În următoarele 5 minute vei afla:

– De ce să te concentrezi pe a doua muscă.
– Cum treci de la supraviețuire la prosperitate.


Când am abordat această temă, prima legătură intuitivă pe care am făcut-o m-a dus direct spre ideea de război. Mai concret, spre bătălia de la Midway (tocmai am văzut jumătate dintr-un documentar pe tema asta).

În război se stabilesc: 

  • țelul mare  – câștigarea războiului, de cele mai multe ori ”de ce”-ul. De ce intrăm/participăm la război; 
  • strategia mare – ”ce”-ul. Ce anume facem ca să atingem țelul; 
  • tacticile – ”cum facem” să ne atingem țelul.

Țelul rămâne constant, corect? Viziunea mare, obiectivul suprem e același, indiferent de restul. Devine și rămâne obiectivul tuturor participanților, chiar dacă decizia aparține doar câtorva oameni.

Strategia e și ea construită de câțiva oameni, gradele mari din armată, conducătorii țărilor respective, cei cu putere de decizie la nivel înalt. Strategia se mai schimbă, dar posibil cu costuri mari. Dacă am hotărât că ne înarmăm cu o flotă de avioane de ultimă generație ca principală armă, de exemplu, să ne răzgândim la jumătatea producției presupune risipă de resurse. Însă cu multe date, resurse și un conducător vizionar, strategia se mai poate schimba.

Marea libertate de alegere e, însă, la tactici. 

Aici, decizia e (parțial) descentralizată. Cei din teren au o mai mare putere de alegere (sper că nu spun prostii prea mari, din punct de vedere al tacticilor de război, e o opinie personală de coach, nu de strateg militar). Cei direct implicați au mai multe date concrete și pot să aleagă opțiunile cu cele mai mari șanse de reușită pentru o misiune

Acum, te poți întreba: e suficientă o misiune, o bătălie, ca să câștigi un război? Nu știu ce să zic… Poate că, dacă e prima, nu e suficient. Dar dacă ”dușmanul” e deja slăbit, dacă i-ai descoperit călcâiul lui Ahile, o singură bătălie poate duce la câștigarea războiului. Cam așa arată istoria pe care eu am învățat-o.

Ok. Și care e legătură cu lumea non-combativă în termeni de război?

În primul rând, structura țel  –  strategie  –  tactică este aplicată de fiecare dintre noi, mai mult sau mai puțin conștient. Fiecare avem un ”de ce” unic pentru dorințele și obiectivele noastre, iar strategiile și tacticile sunt și ele individuale.

În al doilea rând, dacă te uiți cu atenție la marile corporații, sunt construite pe aceeași structură. Țelului i se spune frumos misiunea companiei. Strategia își păstrează forma, iar tacticile sunt procesele prin care filialele, sucursalele, departamentele, grupurile, echipele și indivizii fac posibilă împlinirea misiunii.

Păi și ce-i rău în asta? Aș spune că, atâta timp cât există o aliniere între țelurile personale și cele ale companiei, e chiar sănătos.

Dacă faci parte din mediul corporate, te invit să te uiți în continuare din două perspective: 

  1. Țelul tău și țelul, misiunea sau ”de ce”-ul companiei. De ce face această structură ceea ce face? Care e binele mai mare, ”ceva”-ul ăla care ajută societatea, omenirea sau oamenii luați individual să evolueze, în diverse forme, de la material până la spiritual (combinația e și mai utilă). Cât de mult se suprapun cele două țeluri?
  2. Dacă nu e despre război sau competiție, despre ce e, de fapt?

Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Cum transformăm, fiecare dintre noi, la nivel personal, misiunea, strategia și tacticile în colaborare, cooperare, evoluție?

Trăim vremuri care ne ajută să facem alegeri sănătoase. Care ne permit să fim, din ce în ce mai mult, noi înșine. Însă alegerea nu e mereu ușoară. Pentru că ne poate duce în străfundurile ființelor noastre, unde se află frici, tipare și blocaje. Dar și bucuria vieții, a împlinirii. Visul ăla, țelul personal, mic sau mare, e tot acolo.

La Midway, americanii au descifrat mesajele codate ale japonezilor și au știut când și cum vor acționa. Așa că s-au pregătit temeinic, au implementat tactica și au reușit. Practic, Japonia a pierdut războiul atunci. Dacă ar fi acceptat asta, poate nu am mai resimți, cu toții, efectele vinovăției generale ale celor două bombe atomice.

Tu ce cod ai descifrat? 

Ce tactică vei aplica? 

Ce război ai pierdut, care, poate, nici nu era al tău?

Cum te vor ajuta astea pe tine  –  și pe noi  –  să mergem mai departe fără resentimente și vinovăție?

Acum, serios, cât e vina soldatului? Și, mai ales, cum ne ajută să căutam vina? Putem căuta în funcție de alte criterii, legate de prezent și viitor. Ce și cum putem fi și face fiecare dintre noi pentru a merge înainte. 

Care e țelul, obiectivul tău personal, mai mare decât tine? Cât de aliniat e cu misiunea companiei la care lucrezi (dacă e cazul)? E în regulă dacă simți că, în acest moment, e doar un vis. Dar știi ce? Visurile astea ne țin vii, ne trezim dimineața cu bucurie și inspirație când le avem. Nu ne pierdem pe noi în doing, doing, doing doar pentru supraviețuire.

Ha! Acum mi-a venit. E diferența între supraviețuire (de aici legătura cu războiul, competiția: adică cineva/ceva trebuie să moară/să dispară, pentru ca eu să trăiesc) și prosperitate (e infinită și posibilă pentru toți).

Ce-ți propun, în final, este să:

  • Îți definești propria viziune;
  • Îți stabilești strategia pentru a o împlini (planul);
  • Îți găsești tacticile potrivite (acțiunile);
  • Implementezi tacticile;
  • Înveți să depășești blocaje, frici, tipare de gândire;
  • Celebrezi micile și marile victorii, miracole, cum vrei să le denumești;
  • Toate astea, fără a te simți în război cu cineva sau ceva.

O prietenă dragă mi-a spus odată: ”Magdi, Dumnezeu îi dă, în fiecare zi, cel puțin o muscă unui păianjen ca să supraviețuiască. Cum crezi că funcționează asta pentru noi, oamenii?”. Și da, cei mai mulți dintre noi nu mor de foame sau de sete și nici nu trăiesc pe străzi. Dar a doua muscă, eh, aia face diferența…

Vrei o viață în supraviețuire sau una în prosperitate? Amândouă  –  și mult mai mult  –  ne sunt accesibile. Doar să alegem și să perseverăm.

Iar dacă vrei un ghid de nădejde către viața ta împlinită, vorbește cu un coach. Suntem antrenați pentru asta. Țelul, misiunea noastră e să sprijinim oamenii în a-și atinge propriile țeluri, a-și crea și implementa strategiile și tacticile potrivite și să prospere. Pe toate planurile.

Spor la țeluri pacifiste!

Citește și:

Încetează să-i lași pe ceilalți să te tragă înapoi (și obține singur lucrurile pe care chiar ți le dorești!)

Despre intenții și Vision Board: 2 instrumente care te vor ajuta să trăiești mai conștient