prietenii și clienții mei. De fapt, este un mod de ascultare și comunicare în orice conversație. Inclusiv alea interioare. Funcționează grozav!
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
E nevoie de practică, dar fiind natural, intuitiv chiar, aș spune, procesul poate deveni repede mod de viață.
1. Ascultă cu atenție când cineva îți vorbește. Fii prezent.
Dacă începi să te gândești la ce să răspunzi în timp ce celălalt vorbește, pierzi mesajul și începi să intri în propria poveste asupra a ce crezi tu că ți se spune. De multe ori, poate fi doar atât: o poveste. Cred că ți s-a întâmplat de multe ori ca cineva să înțeleagă greșit un mesaj vorbit de-al tău, nu-i așa?
2. Cere detalii.
Dacă ai ascultat, dar ceva ți-e neclar sau simți că o emoție se declanșează în tine, că te simți judecat, criticat, neînțeles, cere detalii.
Te rog spune-mi mai mult, vreau să înțeleg bine.
Dă-mi detalii, vreau să mă asigur că am înțeles bine.
3. Pune întrebări de clarificare.
Ce vrei să spui cu asta, cât mai exact?
Și când spui…. ce spui, de fapt?
Întrebările privesc date, fapte, nu sunt judecăți sau critici. Te interesează să înțelegi ce vrea omul ăsta să-ți comunice. Evident, condiția pentru ca acest pas să funcționeze este să asculți răspunsurile cu la fel de mare atenție. E posibil să descoperi că ce credeai tu e departe de ce voia interlocutorul tău să spună cu adevărat.
4. Rezumă
La final, spune-i interlocutorului tău ce ai înțeles. Uite, eu am înțeles că …. E corect? Asta ai vrut să spui?
Dacă răspunsul e da, super! Dacă e nu, iar așa. Continuați în acest fel până când agreați că tu auzi exact ce spune celălalt.
În acest fel, vă dați ocazia de a alinia emițătorul cu receptorul. Nu mai folosiți un telefon stricat, ci unul performant, de bună calitate, fără distorsiuni.
În situația în care tu ești emițătorul, poți folosi același sistem. Întrebi interlocutorul dacă are nevoie de detalii sau dacă are întrebări, apoi îl rogi să rezume.
O să-mi spui acum că, înainte să aplici aceste idei, ai nevoie de încredere în tine. Așa este. Sau… poate nu chiar?
De ce nu ai folosi această metodă tocmai pentru a-ți crește respectul și încrederea de sine? Având din ce în ce mai multe experiențe care-ți dovedesc că foarte puține dintre conversațiile tale sunt o critică la adresa ta, îți va crește rapid încrederea. Nu mă crede pe cuvânt! Testează și vezi cum funcționează pentru tine!
E un proces atât de simplu, logic și natural. Când vom apela cu toții la acest mod de comunicare, cred că vom trăi mult mai liniștiți, vom avea relații mai sănătoase și împlinite și vom avea curajul să ne exprimăm pe noi înșine.
Spor la telefoane fără distorsiuni!