În următoarele 3 minute vei afla:
– De ce acceptarea unor sarcini suplimentare la serviciu nu te transformă într-un erou.
– Care sunt cele două tipologii de persoane care nu-și pot refuza colegii.
Spui prea des „da” cererilor care vin din partea colegilor și clienților când, în realitate, ți-ai dori mai degrabă să zici „nu”? Nu ești singurul.
Uneori, pare mai ușor să fii de acord cu câte o chestiune decât să stai să explici de ce nu poți sau nu vrei să faci un anumit lucru… și asta până în momentul în care te trezești, brusc, că-ți dorești să fi fost mai ferm pe poziție și să-ți fi susținut punctul de vedere, mai ales atunci când te stresezi și te chinui să termini acele sarcini pe care nici nu ți-ai fi dorit să le accepți.
Să spui „nu” la birou este, uneori (chiar des, aș sublinia), necesar. Și este timpul să o zici cu mai multă încredere.
De obicei există două tipuri de persoane care spun „da”, deși nu-și doresc neapărat să facă un anumit lucru:
- Cei care se simt datori să fie de acord cu oamenii din jur (și sunt nesiguri de modul în care trebuie să gestioneze situația).
- Cei cărora le e frică de cum vor reacționa cei din jur (sau ce vor gândi aceștia).
Ai nevoie, de fapt, să vezi cu mai multă claritate modul în care poți gestiona această presiune și, mai ales, trebuie să-ți schimbi perspectiva din care privești situațiile în care spui „nu”.
Uite cum stă treaba: să spui „nu” nu este, de fapt, despre acel „nu”. Este un mecanism puternic prin care îți poți proteja limitele. Și aceste limite sunt, până la urmă, regulile de care ai nevoie ca să-ți aperi prioritățile și starea ta de bine.
Este imposibil să performezi la cel mai înalt nivel, sau să-i ajuți pe ceilalți la capacitatea maximă, fără să stabilești niște limite. Deși, pe termen scurt, ai putea să fii văzut ca un erou pentru că spui „da” la o mulțime de lucruri, pe termen lung această atitudine îți va face doar rău.
Atunci când spui „da” unor lucruri care nu sunt chiar prioritare, „împingi” un pic mai jos pe listă lucrurile cu adevărat importante, cele care ar trebui să aibă prioritate; sau, și mai rău, încerci să le faci pe toate. Într-un final, ai parte doar de frustrări, de stres, de senzația că ești copleșit de ceea ce ți se întâmplă. Și, mai mult decât atât, situația va avea un impact negativ asupra muncii pe care o faci.
Iată cum poți să spui „nu” clar și răspicat, cu multă încredere.
Pasul 1: Stabilește baza de la care pornești.
De vreme ce să spui „nu” înseamnă să-ți protejezi limitele, primul tău pas trebuie să fie identificarea palierelor unde trebuie să insiști. Acordă-ți câteva minute să-ți definești prioritățile în mod clar: atât pe cele care privesc munca, cât și pe cele personale.
Apoi gândește-te la regulile pe care trebuie să le impui în fiecare situație, pentru a-ți păstra starea de bine. Nu uita: scopul final al unor limite puternice este să te ajute să fii în cea mai bună formă.
Acest exercițiu îți va oferi o claritate mai mare asupra motivațiilor exacte pentru care vei spune „nu” în viitor. E mai ușor să refuzi dacă ai niște motive importante care să te determine să o faci. De asemenea, exercițiul îți va da mai multă încredere în tine, în faptul că faci ceea ce trebuie.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Pasul 2: Fii concis.
Cel mai bun mod să spui „nu” la locul de muncă este să nu complici lucrurile. Deși unii oameni consideră că „nu” e o propoziție completă, uneori acest răspuns poate fi văzut ca unul destul de nepoliticos. Nu ai nici un motiv să te justifici, însă eu recomand să dai o explicație scurtă, clară (una sau două propoziții sunt suficiente). Atunci când faci asta, îți arăți respectul. N-ai nici un motiv să-ți ceri scuze, deci n-o faci.
Dacă te simți presat sau dacă nu ești sigur dacă trebuie să spui „nu”, câștigă niște timp. Spune-le celor care te întreabă că trebuie să verifici ceva sau că te gândești la propunere, și că vei reveni către ei mai târziu.
Acest lucru îți va oferi un oarecare spațiu de manevră ca să te poți decide dacă vrei să accepți cererea (sau cum să spui „nu”, în cazul în care decizi într-un final să o faci). Dacă poți ajuta într-un alt mod, oferă-te. Atunci când dai ceva la schimb, ai parte de o armă secretă care-ți poate câștiga aprecierea și respectul celorlalți, în ciuda faptului că ai refuzat cererea inițială.
Pasul 3: Fii consecvent.
Să spui „nu” o singură dată nu e îndeajuns. Pentru că unii oameni vor continua să te întrebe și să devină sentimentali (poate chiar te vor implora).
Poate că vei fi tentat să începi să te auto-justifici atunci când se întâmplă acest lucru, însă nu ai nici un motiv să o faci. Fii concis: nu-ți fie teamă că ceea ce zici o să sune ca o placă stricată. Și nu uita: nu-i respingi, însă îți păstrezi limitele și prioritățile.
Iată câteva fraze pe care poți să le folosești, pentru a-ți susține respectuos punctul de vedere:
„Ți-am dat deja răspunsul meu, te rog să-l respecți.”
„Cum deja ți-am spus, nu pot.”
Să spui „nu” nu presupune să fii și mai stresat, ba din contră! Urmează acești 3 pași și începe să spui „nu” la birou, cu ceva mai multă încredere, astfel încât să te poți concentra pe prioritățile pe care le ai și să fii mai productiv.
Citește și:
11 lucruri pentru care nu trebuie să-ți mai ceri scuze
Un ghid (fără abureli) despre cum să-ți protejezi spațiul emoțional