În următoarele 5 minute vei afla:

– Ce reprezintă discursul alternativ și cum ne poate ajuta în viața de zi cu zi.
– De ce rutina ne sperie, dar ne și asigură, în același timp, confortul.


Iar aceste emoții au fost care mai de care mai intense, mai ciudate și păreau că n-au legătură cu ce se întâmpla. Ne gândim de multe ori că nu avem motive să fim triști, agitați, supărați, dar nu ne gândim de unde vin aceste trăiri, care e motivul pentru care și-au făcut apariția. Lipsa acestor practici ne împiedică să ne validăm trăirile și chiar ajungem să ne criticăm și să ne invalidăm propriile emoții. 

Se vorbește mult despre depresie, dar puțini știu cât de complexă este multitudinea de simptome care se manifestă în cazul acesteia. Depresia este o stare persistentă de tristețe, de lipsă de sens și de speranță, de neajutorare, lipsă de valoare, de auto-culpabilizare pentru tot ce merge sau se întâmplă rău, de iritabilitate și pierdere a plăcerii. Toate acestea sunt dublate de manifestări somatice, precum lipsa poftei de mâncare sau, dimpotrivă, mâncatul compulsiv, lipsa concentrării, stări de oboseală persistente, dureri musculare. 

Lipsa unor relații de calitate 

Perioada pe care o trăim este o nouă provocare pentru generația noastră obișnuită cu multă libertate de mișcare și manifestare a creativități, fără limite în acțiuni. Pentru cei pe care această pandemie i-a forțat să o petreacă singuri a fost și mai greu. Ca ființe sociale tindem după contact cu alte persoane și ne este dificil să trăim în lipsa conectării cu alte persoane. Depresia este accentuată de lipsa relațiilor de calitate și de lipsa unei rețele de suport. Studiile arată că nu este nevoie să avem un număr foarte mare de prieteni, sute sau zeci: numărul potrivit ar fi între doi și cinci prieteni, dar să avem siguranța că ne putem baza pe aceștia, să ne simțim în siguranță și că ne putem manifesta în prezența lor, fără să ne fie teamă de a ne manifesta.

Lumea se schimbă sub ochii noștri, iar noi nu putem opri acest lucru. Până la pandemie, puteam pleca oriunde în lume să călătorim, să studiem, să muncim sau să locuim, puteam avea prieteni în colțuri îndepărtate de lume și să ne vizităm, puteam întâlni persoane noi. Acum suntem puși în fața unei schimbări atât de uriașe, de natură să genereze stări de anxietate, stres, agitație sau depresie. Toată viața noastră suferă modificări bruște și neașteptate: de la faptul că ne-am mutat cu jobul de la birou acasă, la modul în care cunoaștem persoane noi sau ne petrecem timpul. O anumită rutină în programul nostru este necesară și de dorit pentru predictibilitate și stabilitate, dar când este prea multă ne poate speria

Suntem deodată forțați să ne petrecem majoritatea timpului într-un spațiu mic, fie ca vorbim de apartamentul de bloc, fie pentru cei mai norocoși în casele noastre care au curte și grădină, departe de tot ceea ce făcea parte din viața noastră, de multe ori departe de prieteni, de cei dragi și de toți cei care ne populau viața. Este o perioadă caracterizată prin incertitudine și suntem provocați să privim schimbarea modului în care  ni se întâmplă viața fără să putem spune prea multe. Dacă pentru anul acesta aveam (alte) planuri, acum suntem puși în fața situației de a le schimba, adapta sau renunța la ele. 

Discursul alternativ

Poate ne propusesem să ieșim mai mult la întâlniri, să cunoaștem persoane noi, să călătorim într-un loc pe care de mult voiam sa-l vedem, să mergem la un concert al trupei preferate, să facem voluntariat sau să mergem la un curs care ne-ar fi făcut să cunoaștem persoane noi și astfel să ne lărgim cercul de prieteni sau cunoștințe. Acum, acest lucru nu mai este posibil și nici perspectivele pe termen lung nu sunt foarte îmbucurătoare. În fața acestor situații, este foarte importantă atitudinea pe care o adoptăm. Atitudinea este libertatea supremă de alegere pe care o avem. Putem să ne victimizăm, să ne spunem că totul este o catastrofă, sau putem încerca să ne bucurăm că din micul nostru balcon putem admira un apus sau un răsărit de soare, putem admira stelele care luminează cerul, iar acest lucru să ni se pară fascinant. Ne putem lăsa recuceriți de activități pe care înainte le făceam mai puțin, dar la care din lipsa timpului am renunțat, într-un cuvânt, putem descoperi sau redescoperi plăcerea de a face tocmai lucrurile cu adevărat importante pentru noi. Acest mod de a ne vorbi constituie discursul alternativ, o tehnică folosită în psihoterapie pentru a prezenta o alternativă la discursul negativ disfuncțional, pe care mintea noastră îl oferă în fața situațiilor considerate cu potențial periculos pentru noi sau care sunt copleșitoare pentru noi. 

