În următoarele 6 minute vei afla:
– De ce sunt oamenii reticenți în fața ideii de libertate.
– Cum funcționează echipele- trib.
Unii ar spune că singura sursă de motivație reală, la muncă, este cea financiară. Este un punct de vedere, desigur. Pe piramida nevoilor lui Maslow, corespunde treptelor 1 și 2, adică banii primiți ca remunerație contribuie la îndeplinirea nevoilor fiziologice (hrană, adăpost, îmbrăcăminte etc) și a nevoii de securitate (știu că sunt plătit periodic și asta mă eliberează de presiune, pot să-mi fac treaba la minim și să supraviețuiesc fără prea multe griji).
Dacă ne bazăm doar pe asta, nu vom avea rezultate grozave pentru echipă și companie, pentru că oamenii nu au altă motivație și atunci fac lucrurile de dragul de a fi făcute. Nu se implică prea tare, nu o să vedem soluții creative, nici vorbă de proactivitate. Din păcate, mulți angajatori români încă se bazează pe această sursă de motivare și apoi se plâng că le pleacă angajații sau că nu performează.
Propun să mergem mai în profunzime și să vorbim despre sensul și scopul interior al fiecăruia, despre ”de ce facem ceea ce facem”, care e motivația reală, internă, pentru a performa la locul de muncă, nu doar de a munci pentru recompensa financiară.
Ce altceva ne face să vrem să performăm?
Sunt oameni care lucrează cu bucurie, entuziasm, pasiune, care pun suflet în munca lor. Și sunt alții care o fac pentru că trebuie. Ai observat și tu asta în echipa sau în compania ta. Ce face diferența între aceste două tipuri? Posibil să fie sentimentul de apartenență, recunoașterea, dorința de a evolua și de a contribui la ceva mai mare decât propria persoană.
Acum ne vom opri la apartenență.
Cum poți face un angajat/coleg să simtă că aparține unui grup? Și de ce ai face asta?
Unde-s doi puterea crește. Adevărat? Ei bine, este un motiv pertinent. Tu, angajator, proprietar de business, manager sau conducător de grup/echipă, orice denumire ar avea funcția pe care o deții, când ai o echipă care se simte trib, șansele de a crește performanța individuală și de echipă sau grup cresc exponențial.
Instrumente simple pentru a crea emoția apartenenței
După gând, emoția este cea care ne conduce către acțiuni sau inacțiuni. Uneori, gândurile sunt mai greu de prins, dar emoția o simțim în corp, e prezentă mereu și, fie că o recunoaștem, fie că nu, ne îndrumă pașii în fiecare moment.
1. Newsletter/mesaj intern = construirea sau dezvoltarea încrederii
O dată pe zi/săptămână/lună, trimite un email sau mesaj pe whatsapp sau pe platforma pe care comunicați cel mai des.
Invitația e să începi lunar, timp de trei luni, apoi săptămânal, timp de alte trei luni și vezi ce se întâmplă. Dacă engagement-ul este semnificativ, poți ajunge la mesaje zilnice rapid. Sau poți începe direct, săptămânal, dacă relația e destul de strânsă și nivelul de încredere e mare.
Ce să scriem în aceste mesaje? La început vei scrie tu (pentru mesajele lunare/săptămânale). Îți acorzi timpul necesar și scrii, din inimă, cu cuvinte simple, de ce și cum aparții acestui grup. Uită tot ce știe mintea condiționată (pe cât posibil) și accesează-ți partea de lider care sprijină evoluția celorlalți, nu dă ordine și nu manipulează.
Nu te teme să-ți arăți vulnerabilitatea și fii cât de sincer poț! Asta e calea cea mai sigură ca oamenii să aibă încredere în tine. Asta nu înseamnă critică sau judecată față de ceilalți. Poate însemna exprimarea propriilor frustrări când ceva se întâmplă (vezi diferența dintre persoană și fapte?) sau, dimpotrivă, exprimarea bucuriei când altceva se întâmplă. Sau orice combinație e adevărată pentru tine în acel moment.
Cere feedback. Vezi cum e perceput mesajul.
Când vezi că oamenii devin interesați și vor să completeze cu propriile trăiri (se poate întâmpla în prima săptămână sau după zece săptămâni, ai răbdare și construiește cu încredere), întreabă-ți echipa dacă și în ce fel vrea să participe la asta. Poate inițial vei avea un doritor, poate toată echipa sau poate niciunul. E bine oricum.
Dacă nu există nicio persoană dornică să continue, vezi ce e de schimbat. Îți poți da seama chiar din răspunsurile lor. Cu răbdare, continuă să fii autentic. E aproape imposibil ca asta să nu genereze o schimbare profundă în ceilalți.
