În următoarele 3 minute vei afla:
– Care e probabilitatea să te fi născut.
– De ce, uneori, frica e o emoție necesară.
Oamenii de știință estimează că probabilitatea ca fiecare dintre noi să se fi născut este de una la patru sute de trilioane.
Una din patru sute de… trilioane.
Cine știe și acest calcul cât de precis este? Dar ce e indubitabil este că probabilitatea existenței noastre este extrem de mică. Dacă stăm să ne gândim, e mult mai mică decât probabilitatea de a câștiga la loterie, nu-i așa?
Iar riscul ca lucrurile de care te temi cel mai tare să se întâmple este, probabil, la fel de mare.
Așadar, putem considera că, cel puțin în acest sens, ești un miracol. Poate că nu ești celebru și bogat, insă ești magic. Și rolul tău pe această lume nu este insignifiant.
Temerile ne pot împiedica să facem lucrurile mărețe pentru care suntem meniți. Pentru că, da, pentru fiecare dintre noi există un plan măreș și un motiv în spatele existenței noastre.
Realitatea este că toți avem frici de înfruntat. Frica este o emoție primară și uneori e necesară pentru a ne asigura supraviețuirea. Avem nevoie de frică. Dar sunt și situații în care nu ne ajută câtuși de puțin. Și totuși, ea este acolo. Când spui ”neînfricat”, cel mai adesea te gândești la depășirea propriilor temeri.
Însă, înainte de a-ți depăși angoasele, e important să le confrunți, să le privești în ochi.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Înainte de a-ți depăși angoasele, trebuie să le confrunți
Așadar, primul pas este acela de a-ți recunoaște și de a-ți numi fricile. Pentru că, oricât de irațională ar fi o frică, trăirea ei este 100% autentică. Și este normal să fie așa. Poate că găsești terifiant gândul de a vorbi în public, de a zbura cu avionul, poate că te înspăimântă locurile aglomerate, sau te temi de moarte, de necunoscut, ori de respingere.
Oricare ar fi frica ta cea mai mare, e important să îți dai seama că e o trăire primară și că e firesc și necesar să ne temem. Deci, primul pas este acela de a-ți numi fricile. Și, nu uita, teama este diferită de îngrijorare. Îngrijorarea presupune să anticipezi mental ce ar putea merge prost în viitor. Frica este ceva ce simți aici și acum.
Identifică motivul
Când îți dai seama de ce te temi de ceva anume, te simți validat și te poți detașa de acea temere.
Poate că ai trecut printr-un eveniment traumatic. Sau, poate că este de vină articolul pe care tocmai l-ai citit. Poate că are de-a face cu felul în care ai fost crescut și educat, sau poate că simți că nu ai control asupra unei situații.
Nu uita că nu ești singurul om din lume care experimentează această frică. În loc să încerci să o respingi, accept-o! Validarea trăirilor este un proces, pe cât de important, pe atât de puțin luat în seamă. Așa că, validează-ți sentimentele, permite-le să fie.
Spune-ți: ”Da, e înfricoșător să vorbești în fața oamenilor.”
Pentru că, oricât de irațională ar fi temerea ta, probabil că există un motiv cât se poate de rațional care a făcut ca ea să apară. Dă-ți voie și oferă-ți spațiul necesar pentru a o simți.
Să fii neînfricat nu înseamnă să îți depășești temerile, ci să ai curajul de a trece prin procesul de vindecare.
Apoi, depășește-o
Odată ce ți-ai numit angoasa, dă-ți voie să o trăiești pe deplin, ca experiență, și încearcă să înțelegi de ce a apărut ea. Apoi, depășește-o!
Îți poți spune: ”Da, este înfricoșător să vorbești în fața oamenilor, însă, în cele din urmă, sunt în siguranță.” Începe cu un pas mic. Nu trebuie să te confrunți cu toată angoasa ta deodată.
Pentru că nu este vorba despre ce știi, ci despre cum te simți. Știi prea bine că vorbitul în public nu te poate omorî, însă simți că nu ai cum să îi supraviețuiești. E diferență ca de la cer la pământ între cele două!
Dacă te temi să zbori cu avionul, primul pas ar fi să mergi la aeroport. Apoi, poate, să îți faci curaj să te sui la bordul unui avion și apoi, să cobori.
Oh, și apoi, să sărbătorești fiecare mic pas reușit! În loc să îți enumeri toate motivele pentru care nu ar trebui să îți fie frică, concentrează-te, mai bine asupra fiecărui pas pe care îți propui să îl faci.
Dacă vorbitul în public este coșmarul tău cel mai temut, încearcă să vorbești, mai întâi, unui grup restrâns, două-trei persoane. Sau să te filmezi vorbind.
Fă pași mărunți, pe care să simți că îi poți tolera. Dacă te forțezi să ”iei taurul de coarne”, te vei simți copleșit și înspăimântat, iar experiența va fi mai degrabă una traumatizantă, decât una care să te ajute să te simți mai puternic.
Să fii neînfricat înseamnă să poți fi vulnerabil. Nu înseamnă să îți fie rușine cu temerile tale. Folosește-ți panica drept catalizator pentru a determina schimbări majore în viața ta.
Pentru că viața merită trăită din plin. Pentru că ești menit să fii neînfricat!