În următoarele 5 minute vei afla:
– Ce este Timpul Special și cum ajută acesta atât relația părinte-copil, cât și relația cu partenerul.
– Ce sunt grupul de suport și parteneriatul de ascultare.,
De curând, o prietenă mi-a zis că, dacă mai aude mesajul de interes public ”pentru sănătatea emoțională a copilului dumneavoastră, petreceți cât mai mult timp împreună”, o să se urce pe pereți. ”Acum îmi petrec tot timpul cu copilul”, zice ea. ”Aștept un mesaj de interes public referitor la sănătatea emoțională a părinților”.
Lăsând gluma la o parte, prietena mea are dreptate. Pentru că s-au schimbat câteva lucruri importante, și anume:
Avem griji legate de situația financiară.
Banii s-au împuținat în cele mai multe gospodării, fie în urma concediului de stat acasă cu copilul, fie din cauza șomajului tehnic, fie din întreruperea totală a activității în servicii și în multe alte domenii.
Avem griji legate de sănătatea noastră și a celor dragi.
Dezinfectăm tot, ieșim afară doar dacă este necesar și atunci cu masca pe față, cât mai scurt și fără să ne apropiem de cineva. Nu putem ajunge la cei dragi și sperăm să fie bine.
Activitățile zilnice se desfășoară într-un parametru mic, în ritm haotic.
Gătim trei mese și două gustări, facem curat și încercăm să facem și ordine, părinții muncesc pe laptop, copilul are ore pe skype și zoom, dacă ai doi copii de vârste diferite nici nu mai știi cum să împarți laptopurile și telefoanele, toate în același spațiu și în același timp. În această perioadă, aptitudinile de organizare se perfecționează vrând-nevrând.
Au dispărut sursele care ne încărcau cu energie, idei, motivație.
Nu mai avem ieșirile la cafea cu prietenii, ieșirile din casă pentru a merge oriunde, întâlnirile cu cei dragi, hobby-urile din afara casei, mersul la sala de sport, la film și la teatru, la cumpărături și așa mai departe. Copiii sunt fericiți că ne au aproape, pentru că nimic nu se compară cu părinții aproape. Dar noi acum ce facem? Cum ne împărțim între nevoile copilului și ale noastre?
Am cerut sfaturi de la Ruxandra Vasile, coach certificat Hand in Hand Parenting.
Thrive Global: Ruxandra, tu înțelegi bine și stresul unui părinte care are temene fixe de livrare la birou, ce înseamnă o închidere de zi sau de lună, ce înseamnă că trebuia ceva terminat ieri, ce înseamnă să fii concentrat cu totul într-o activitate, dar în același timp ai și trei copii mici acasă și înțelegi cât de mult este implicat emoțional și fizic un părinte în această perioadă. Dă-mi, te rog, sfaturi despre cum să rămânem stabili emoțional în această perioadă, în legătură cu următoarele:
Relația părintelui cu copilul: cum facem să nu ajungem la limita răbdării, ci să folosim timpul acesta în mod util și frumos.
Ruxandra Vasile: Într-adevăr, trecem printr-o perioadă fără precedent, în care părinții trebuie să facă față multor provocări noi, să se adapteze din mers și asta într-un ritm alert. Copiii simt și ei tensiunea părinților și reacționează nedorit, exact atunci când ne e mai greu.
Știm acum că copilul care se simte conectat și apropiat de părinte este copilul care poate coopera, care poate învăța și care poate dezvolta relații sănătoase cu cei din jur. Când sentimentul de conectare se întrerupe, copilul reacționează vulcanic, provocator sau necooperant. Asta se întâmplă pentru că atunci când centrul emoțional și social al creierului, sistemul limbic, este în derivă, centrul gândiri raționale (neocortexul) nu mai funcționează, se „închide” temporar.
Din fericire, avem la îndemână câteva resurse, pe care le putem folosi ca să ne reconectăm cu copilul și să-l ajutăm să-și regăsească entuziasmul și capacitatea de a raționa.
