În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce este important să faci doar acele investiții ale căror riscuri le înțelegi în totalitate.
– De la ce vârstă au copiii din Germania un cont al lor de economii.
Atunci când m-am hotărât în ultima clipă să accept invitația prietenilor mei – un cuplu ruso-german, prieteni din vremea MBA-ului și interlocutorii mei favoriți pentru discuții nesfârșite în miez de noapte – să-i vizitez în weekend, știam că am de scris un articol despre managementul finanțelor personale, dar îmi propusesem să-l termin duminică dimineața, pe terasa înverzită din spatele casei lor dintr-un mic orășel german.
Acest plan eminamente rezonabil a fost însă dat peste cap de o seară de sâmbătă foarte lungă, în care numărul subiectelor abordate (de la impactul reglementărilor de securitate asupra inovației în industria aeronautică la Tinder vs. căsătorii aranjate) a fost egalat doar de numărul toasturilor rostite în onoarea revederii noastre. Duminică spre prânz, în pană de inspirație și ușor panicată, mi-am dat seama că pierdusem din vedere o resursă inestimabilă de înțelepciune financiară, care se recupera din mahmureală chiar în fața mea: gazda mea, antreprenor, fost bancher și – mai ales – german! Așa că l-am luat la întrebări și am plăcerea să vă pun la dispoziție un scurt ghid de management al finanțelor personale (persönliches Finanzmanagement, în caz că vă întrebați) în dulcele stil teuton.
1. Începe cât mai devreme posibil – economia se învață de mic
„Uite, știi cum am învățat eu să mă chivernisesc? La zece ani, când am început să primesc bani de buzunar, tata mi-a dat și un caiet în care trebuia să-mi țin socoteala veniturilor și a cheltuielilor. În fiecare lună, îmi primeam alocația, doar dacă-i arătam tatei ce am făcut cu banii primiți până atunci și doar dacă socoteala de pe hârtie se potrivea cu situația numerarului din pușculiță. Nu conta pe ce cheltuisem banii, important era să știu exact ce am făcut cu ei.
În plus, aproape fiecare copil german are un cont bancar. Nou-născutul fratelui meu, care tocmai a făcut o săptămână: îți garantez că părinții i-au deschis deja un cont! Aici intră, de exemplu, toți banii pe care îi trimit bunicii de ziua lui și de Crăciun, eventual și banii de buzunar. Copiii mai mărișori pot vedea câți bani s-au adunat în cont, pot înțelege ce înseamnă dobânda și au o idee mai clară despre valoarea banului.”
Situația pare similară și în Austria, noua noastră țară adoptivă. Fiul meu de 11 ani mi-a zis de acum câteva luni că mai toți colegii lui au deja carduri la bancă, iar fiica mea de clasa a treia a învățat la școală că dacă începi să economisești de mic, o să o duci foarte bine la pensie. Cam toate băncile de aici oferă carduri de economii pentru copii, cu un mic bonus (10-20 de euro) la deschidere și cu limite stricte pentru retrageri și cheltuieli (mai ales online). La cererea celor două odoare, am programat anul trecut o întâlnire la bancă, unde li s-a explicat pe larg despre ce înseamnă economiile, care le sunt responsabilitățile și ce pot face cu noile lor carduri. De atunci, banii de buzunar și cadourile de la mătuși merg direct pe card – și, într-adevăr, copiii par mai dornici să economisească. Nu știu încă ce părere o să aibă de planul meu de a le impune contabilitatea în dublă partidă, dar mă gândesc că merită încercat.
Și în România există opțiuni de economisire pentru copii, atât din partea băncilor tradiționale (de exemplu, UniCredit oferă cardul MasterCard Young, dedicat copiilor între 6 și 14 ani), cât și din partea fintech-urilor cum ar fi Revolut, care permite părinților să deschidă sub-conturi cu card pentru până la doi copii între 7 și 18 ani.
