În următoarele 4 minute vei afla:

– Care este cea mai mare amenințare la adresa vieții pe Planeta noastră.
– Cum se impun limitele față de cei din jur.


Nu poți turna dintr-o ceașcă goală

Înainte de decolarea unui avion, însoțitorii de zbor fac pasagerilor instructajul legat de măsurile de siguranță într-o situație de urgență. În cadrul acestui instructaj, ni se spune că, dacă măștile de oxigen sunt declanșate din cauza scăderii saturației oxigenului la altitudini mari, pasagerii trebuie să-și pună întotdeauna propria masca înainte de a încerca să-i ajute pe ceilalți – inclusiv proprii copii. În definitiv, dacă leșini din cauza lipsei de oxigen, cui îi mai poți fi de folos? Acest sfat ar trebui să se aplice în toate aspectele vieții.

Mama mea a învățat lucrul acesta pe pielea ei. Ne-a crescut singură pe mine și pe fratele meu, Mpilo, mergând, în același timp, la serviciu și fiind o activistă neobosită pentru pace și egalitate rasială și de gen. Este una dintre cele mai altruiste persoane pe care le cunosc, își permite arareori o pauză și asta o duce uneori în pragul epuizării.

Într-o seară, pe la începutul anilor 2000, modul ei de raportare la sarcinile unei vieți mult prea încărcate, care nu mai încetau să apară, s-a schimbat. Fusese solicitată de către o universitate să susțină un discurs alături de câștigătoarea Premiului Nobel pentru Pace, nord-irlandeza Betty Williams, și totul părea să fie în contratimp. Zborul lor a avut întrziere, iar mama și Betty se grăbeau să ajungă de la aeroport la hotel. Apoi, erau așteptate să coboare, pregătite să intre pe scenă, în cel mai scurt timp cu putință.

Mamei i s-au dat treizeci de minute pentru a se pregăti.

Trebuie să ai demnitate și respect pentru tine însuți și pentru ceilalți

Și-a propus să-și schimbe în grabă hainele și să se pregătească și, când se grăbea să ajungă în hol, a sosit și Betty. Organizatorii i-au pus și ei în vedere să se grăbească, însă ea a zâmbit și a refuzat cu blândețe. Le-a replicat calm, dar ferm că e timp destul. Avea nevoie să-și revină, să bea o ceașcă de ceai, poate și un pahar cu vin. Foarte elegant le-a explicat că avea nevoie să se simtă odihnită, pentru a avea o prestație bună și pentru a susține cea mai bună prezentare cu putință. Și că asta era în interesul tuturor.

Mama a fost profund impresionată de reacția ei și-și amintește că s-a gândit atunci: ”Uau! Există oameni care sunt capabili să spună asta și să fie totul OK?!”. În mod evident, ea nu-și trăise până atunci viața astfel. A privit-o pe Betty propunând o soluție potrivită pentru ea și care să fie și pe placul celorlalți, fără a se neglija pe sine – abordare care întruchipează perfect spiritul ubuntu. Este nevoie să punem limite cu blândețe și respect pentru a putea avea grijă de noi înșine și a putea continua să oferim și celorlalți.

Până la urmă, dacă ceașca ta este goală, n-ai cum să oferi altora ceva din ea.

Această idee, de respect de sine conjugat cu respectul față de ceilalți, este relevantă și la nivel personal, precum și la un nivel mai larg.

Organizația Mondială a Sănătății susține că foametea este una dintre cele mai mari amenințări la adresa vieții pe planetă, iar o nutriție adecvată a constituit întotdeauna o provocare pentru populațiile multor țări africane.

Un grup de sate din Lesotho dă consistență conceptului ubuntu în încercarea de a ajuta la hrănirea femeilor care trăiesc acolo, care au, astfel, puterea de a-și investi energia în hrănirea copiilor acelor sate, vreo 1.000 la număr, până acum. O organizație caritabilă care se numește Msizi Africa înființată de Lucy Herron în 2007 asigură hrana în această regiune foarte săracă a țării. Credința lor este că, pentru a putea crește copii sănătoși și puternici, care să-și atingă potențialul maxim, este nevoie de o masă hrănitoare în fiecare zi, deoarece nutriția sănătoasă este esențială pentru o bună dezvoltare. Organizația caritabilă furnizează femeilor din sat orez, carne de pui și pește și le lasă în grijă prepararea acestor alimente și servirea lor. Astfel, femeile de acolo au pregătit  și au servit peste 2,8 milioane de prânzuri până acum.

Și acesta este numai unul dintre exemplele de acțiuni caritabile în care comunitățile sunt ajutate să se dezvolte prin educație, programe de hrănire și furnizare de material săditor pentru punerea pe picioare a unor mici afaceri. Așa arată ubuntu în acțiune.