O bună metodă este practicarea Timpului Special. În marea majoritate a timpului, copiilor li se cere să urmeze reguli și instrucțiuni, li se cere să îndeplinească sarcini școlare, uneori dificile și greu de urmărit. Ei bine, Timpul Special este un timp al copilului, în care el face regulile și adultul îl ascultă. Poate dura 10-15 minute în care toată atenția și entuziasmul părintelui se îndreaptă către copil și ce alege el să facă. În Timpul Special părintele nu se întrerupe ca să-și verifice telefonul, nu-și ia o ceașcă de ceai din care să mai bea câte o înghițitură, nu vorbește cu altcineva, nu sugerează direcția jocului, iar dacă gândurile au luat-o către alte teme revine imediat cu atenția către copil. Timpul Special este un bun mod de a ne începe ziua împreună și-l încarcă pe copil cu afecțiunea și acceptarea părintelui.
Uneori, însă, cu toate că are parte de atenție și conectare în mod constant, copilul poate trece prin furtuni emoționale care îi bulversează pe părinți.
Desigur că, în această perioadă copiii percep, dacă nu gravitatea situației, cu siguranță tensiunea și anxietatea părinților și de aici până la explozia emoțională nu mai este decât un pas. Recomandarea mea este să ascultăm descărcarea emoțională, să acordăm copilului spațiu și timp să-și folosească mecanismele naturale de eliberare a emoțiilor negative. Atunci când copilul plânge, se agită, transpiră sau are un tantrum, are nevoie de atenția și susținerea părintelui până la sfârșitul descărcării emoționale. Asta este cea mai bună soluție pentru a-l ajuta să depășească dificultățile într-un mod sănătos și care pune bazele inteligenței emoționale.
O mențiune merită și modul în care putem pune limite eficiente copiilor. O metodă bună de a pune limite este aceea în care spunem o singură dată ce așteptăm de la copil, iar dacă acesta nu poate face ce-l rugăm, deși limita este adecvată pentru nivelul lui de dezvoltare, putem considera că sistemul său limbic este copleșit și copilul are nevoie de atenția și căldura părintelui pentru a reveni la normal. În acest caz, aducem noi limita la copil și-l ascultăm când protestează, fără să-l forțăm, dar nerenunțând la limită. De exemplu, îi cerem puștiului de patru ani să se îmbrace, iar el ne ignoră, găsind altceva de făcut. Atunci mergem la el, coborâm la nivelul său, punem o mână in jurul lui, facem contact vizual și îi spunem blând: „E momentul să te îmbraci”. Apoi, dacă vrea să fugă la altă activitate, îi putem spune pe un ton plin de afecțiune: „Nu, dragul meu, acum e timpul pentru haine”. Dacă copilul simte afecțiunea părintelui și disponibilitatea acestuia de a-l asculta, va izbucni în plâns, începând astfel procesul de vindecare. Dacă îi vom asculta plânsul până la sfârșit, îi vom face un imens serviciu, pentru că îl vom ajuta să scape de sâcâitoarele tensiuni sau emoții grele care-l împiedică să fie el însuși. La capătul celălalt ne vom regăsi copilul senin, bucuros să coopereze, dornic să exploreze și să învețe.
O veste bună este faptul că-l putem ajuta pe copil să se elibereze de frustrare și anxietate și prin joacă. Desigur, orice moment în care adultul petrece timp jucându-se cu copilul este prețios și are beneficii pentru amândoi. Însă, pentru a fi terapeutică, adică pentru a-l ajuta pe copil să se scuture de anxietate și frustrare, recomand joaca în care adultul este cel incompetent, nu înțelege prea bine lucrurile, face confuzii, nu reușește să se descurce. Eu o numesc joaca de tip „Stan și Bran”.
Concret, folosind exemplul de mai sus, în care copilul nu dorește să se îmbrace, părintele poate lua tricoul copilului și îi poate spune, cu ghidușie, „Hei, stai puțin, pantalonii se pun pe cap, nu-i așa? Cum?! Nu pe cap?! Atunci pe mână? Nici? Pe picior? Serios?!?”. Probabil copilul va izbucni în râs, în timp ce-i arată părintelui cum trebuie puși pantalonii. Râsul acesta este vindecător. Căutați acest râs al copilului continuând să faceți ce ați observat că-l provoacă, fără a-l gâdila, însă.
Relația cu partenerul de viață, cu care stăm acum mai mult timp împreună.
TG: Dacă înainte comunicam doar lista de cumpărături, cine duce sau aduce copilul de la școală sau alte activități, ce mâncăm la cină, unde ieșim în weekend, acum avem timp de stat împreună, discutăm mult mai multe lucruri și probabil stresul acestei situații își va spune cuvântul. Ce facem ca să sudăm relația în loc să o șubrezim?