2. Economisește încet, dar constant
„Cel mai important nu e cât de mult economisești, ci cât de constant – și, mai ales, cât de devreme începi. Să-ți explic cum trebuie să gândești: dacă, de exemplu, salariul meu net e 1.200 de euro pe lună, asta nu înseamnă că am la dispoziție 1200 de euro; am doar 1000, pentru că 200 de euro se duc automat la economii, înainte de orice altceva. Suma pe care o pui deoparte o poți stabili doar tu. Ideal, ar trebui să fie undeva la 20% din venitul net, dar fiecare avem responsabilități diferite. Important e ca acea sumă, oricât de mică, să fie fixă în fiecare lună și să fie automat trimisă în contul tău de economii. Și dacă poți face același lucru și pentru fiecare copiii tăi, cu o sumă lunară cât de mică, ar fi cel mai bun cadou pe care li-l poți oferi.”
Cu excepția unei situații de reală criză, îmi explică amicul meu, economiile lunare trebuie să fie sfinte. Gândește-te că banii aceia nu îți aparțin ție, cel de azi, ci ție, cel de peste 10-20 de ani. Iar odată ce ai strâns economii în numerar care să-ți acopere cheltuielile pe 6-12 luni (așa numitul „fond de urgență”), după ce te feliciți pentru realizare și-ți oferi o decorație virtuală de german onorific, ar fi ideal să începi să folosești măcar o parte din economiile lunare ca să faci investiții – din nou, oricât de mici, dar constante – în piața de capital. Un produs diversificat (cum ar fi un ETF), care-ți oferă expunere la un portofoliu de acțiuni, e probabil cea mai bună opțiune pentru început, dar e important să te documentezi temeinic, pentru că a treia cea mai importantă regulă germană a finanțelor personale este…
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
3. Nu te expune la riscuri pe care nu le înțelegi sau de care nu te poți proteja
Are sens să investești în Bitcoin? În acțiuni Apple? Dar să iei un împrumut cu dobândă variabilă? Sau într-o valută străină? Răspunsul depinde de circumstanțele tale personale și, mai ales, de cât de mult înțelegi despre riscurile pe care ți le asumi.
Legea îi obligă pe toți cei care oferă produse de investiții să includă în materialele aferente informații detaliate privind riscurile. Din păcate, de multe ori acestea se pierd printre zecile de pagini ale documentației, iar nu toți emitenții sau intermediarii explică riscurile într-un limbaj simplu și ușor de înțeles. Dar e foarte important pentru un investitor, mai ales începător, să nu uite câteva adevăruri de bază:
- Orice investiție, mai ales cele în valori mobiliare (cum ar fi acțiunile), valute, mărfuri tranzacționate pe bursă ori instrumente financiare derivate (cum ar fi opțiunile sau contractele futures) are un nivel de risc care este, de regulă, proporțional cu nivelul câștigului pe care îl promite investiția respectivă. În plus, cu cât produsul este mai complex sau „exotic”, cu atât trebuie să fii mai atent.
- Nu investi dacă (i) nu înțelegi pe deplin riscurile pe care le implică investiția respectivă sau (ii) nu îți poți asuma aceste riscuri, inclusiv riscul de a-ți pierde investiția parțial sau total.
- Performanțele trecute ale unei investiții nu garantează rezultatele viitoare, indiferent dacă e vorba de acțiuni, fonduri mutuale, mărfuri sau piața imobiliară. Niciun broker, consultant sau guru al pieței de capital (nici măcar legendarul Warren Buffett, dacă e să ne uităm la investiția lui în Kraft-Heinz, un gigant al industriei alimentare cu trecut ilustru și prezent șubred) nu e infailibil și nu poate ghici viitorul.
Ca să rezumăm (zusammenfassen, în caz că vă întrebați) regulile pentru a deveni un cavaler teuton al finanțelor personale: începe cât mai devreme; fii constant; înțelege riscurile! Sau, cu alte cuvinte: Viel Spaß beim Sparen! (Distracție plăcută la economisit!).