În următoarele 5 minute vei afla:
– Ce legătură este între sănătatea fizică a copiilor și antrenarea emoțiilor.
– De ce tații au un rol atât de important în performanțele școlare ale copiilor.
Ce se întâmplă când copiii au părinți care le antrenează emoțiile? Observând și analizând în detaliu, de-a lungul timpului, cuvintele, acțiunile și reacțiile emoționale ale multor familii – așa cum am făcut noi în cadrul cercetărilor – am descoperit un contrast cu adevărat semnificativ.
Copiii ai căror părinți practicaseră constant antrenarea emoțiilor aveau o sănătate fizică mai robustă și performanțe școlare mai înalte decât copiii ai căror părinți nu oferiseră o asemenea îndrumare. Acești copiii se înțelegeau mai bine cu prietenii, aveau mai puține probleme de comportament și erau mai puțin înclinați spre acte de violență. În ansamblu, copiii care fuseseră antrenați emoțional aveau mai puține trăiri negative și mai multe sentimente pozitive. Pe scurt, erau mai sănătoși emoțional.
Dar iată care a fost rezultatul ce mi s-a părut mie a fi cel mai surprinzător: când mamele și tații apelau la un stil de parenting de tipul antrenării, copiii lor deveneau mai rezilienți. Și copiii antrenați emoțional se întristau, se supărau ori se speriau în anumite circumstanțe dificile, însă erau mai capabili să se aline singuri, să-și revină energic după o suferință și să-și continue activitatea în mod productiv. Cu alte cuvinte, erau mai inteligenți emoțional.
Care sunt beneficiile antrenării emoționale?
Într-adevăr, cercetările noastre arată că antrenarea emoțiilor poate chiar să protejeze copiii de efectele dovedit dăunătoare ale crizei tot mai larg răspândite printre familiile contemporane, constând în conflicte maritale și divorț.
Cu mai mult de jumătate dintre căsnicii sfârșindu-se azi prin divorț, milioane de copii sunt supuși riscului de a avea probleme pe care mulți sociologi le-au legat de disoluția familiei. Asemenea probleme se referă la: eșecuri școlare, respingere de către alți copii, depresie, sănătate precară, comportamente antisociale. Astfel de probleme pot afecta și copiii care cresc în familii nefericite, pline de conflicte, chiar dacă părinții lor nu divorțează. Studiile noastre arată că, atunci când un cuplu se ceartă constant, conflictele părinților anihilează abilitatea copilului de a închega prietenii. De asemenea, din studii am extras dovezi care arată că disputele conjugale afectează negativ rezultatele școlare ale copilului și cresc posibilitatea ca acesta să se îmbolnăvească. Știm astăzi că un rezultat major al căsniciilor aflate în declin și dizolvare epidemică din societatea contemporană îl reprezintă comportamentul tot mai deviant și mai violent al copiilor și adolescenților.
Atunci când părinții capabili de antrenare emoțională pe care i-am inclus în studiile noastre treceau printr-un conflict conjugal ori se separau și divorțau, ceva diferit se petrecea. Cu excepția faptului că respectivii copii erau „mai triști“ decât ceilalți, antrenarea emoțională de care avuseseră parte părea să-i protejeze de efectele nocive îndurate de atâția alții care trecuseră prin aceeași experiență. Consecințele anterior dovedite ale divorțului și ale conflictelor conjugale (precum înrăutățirea situației școlare, agresivitate și probleme cu colegii) nu-i afectau pe acești copii antrenați emoțional. Toate astea sugerează că procesul de antrenare a emoțiilor îi înzestrează pe copii cu un fel de scut – primul a cărui eficiență e dovedită științific – împotriva traumei emoționale cauzate de divorț.
O altă descoperire surprinzătoare a cercetărilor noastre a fost legată de tați. Studiile noastre au relevat faptul că, atunci când tații adoptă un stil de parenting bazat pe antrenare emoțională, asta are un impact extrem de pozitiv asupra dezvoltării emoționale a copiilor. Când tații sunt conștienți de sentimentele copiilor și încearcă să-i ajute să-și rezolve problemele, copiii se descurcă mai bine la școală și în relațiile cu ceilalți. Prin contrast, un tată distant emoțional – unul care e aspru, critic sau evitant vizavi de emoțiile copilului – poate avea un profund impact negativ. Foarte probabil, copiii lui se vor descurca mai greu la școală, se vor încăiera mai des cu colegii și vor avea o sănătate mai șubredă. (Acest accent pus aici pe tați nu înseamnă că implicarea mamei nu afectează, și aceasta, inteligența emoțională a copiilor. Efectele interacțiunilor ei cu copiii sunt semnificative. Însă cercetările arată că influența tatălui poate fi mult mai mare, ba chiar extremă – fie că efectele sunt benefice, fie că nu.)
În fine, antrenarea emoțiilor nu înseamnă sfârșitul disciplinei. Într-adevăr, când voi și copiii voștri sunteți mai apropiați unii de alții, ajungeți să fiți mai implicați în viețile lor și, drept urmare, puteți exercita o mai mare influență. Sunteți în măsură să fiți severi, dacă de severitate e nevoie. Când vă vedeți copiii făcând greșeli sau luând-o pe căi necuvenite, îi puteți ajuta să se redreseze. Nu vă temeți să impuneți limite. Nu vă temeți să le spuneți când v-au dezamăgit, când știți că se puteau descurca mai bine. Atâta vreme cât aveți o conexiune emoțională cu copiii voștri, spusele voastre contează. Lor le pasă de ceea ce credeți voi și nu-și doresc să vă nemulțumească. În acest fel, procesul despre care vorbim vă poate ajuta să vă îndrumați și să vă motivați copiii.
Cum practicăm antrenarea emoțiilor?
Antrenarea emoțiilor necesită un serios angajament și o nemăsurată răbdare, dar jobul este, esențialmente, același cu al oricărui antrenor. Dacă vreți să vă vedeți copilul excelând la baschet, nu evitați jocul; mergeți în curtea din spatele casei și exersați cu el. În mod similar, dacă vreți să vă vedeți copilul că-și stăpânește sentimentele, că face față stresului și că își construiește niște relații sănătoase, nu-i întoarceți spatele și nu-l ignorați când își exprimă emoțiile negative; fiți alături de el și oferiți-i îndrumări.
Iată cei cinci pași cheie din antrenarea emoțiilor:
- Fii conștient de emoțiile copilului.
- Recunoaște emoția ca pe o șansă de apropiere și învățare.
- Ascultă empatic și apoi validează sentimentele copilului.
- Ajută copilul să-și eticheteze verbal emoțiile.
- Stabilește limite, în timp ce ajuți copilul să-și rezolve problemele.
Fragment din Parenting: Cum să creștem copii inteligenți emoțional, Dr. John Gottman, copyright © 2018 deținut de Editura Pagina de Psihologie, redat cu acordul editurii. Volumul a fost inclus în „Clubul de carte al lui Gáspár”.
Citește și:
Cum ne învățăm copiii să-și comunice corect nevoile
6 moduri geniale în care oamenii cu inteligență emoțională răspund la presiune