În următoarele 5 minute vei afla:
– Diferența dintre a „a vorbi” și „a comunica”.
– Care sunt pașii pentru o comunicare mai eficientă în situații conflictuale.
De foarte multe ori, suntem tentați să credem că, dacă vorbim mult, ne facem și înțeleși. Același lucru se întâmplă și când nu ne exprimăm și ne imaginăm că persoana din fața noastră ne ghicește gândurile.
Sunt situații care relevă clar diferența dintre „a vorbi” și „a comunica”. Personal, mi-am dat seama cel mai bine de acest lucru în situații conflictuale.
Eu țip, tu țipi (…) Cine înțelege?
Într-o discuție personală sau profesională, nu iese victorios cel care vorbește mai tare sau își etalează mai mult autoritatea, ci cel care reușește să transmită clar și empatic mesajul. Este adevărat că „tonul face muzica”, iar dacă partenerului tău de discuție nu i se potrivește, este posibil să nu aveți o melodie de care să vă bucurați împreună.
Prin urmare, a vorbi nu este același lucru cu a comunica, iar dacă vrei să te faci înțeles, e recomandat să-ți adaptezi stilul de comunicare la personalitatea interlocutorului tău.
Cunoaște-te pe tine însuți, apoi totul e mai simplu!
Toți suntem diferiți, avem genetică, personalitate, experiențe diferite, prin urmare un mesaj poate fi transmis în moduri diferite, chiar dacă tema este una singură.
Pentru a putea să-i cunoști pe ceilalți și să înțelegi cum recepționează mesajul tău, te va ajuta să cunoști cele patru tipuri de personalitate în care te încadrezi. Nu trebuie să fii psiholog ca să faci asta, iar după ce te vei recunoaște în tiparele de mai jos, îți va fi mai ușor să-ți dai seama că nu suntem la fel, iar cuvintele rostite pot avea alt impact pentru fiecare.
În 1900, Wiliam Marston a elaborat modelul comportamental numit D.I.S.C, model care a revoluționat metoda de soluționare a conflictelor umane.
Astăzi, este folosit cu succes de psihologi, consilieri de dezvoltare personală, antreprenori, manageri, specialiști în resurse umane și comunicare.
Instrumentul analizează oamenii pe baza a două criterii importante: percepția asupra mediului (dacă acesta este prietenos sau periculos) și reacția la mediu (dacă se adaptează sau încearcă să-l schimbe).
Iată cum se clasifică cele patru tipare:
Personalitatea D vine de la Dominant
Aici se încadrează persoanele care percep mediul ca fiind periculos (neprietenos), iar instinctul lor este să controleze, să schimbe mediul înconjurător. Același lucru se întâmplă și în relațiile interumane, au aceeași tendință, de a schimba comportamentul, reacțiile partenerului de discuție, din acest motiv se numește stilul comportamental Dominant.
Sunt oameni care iau decizii rapide, au o prezență impunătoare, vorbesc puțin și, de obicei, cu un ton de comandă. Discuțiile cu ei sunt despre rezultate, procese, control.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Personalitatea I vine de la Influent
Sunt persoanele care percep mediul ca fiind prietenos, dar la fel ca și cei cu stilul dominant, simt nevoia să-l schimbe. Influenții vorbesc mult, le place să se conecteze cu oamenii (să inițieze discuții și să povestească de toate), dar au tendința să preia conducerea, să coordoneze și să influențeze oamenii.
Personalitatea S vine de la Stabil
Aceștia percep mediul ca fiind prietenos, sunt dispuși să se adapteze la mediu. Sunt mai retrași de felul lor, dar știi că te poți baza pe ei. Sar în ajutorul altora, îi susțin și chiar își doresc ca toată lumea să fie fericită. Discuțiile cu ei sunt despre relațiile cu ceilalți.
Personalitatea C vine de la Conștiincios
Aici se încadrează persoanele care percep mediul ca fiind neprietenos, dar care reușesc să se adapteze la el. Modul în care o fac, după cum spune și numele, este ghidat de perfecționism, de eforturi susținute. Sunt genul de persoane care sunt atente la detalii, nu vorbesc mult, sunt diplomate și le place să fie lăsate în pace. Pun multe întrebări ca să se asigure că nu le scapă niciun detaliu.
Aceste patru patru tipologii alcătuiesc și combinații. Pe lângă cele patru tipare comportamentale de bază (dominant, influent, stabil și conștiincios), se pot regăsi combinații de câte două sau trei stiluri, numite subtipare.
De aceea, este ideal să încercăm să ne cunoaștem tipologia, apoi pe cea a interlocutorului, pentru a ne adapta comunicarea.
Desigur, sunt multe situații spontane, când nu reușești să cunoști pe loc partnerul de discuție, iar în acest caz comunicarea asertivă s-a dovedit a nu da greș de cele mai multe ori.
A-ți transmite clar ideile, intențiile, așteptările de la ceilalți este la îndemână atunci când ai de trasat sarcini la job, când ai prezentări, negocieri.
În cazul relațiilor personale, este indicat să fii atent la combinațiile de tipare ale personalităților prezentate, deoarece mediul, contextul și reacțiile pot varia în funcție de mai mulți factori.
Cu toate acestea, indiferent de natura discuției și a situației, este bine să-ți amintești două lucruri esențiale: nu tu ești complet răspunzător de emoțiile unei persoane, însă, în același timp, ai responsabilitatea de a te purta cu celălalt cel puțin la fel de bine cum ai dori să fii tu tratat.