Nu te teme să ceri ajutor

Nu oricine poate să ceară ajutor. Ubuntu înseamnă să-i recunoști pe ceilalți în tine însuți, dar, chiar și așa, a te adresa altora pentru a obține sprijin poate, uneori, să-ți pară cel mai greu lucru posibil. Ne temem că ar putea fi văzut ca un semn de slăbiciune. Poate fi și foarte jenant: să dezvălui altcuiva că n-ai suficiente cunoștințe sau că-ți lipsește abilitatea de a face ceva. Ne temem că am putea fi catalogați drept ”incapabili” sau că am putea fi văzuți drept persoane incapabile să se descurce singure. Și nu avem nici de unde ști care va fi reacția persoanei căreia ne adresăm. Orgoliul sau lipsa de încredere în sine ne pot determina să negăm că am avea probleme.

Lumea în care trăim, sau, cel puțin partea sa occidentală, este obsedată de ideea de individualism, de credința că nevoile personale sunt superioare nevoilor societății văzute ca întreg. Un studiu realizat în colaborare de către Universitățile Waterloo și Universitatea de Stat Arizona, care s-a întins pe o perioadă de 50 de ani, a examinat factorii aflați în legătură cu individualismul, precum numărul de membri ai familiei, rata crescută a divorțurilor și tendințele din domeniul muncii. Sub îndrumarea cercetătorilor comportamentaliști Igor Grossmann Și Henri C. Santos, s-a constatat că individualismul a luat amploare, în primă fază, în cadrul generației baby-boomer și a evoluat în paralel cu creșterea nivelului de trai și al educației în Statele Unite.

Americanii au o expresie ”pull oneself up by one’s bootstraps” care s-ar traduce liber prin a porni de jos și a te ridica prin propriul efort. Această expresie subliniază mesajul despre individualismul specific culturii în care trăim și ne face să credem că ar trebui să ne concentrăm asupra propriilor nevoi. Astfel, oamenii ajung să se trezească în suferință, pentru că simt că nu pot cere ajutorul. Poate, cel mult, ne orientăm către o carte de dezvoltare personală sau scotocim internetul pentru a găsi soluții la problemele noastre. Oare de ce ne-o fi atât de greu să ne adresăm altora pentru a căuta rezolvarea problemelor noastre?

Pe vremea când eram la internat, profesorii încurajau elevii să solicite sprijin, mai ales că eram în zorii adolescenței, când viața începe să devină complicată. Ne spuneau: ”Nu te putem ajuta dacă nu ne spui că ai nevoie de ajutor.”  Înainte de a-ți oferi sprijinul, oamenii trebui să știe de ce anume ai nevoie.

Această invitație a făcut ca nouă, elevilor, să ne fie mult mai ușor să ne exprimăm atunci când lucrurile nu mergeau tocmai bine. Nu știi întotdeauna că o mână de ajutor este disponibilă pentru tine, totuși. Mulți dintre noi se tem de respingere. Când te simți vulnerabil și împovărat, ultimul lucru pe care ai vrea să-l auzi este ”Nu te pot ajuta!”.

Ia-ți, totuși, inima în dinți! Realitatea este că sunt mulți cei care-și doresc să ajute. Când un prieten îți cere un sfat, cel mai probabil, te simți flatat și-ți dorești să faci o faptă bună, nu-i așa? Să ai ocazi să-i ajuți pe ceilalți te face să te simți dorit, util și te ajută să ai o părere mai bună despre tine însuți. Așa că, fă-ți curaj și ai puțină încredere!

Fragment din cartea EVERYDAY UBUNTU: Living Better Together, the African Way de Mungi Ngomane. Copyright © 2020 by Mungi Ngomane, publicată pe 7 ianuarie 2020 de Harper Design, HarperCollins Publishers. 

Citește și:

Filosofia japoneză Ikigai: bucuria de a te da jos din pat dimineața

9 lecții esențiale pe care trebuie să le înveți până la jumătatea vieții

Author(s)

  • Mungi Ngomane

    nepoata arhiepiscopului Desmond Tutu și inițiatoarea Fundației Tutu UK

    Mungi Ngomane este nepoata arhiepiscopului Desmond Tutu și patron al Fundației Tutu din Marea Britanie. Mungi nu a simțit niciodată că familia ei ar fi constrâns-o să meargă pe urmele părinților, dar crede că simțul dreptății și speranța în umanitate fost transmisă prin gene. A lucrat în soluționarea conflictelor din Orientul Mijlociu și la promovarea femeilor și fetelor pentru unele dintre cele mai importante organizații din lume. Recent, a fost coordonator de campanie pentru o nouă campanie națională, Millions of Conversations, care vizează combaterea islamofobiei și a discriminării în S.U.A. Este pasionată de drepturile omului, în special de promovarea femeilor și a fetelor, de protecția refugiaților și de eliberarea poporului palestinian. Ea speră că într-o bună zi, toate fetele se vor bucura de drepturile fundamentale ale omului. Are un Master în Studii Internaționale și Diplomație la Școala de Studii Orientale și Africane (SOAS) de la Universitatea din Londra.