În următoarele 5 minute vei afla:
– Cea mai simplă cale de a-ți dezvolta o nouă abilitate.
– Care este cheia către autocunoaștere.
Acum câțiva ani, când am fost la reuniunea clasei de liceu, am avut niște surprize de proporții. O fosta colegă, care nu părea să-și dea seama ce se întâmplă la ore, avea o poziție într-un minister, o alta a urmat medicina veterinară, deși noi, fiind la profil uman, făceam doar o oră de chimie pe săptămână, iar un coleg care abia dădea pe la școală avea propria lui firmă de avocatură.
Acum, eu sunt perfect de acord că performanțele noastre academice nu ne reflectă neapărat aptitudinile, și nici măcar inteligența, pentru că în adolescență se poate întâmpla să avem alte priorități, după cum argumentează pe îndelete Robert Kiyosaki într-o bestseller-ul Why “A” Students Work for “C” Students and Why “B” Students Work for the Government. Însă, dacă te-ai întrebat vreodată cum de o persoană care nu pare să aibă o înclinație într-un domeniu reușește să-și mențină un job, sau chiar să exceleze pe un post în branșa respectivă, știința are răspunsul.
Se pare că, dincolo de genetică și mediu, cele două forțe care ne modelează personalitatea, există o a treia, care poate avea o pondere foarte importantă, și anume proiectele în care ne implicăm, după cum susține o teorie fondată de cercetătorul în psihologie și autorul Brian R. Little. Și aceasta contrazice una dintre cele mai iubite îndemnuri motivaționale din zilele noastre, și anume “nu ești ceea ce faci”. Pentru că, conform studiilor sale, ceea ce faci afectează cine ești.
Acest lucru se datorează faptului că proiectele personale sunt centrate pe viitor: ne mână înainte, ghidându-ne de-a lungul unor trasee care ar putea fi scurte și sacadate, sau lungi și netede. Analizându-le, ne putem cartografia cele mai intime gânduri, dorințe, și ne punem descoperi pe noi înșine. Și, cel mai palpitant este că putem învăța să ne reglăm traiectoria, să depășim obstacolele sau să prelungim perioadele de hibernare, dacă asta e ceea ce-ți propui. Pe scurt, după cum îți merg proiectele, la fel simți că-ți merge și viața. Dacă te simți capabil, împlinit, învingător în proiectele tale, atunci simți că prosperi, iar când lucrurile nu se leagă în direcția dorită dintr-un motiv sau altul, te simți lipsit de scop.
O clarificare importantă: conform dr. Little, proiectele personale nu se limitează doar la lucruri precum perfecționarea unei abilități, la depășirea fricii de înălțime sau la finalizarea unei lucrări ample, ci pot fi activități destul de banale, precum să-ți faci un detox în apartament, pe modelul Marie Kondo, să-ți cumperi o ustensilă de bucătărie sau să mergi la coafor. Ai observat cât te pot sâcâi lucrurile mici pe care ți le treci pe lista de to do și care rămân nefăcute până la finalul zilei?
Oferă-ți un moment pentru a-ți face un in inventar al proiectelor tale, atât cele pe care ți le-ai propus pe termen scurt, cât și al celor care au un termen mai lung. Probabil vei nota un amestec de de lucruri cotidiene, amestecate cu obsesii și vise, însă analiza acestora poate fi revelatoare și-ți poate oferi cheia către autocunoaștere.
În studiile prezentate în cartea sa, Me, Myself, and Us: The Science of Personality and the Art of Well, autorul Brian L. Little a analizat mii de liste cu proiecte și a departajat câteva categorii în care se încadrează de obicei oamenii:
- Proiecte profesionale: “asigură-te că bugetul departamentului este finalizat”.
- Proiecte interpersonale: “să iau cina cu femeia cu pălărie”.
- Proiecte de mentenanță: “să cumpăr cartușe pentru imprimantă”.
- Proiecte de agrement: “să merg în vacanță pe o croazieră”.
- Proiecte de sănătate: “să slăbesc 15 kilograme”.
- Proiecte cu adevărat personale: “să fac față tristeții”.
Deși de obicei sunt sunt relativ puține, proiectele personale sunt deosebit de interesante, pentru că sunt proiecte axate pe Sine. Însă dezavantajul lor este că, de obicei, sunt asociate cu depresia, anxietatea și vulnerabilitatea. Deci, dacă ai astfel de proiecte, poți avea senzația că alergi într-o bulă, însă poate fi și un semn de creativitate și de deschidere către nou. De asemenea, trebuie să te întrebi dacă dorința ta este cu adevărat a ta, sau e proiectată pe tine de către cei din jur. Studiile arată că suntem mult mai motivați să avem succes cu un proiect, atunci când ideea ne aparține, și există o motivație intrinsecă, decât atunci când ni se sugerează anumite lucruri sau ne simțim constrânși de anumite situații.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Însă, atunci când vorbim de personalitate, cea mai mare valoare în a gândi personalitatea în termeni de proiecte decât de trăsături este că avem un potențial incredibil de schimbare. Ne putem alege și adapta în mod conștient mintea și corpul la proiectele pe care ni le alegem în feluri în care nu ne putem schimba trăsăturile. Deși acestea sunt un indice ce ne poate prezice gradul de fericire, dar proiectele pot depăși ponderea trăsăturilor de personalitate, atunci când vorbim despre bunăstare. De exemplu, un introvertit morocănos nu este constrâns neapărat la o viață de nefericire, el ar putea să se distreze copios scriind un blog de satiră. Sau, având mize mari într-un proiect ce presupune vorbitul în public, el ar putea să-și depășească barierele și să-și dezvolte o nouă abilitate care să-i aducă satisfacție. Ar putea să-și intre în rol.
De fapt, expresia „a-ți intra în rol” are două semnificații: înseamnă atât să acționăm conform caracterului nostru, cât și să împrumutăm o nouă atitudine. Iar acest lucru pune accentul pe capacitatea noastră uimitoare de a ne metamorfoza, pentru a ne ridica la înălțimea propriilor așteptări și dorințe. Deci, diseară, când îți vei alcătui lista de sarcini și proiecte, ține cont că poate afecta persoana care vei fi mâine. Și prioritizează cu înțelepciune.
Citește și:
Lecții de la filosofii antici pe care le poți aplica în viața de zi cu zi