Dacă există cel puțin o persoană dornică să participe, stabiliți împreună cum va funcționa asta. Te invit să fii foarte atent la a nu impune un ritm, permite-i celuilalt să fie cine e și să aleagă singur. Cel mai probabil, după prima persoana dornică să se implice, vor veni rapid și alții. Lasă-i să-și facă propriul program sau ritm și retrage-te ușor dar nu de tot. Ei au nevoie de tine, ești liderul lor, până la urmă.
2. Chestionare (cu free will) = dorința de participare = începutul integrării
Odată ce prima etapă e gata, pregătește etapa 2. Adică un context în care membrii echipei să se cunoască mai bine. Deja e stabilită încrederea, deci va fi probabil simplu.
Întreabă-ți echipa care ar fi varianta să se cunoască mai bine. Propune-le un chestionar în care ei să aleagă întrebările. Ascultă și propunerile lor și decideți împreună. Cere un voluntar să se ocupe de implementarea deciziei, nu te ocupa tu. Nu e o sarcină de serviciu, nu e impus nimic, ei au libertatea să aleagă. Când ne simțim liberi să alegem, șansele să pornim la acțiune sunt mult mai mari decât atunci când ni se impune ceva (pentru situația când nu trăim în modul ”supraviețuire”, ci în modul ”evoluție și prosperitate”).
Dacă nimeni nu se oferă inițial, verifici, cât mai obiectiv, care e motivul (poate ceri o altă opinie, angajezi un coach sau un consultant și îți amintești că nu e despre tine) și revii cu invitația după două săptămâni, timp în care continui să construiești încrederea și apartenența de grup.
Dacă ajungi la concluzia că membrii grupului sunt în alt stadiu decât cel potrivit pentru ce ți-ai propus să faci, știi ce pași ai de urmat. Totuși, invitația e să nu te grăbești să tragi concluzii, să lași lucrurile să se așeze și să se întâmple. Unii dintre noi nu suntem obișnuiți să fim tratați ca niște oameni liberi și atunci rezistența poate fi mare. Pur și simplu, nu ne vine să credem că cineva ne vede cum suntem, ne acceptă exact așa și vrea să construiască ceva împreună cu noi.
Știu că aceste două etape pot lua ceva timp și energie, dar merită cu prisosință. Serios, cum ar fi ca în 5-6 luni să fii liderul unei echipe căreia nu îi stă nimic în cale?
Sigur că asta înseamnă să lucrezi destul de mult cu tine, în primul rând. Și asta îți va aduce beneficii atât în viața profesională, cât și în cea personală. Plus că apartenența e o nevoie pe care toți o simțim, inclusiv tu. Corect?
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
3. Scurte bio/articole personale/citate = integrarea
Odată ce ați trecut de primele două etape, restul e istorie. Puteți alege scurte sau lungi povești personale de împărtășit, citate care reprezintă ceva pentru voi în acel moment, articole personale sau orice altă variantă care creează legături cu ceilalți. Ritmicitatea va fi cea potrivită vouă și se poate schimba în timp. Fiți atenți la schimbări și aplicați ce e potrivit în fiecare etapă.
Vă veți simți puternici, ca parte a grupului. Asta e o putere deseori subestimată, dar ea corespunde unei nevoi de bază și, de aceea, o accesăm cu ușurință și bucurie când depășim modul supraviețuire, intrăm în modul evoluție și suntem la locul potrivit.
Așadar, în momentul în care suntem parte dintr-un grup/trib/echipă, puterile noastre sunt exponențiale.
Am participat odată la un exercițiu de coaching în echipa de lideri din care făceam parte. Ni s-au dat fiecăruia câte opt zaruri și un timp limită de aranjat pe verticală. Cât mai multe însemna un punctaj cât mai bun, desigur. Jocul a început ca un exercițiu individual. Oricât de tare m-am străduit, nu am reușit să aliniez mai mult de cinci.
A doua etapa era în echipă. Adică se adunau punctele fiecărui membru, la punctajul final al echipei. Le-am echilibrat pe toate opt înainte de expirarea timpului. Mâinile nu-mi mai tremurau, dimpotrivă, simțeam mai mult control, din două perspective: o dată pentru că eram sprijinită și o dată pentru că eram responsabilă pentru rezultatul grupului. Pentru mine, acest exercițiu a fost wow. Am înțeles puterea integrării, a acceptării și a responsabilității venite din libertatea de alegere.
Și, da, lucrurile sunt atât de simple. Când încetăm să le complicăm cu ce se face și de ce se face așa și ne concentrăm pe cine suntem și de ce facem ceea ce facem, rezultatele se schimbă uimitor.
Vă doresc, din toată inima, triburi de nădejde în care să evoluați către potențialul vostru infinit!
Citește și:
3 instrumente pentru succesul ședinței săptămânale
Stresul, inamicul tău la birou? Urmează sfaturile expertului!