Atunci când ne concentrăm repetitiv asupra sensului vieții noastre și a celor care ni se întâmplă, asupra cauzelor și consecințelor emoțiilor, a sentimentelor negative pe care le trăim, când ne gândim obsesiv la eșecuri, lipsuri, greșeli, defecte, când continuăm să derulăm repetitiv în minte ce s-a întâmplat și cum ar fi fost mai bine să reacționăm, vorbim de un fenomen psihologic numit ruminație. Toți avem astfel de gânduri și nu le putem opri, însă ruminația este excesivă și are implicații negative asupra sănătății mintale și fizice.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Studiile subliniază rolul ruminației în menținerea și exacerbarea depresiei, anxietății, tulburărilor de consum de substanțe și tulburărilor de alimentație.

Exercițiul recunoștinței 

Studiile cele mai noi din domeniul psihoterapiei indică rolul și importanța integrării practicilor de mindfulness în viața de zi cu zi. Și în perioada pandemiei, dar si post-pandemie, provocările vor fi multe și ne vor solicita emoțional. Exercițiile de mindfulness îmbunătățesc simptomele de depresie, cresc capacitatea de concentrare și ajută la îmbunătățirea relației cu propriul nostru corp. Este important ca în această perioadă să ne focusăm pe îmbunătățirea relației cu noi înșine, să încercăm să învățăm să petrecem timp cu noi și să experimentăm conștientizarea noastră ca parte dintr-un Univers infinit și complex în care nu există doar suferință, lipsă de sens, incertitudine, durere, tristețe, ci și armonie, precizie, calm, conectare emoțională. Izolarea ne forțează să ne oprim din ritmul alert, mereu în căutare de emoții pozitive și de sens și ne oprește din acest maraton pentru a trăi conștient.

Puteam face o listă cu ceea ce ne lipsește în această perioadă, dar și cu ce avem în viața noastră: prieteni, rude, un job bun, amintiri legate de oameni dragi, sau că suntem în viață și sănătoși. Putem învăța să practicăm recunoștința și să ne bucurăm de ceea ce avem. Este o perioadă bună de a ne privi pe noi cum funcționăm, ce ne activează și ce ne sperie. Să învățăm să dăm sens lucrurilor din viața noastră și să nu-l mai căutăm, ci să începem să-l construim. Este un exercițiu de voință și de sens în final, deoarece ne putea crește nivelul de satisfacție și împlinire a vieții noastre, de aceea avem nevoie să învățăm ce vrem în viața noastră, să apreciem ceea ce avem și să păstrăm.

Cultul fericirii

Suntem asaltați de mesaje care ne îndeamnă spre căutarea emoțiilor pozitive și pornim într-o fugă continuă de evitare a emoțiilor negative. Cum ar fi dacă am gândi că emoțiile noastre sunt doar niște mesaje din interiorul nostru care ne indică dacă ceva ne place sau nu și că doar suntem educați să le clasificăm în pozitive sau negative? Să ne permitem să ascultăm mesajele transmise de emoțiile noastre și să ne permitem să punem sub semnul întrebării gândurile pe care le avem. Învățăm să ne mințim singuri și să ne spunem că totul va fi bine, încercăm să mascăm emoțiile considerate negative, precum teama sau tristețea, și încercăm mereu să dezvoltăm un cult al fericirii, să ne meargă mereu bine, să fim în cea mai bună formă a noastră. Dar toate emoțiile pe care le simțim sunt naturale și normale și sunt reacții la situațiile cu care ne confruntăm. Ele ne fac să fim umani, vii, în contact cu noi înșine. 

Există o presiune permanentă asupra noastră să avem mulți prieteni, să arătăm bine, să fim bine dispuși, ceea ce ne transformă în roboți care trebuie să performeze ireproșabil și cu orice preț. Cu cât negăm mai mult emoțiile pe care le simțim, cu atât starea noastră emoțională se va deteriora. Practicarea recunoașterii, numirii și acceptării emoțiilor noastre ne arată că ele nu au o viață foarte lungă, dar ceea ce le face să persiste în timp este ceea ce îmi spun despre ceea ce s-a întâmplat, precum și negarea lor. Negându-mi emoțiile îmi neg o parte din mine. 

Nu avem baghete magice prin care problemele noastre să dispară, să fie mai mici, să devenim oamenii care ne dorim să fim. Tot ce avem este libertatea de a ne alege atitudinile în fața situațiilor cu care ne confruntăm și autenticitatea în relația cu noi înșine.

Citește și:

14 celebrități își dezvăluie strategiile de îmbunătățire a echilibrului emoțional

Cum să fim fericiți în perioadele de singurătate

Author(s)

  • Daniela Mitrofan

    psihoterapeut

    Daniela Mitrofan este absolventă a facultății de Psihologie și Științe ale Educației și a masterului Terapii de Cuplu și familie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Psihoterapeut de cuplu și familie, trainer educațional și organizator principal al festivalului de știință Fereastră către Știință, membru fondator și activist civic în cadrul grupului civic Reset Iași.