RV: Timpul Special îl putem acorda și partenerului, nu numai copilului. Îi poți spune: „Avem o jumătate de oră în care facem ce vrei tu”. Și atunci acordăm întreagă atenție și entuziasmul nostru partenerului. Aceleași beneficii pe care le are Timpul Special practicat cu copiii sunt valabile și aici: partenerul va simți că este văzut si apreciat, iar tu îl vei redescoperi, în timp ce vă reconectați. Apoi schimbați: partenerul îți acordă ție Timp Special. Credeți-mă, face minuni!
Apoi, atunci când partenerul are o nemulțumire, îngrijorări sau reproșuri, încercați să ascultați ce are de spus, fără să îl/o întrerupeți, fără să vă repeziți să vă apărați, fără să oferiți imediat soluții. Încercați să ascultați conștient și profund timp de cinci minute, cu toată atenția pe care o puteți avea. Ascultând în acest fel, îi oferiți posibilitatea să se descarce de tensiuni, să reechilibreze creierul emoțional și astfel să permită rațiunii și creativității să revină.
Relația cu noi, atâta timp cât n-avem unde să evadăm și trebuie să apelăm la toate resursele interne și externe disponibile de răbdare și reziliență.
RV: Este clar că niciunul dintre noi nu poate oferi căldură, conectare, iubire, atâta timp cât nu avem posibilitatea să ne reumplem rezervoarele. O vorbă frumoasă spusă de dr. Lawrence Cohen este: „Nu poți turna dintr-o ceașcă goală”.
Așadar, trebuie să găsim modalități în care să ne reîncărcăm bateriile. Noi, oamenii, suntem ființe sociale, și avem nevoie de alți oameni care să ne asculte cu bunătate și atenție când acumulăm tensiuni și stres.
Ascultarea profundă, în care nu ești întrerupt, sfătuit, analizat, comparat, ci ești ascultat cu atenție, respect și căldură este o metodă minunată de a te elibera de poverile pe care le duci și de a-ți recăpăta creativitatea și entuziasmul. Acest gen de ascultare este practicat de noi, cei de la Hand in Hand Parenting, prin două Instrumente de Ascultare Adult la Adult:
- Grupul de Suport – în care mai mulți părinți se întâlnesc (acum online) și povestesc pe rând ce provocări întâmpină, cu ce le este greu, dar și despre succesele și bucuriile lor.
Fiecare părinte își folosește timpul așa cum consideră și se respectă principiile ascultării profunde: nu întrerupem, nu judecăm, nu oferim sfaturi sau comparații cu situația proprie. Oferim respect, căldură, încredere în inteligența și bunătatea fiecărui părinte și confidențialitate. Grupul de Suport este facilitat de unul sau mai mulți Instructori Hand in Hand Parenting.
De altfel, împreună cu colega mea, Raluca Dobre, organizăm săptămânal astfel de grupuri. Am decis să le oferim gratuit pentru a-i susține pe părinți și pentru a-i ajuta să depășească această perioadă dificilă.
- Parteneriatul de Ascultare – în care doi părinți se ascultă pe rând unul pe celălalt o perioadă egală de timp cu respectarea acelorași reguli de Ascultare Profundă, enunțate mai sus.
Viața în izolare la domiciliu cu copiii poate să ne aducă în multe momente pe punctul de a exploda. Emoțiile dificile care par că ne sufocă în aceste momente își au sursa, de cele mai multe ori, în dureri și probleme din propria noastră copilărie.
Simțim frică, furie, epuizare și asta ne poate împiedica să ne bucurăm de copii și să-i ascultăm cu atenție. Ascultarea profundă ne ajută să ne identificăm punctele nevralgice și, treptat, să găsim resurse să alegem moduri de acțiune constructive.
Părinții care vin regulat la grupurile de suport ne-au mărturisit ca li s-au îmbunătățit relațiile de familie (dar și de muncă), au mai multă răbdare, nu se mai simt provocați de copii în mod constant, găsesc soluții inedite la diverse probleme și se bucură mai mult de ei înșiși și de copiii lor.
Ruxandra Vasile este coach certificat Hand in Hand Parenting, mamă a trei copii, fost manager IT în corporație. Pe Ruxandra Vasile o găsiți pe Facebook: https://www.facebook.com/parentasapro/
Citește și:
Ce să facem pentru sănătatea emoțională a copiilor noștri în perioada de izolare?