În următoarele 4 minute vei afla:
– Care sunt minciunile pe care ni le spunem singuri atunci când nu avansăm în carieră.
– De ce nu trebuie să-ți asculți vocea autocritică.
Tuturor ni se întâmplă să ne îndoim uneori de noi înșine. Iar această îndoială devine ca o închisoare la care singuri ne condamnăm și care ne ține captivi în propriile nesiguranțe. De obicei, ceea ce ne împiedică să acționăm este coloana sonoră negativistă a propriei voci interioare. Însă, cel mai adesea, gândurile noastre negative nu sunt conforme cu realitatea și e nevoie să putem deschide ochii și vedea dincolo de ele! Crede-mă: chiar știu cât poate fi de greu! Și eu am trecut prin asta! Și eu am avut de suferit pentru că m-am bazat mai mult pe dubiile mele în legătură cu mine, decât pe încrederea în mine. Pe când mă aflam încă la începutul carierei, gândurile critice din mintea mea m-au convins că nu sunt suficient de bine pregătită profesional. Și nu reușeam să avansez pentru că îmi spuneam că:
• Nu ai cum să reușești.
• Nu ai suficientă experiență.
• Lumea din jur o să își dea seama că ești o incompetentă.
Trăiam cu toate aceste îndoieli atunci când mi s-a propus să devin Partener în Consiliul Corporativ. La început, m-am bucurat enorm! Mă simțeam onorată și simțeam că este un pas foarte important în cariera mea, așa că nu aveam cum să refuz…Nu-i așa? Însă, la scurt timp și-a făcut intrarea în scenă vocea critică:
- Nu am făcut niciodată parte dintr-un Consiliu…
- Toți ceilalți membri ai consiliului au diplome pretențioase și MBA-uri…
- Și ce mă fac dacă ei își dau seama că eu, de fapt, nu mă pricep la asta?….
Toți ceilalți membri ai consiliului erau bărbați cu douăzeci de ani mai în vârstă decât mine și fuseseră, pe parcursul întregii lor cariere, investitori. La acel moment, eu eram un simplu angajat, cu niciun fel de experiență în investiții. Nu aveam nimic în comun cu ceilalți membri ai consiliului și nu înțelegeam cum aș fi putut să fiu potrivită pentru acea funcție. Trăirile mele de îndoială de sine și lipsă a valorii au luat-o razna și m-am trezit croindu-mi o scuză plauzibilă pentru refuzul de a mă alătura consiliului.
Cinci ani mai târziu, la o cină cu unul dintre membrii importanți ai consiliului, acesta m-a întrebat de ce am refuzat atunci propunerea. I-am mărturisit că nu consideram că am suficientă experiență ca investitor. Atunci, el mi-a explicat: ”Noi te voiam în consiliu tocmai pentru experiența digitală și pentru experiența ta practică în ceea ce privește conducerea unei companii!” Mi-a explicat că mă aleseseră pe mine pentru că vroiau un consiliu cât mai echilibrat, cu oameni experimentați în cât mai multe arii. Am avut un șoc atunci și am fost foarte supărată pe mine pentru că am presupus că nu am calificarea necesară pentru acea poziție, când, în realitate, experiența pe care o aveam, mă făcea candidatul ideal pentru acel loc. Lipsa încrederii în mine mă făcuse să ratez o oportunitate uriașă pentru dezvoltarea carierei mele. Așadar, în acel moment mi-am promis să trec peste toate nesiguranțele mele și să am încredere că fac bine ceea ce fac. Am decis că un astfel de lucru nu se va mai întâmpla. Mi-am propus ca, de câte ori va apărea un nou proiect sau o nouă oportunitate în viața mea, în loc să spun NU din cauza nesiguranței, a îndoielilor și a temerilor, să spun DA, chiar dacă nu mă simt pe deplin pregătită sau calificată.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Voi răspunde afirmativ tuturor noilor proiecte, parteneriate, tuturor noilor clienți, noilor țări, noilor consilii. Mi-am dat silința să fac prezentări incredibil de bune, am apelat la tot felul de investitori pentru finanțare și am îmbrățișat negocierea afacerilor cu oameni despre care eram credeam că mă vor refuza. Am transformat într-un obicei permanent arta de a spune DA și de a trece peste neîncrederea în mine.
Este absolut uman și firesc să ne îndoim de noi înșine. În special femeile cad pradă acestei tendințe. Știai că un bărbat va aplica la un job atunci când se consideră calificat pentru acea poziție în proporție de 60%, pe când femeile nu aplică decât dacă întrunesc 100% cerințele respectivului job? Și chiar dacă studiile au demonstrat că funcționează mult mai eficient companiile care angajează un număr mare de femei, în plan individual, acestea se luptă constant cu lipsa încrederii în sine – într-atât de frecvent, încât oamenii de știință din domeniul sociologiei au denumit acest fenomen ” prăpastia încrederii”. Femeile sunt, de asemenea, mai predispuse în a se confrunta cu ”sindromul impostorului” decât bărbații. Chiar și femei celebre și de foarte mare succes au povestit despre faptul că se gândesc adeseori că, de fapt, nu merită aprecierea de care au parte.
Îndoiala de sine este ca o otravă. Ne contaminează pe mulți dintre noi și ne împiedică să ne îndeplinim visurile. Din fericire, însă, poate fi tratată – și uneori, chiar învinsă – dacă ai instrumentele și mindset-ul potrivite.
Iată trei dintre strategiile pe care le folosesc eu pentru a gestiona momentele în care mă îndoiesc de mine:
1. Fă o listă cu cele mai importante realizări ale tale: Gândește-o ca pe un istoric al reușitelor tale în viață. Îți va servi drept reminder al victoriilor din trecut și îți va da încredere că o să reușești din nou dacă pui osul la treabă.
2. Privește din altă perspectivă lipsa experienței într-un domeniu: Atunci când începi ceva, amintește-ți în mod constant că ești începător, nu impostor. E nevoie de timp pentru a deveni expert și fiecare expert a fost, la început, ei bine….începător.
3. Sfătuiește-te singur: Întreabă-te ce i-ai spune unui prieten care are același gen de tipare de gândire auto-distructive ca și tine. Precis nu ai fi la fel de critic și de fatalist cum ești când este vorba despre propria persoană. Ajută-te să îți dai seama cât de exagerate și nefondate sunt îndoielile tale.
Să faci schimbări în plan personal și profesional este o provocare grea chiar și în lipsa unei voci interioare critice care să îți spună mereu cât de nepregătit și incompetent ești. Așadar, pentru a putea face pasul, ai nevoie de strategii care să te ajute să depășești neîncrederea în propriile forțe. Atunci când înveți ce ai de făcut pentru a depăși sentimentele de inadecvare și pentru a te concentra pe pozitiv, îți antrenezi mintea subconștientă să îți devină aliat și nu inamic. Vei fi mai bine înarmat și pregătit să alegi speranța, încrederea și optimismul chiar și când drumul din fața ta pare imposibil de parcurs.
Citește și:
7 pași pentru a-ți reveni dintr-un eșec
9 lecții esențiale pe care trebuie să le înveți până la jumătatea vieții