În următoarele 5 minute vei afla:

– Cum să afli dacă ai nevoie de pârghie sau de tractor.
– Ce să-i spui gândului care nu-ți dă voie să te distanțezi de problemă.


Cu toții ne împotmolim, uneori. Sau simțim că ne-am împotmolit. Că orice am face, nu pare să ajungem vreodată unde ne-am propus. Că ne-am înțepenit într-un loc. 

Opusurile înțepenirii sunt flexibilitatea, fluiditatea. Așadar, poate e suficient să căutăm locul înțepenirii și să-i redăm libertatea de mișcare. Poate sunt gânduri sau credințe rigide, care generează situații de drum înfundat. Poate sunt așteptări, obiective cu care nu suntem aliniați, nu sunt ale noastre, de fapt și atunci ne autosabotăm. Orice ar fi, răspunsurile și soluțiile sunt în noi. Întotdeauna.

De fapt, ce înseamnă împotmolire? 

Definiția pentru ”a se împotmoli” este: ”a se înțepeni în nămol, în nisip etc. A intra adânc (în nămol, nisip, zăpadă), fără a putea să înainteze; a se înfunda. ~ în mlaștină”. 

Din aceste situații de fapt, oamenii au transformat împotmolirea în stări și emoții, definite ca: ”a nu putea ieși dintr-o dificultate; a se încurca (rău); a se îngloda. ~ în treburi. A nu putea fi soluționat. A nu putea fi dus până la capăt, soluționat, rezolvat”. 

Oricare dintre aceste definiții face sens pentru tine, sau poate ai alta, îți propun următoarea perspectivă. 

Să spunem că ești într-o mașină care se împotmolește în noroi sau în nisip. Ce soluții ai să ieși de acolo? 

Răspunsul depinde de situația concretă. Ești în pustiu sau într-o zonă locuită? Ești singur sau însoțit? Ai baterie la telefon și semnal? Ai resurse naturale prin jur? Ai mai trecut prin asta? Care e primul gând?

Una dintre soluțiile dezîmpotmolirii din noroi sau nisip, în cazul mașinii, este să pui o scândură de lemn sub roata care s-a împotmolit. Dacă mașina e împotmolită cu toate roțile, probabil ai nevoie de un tractor sau de altceva mare și puternic care să tragă mașină afară.

Așa că te întreb. Când te împotmolești, cine sau ce este scândura, propteaua care te ajută să ieși din impas? Dacă te-ai afundat prea rău, cine sau ce este tractorul? 

Dacă te simți singur în pustiu, singura soluție ești tu. Întâi potolești panica, dacă apare. Iei o pauză, respiri profund de câteva ori și apoi te uiți la situație cât mai obiectiv posibil. Ca și cum ai un quest de rezolvat. 

Extinzi perspectiva cât vezi cu ochii în depărtare. Poate ești mai aproape de o zonă locuită decât ți-ai imaginat și, cu puțin efort de mers prin noroi, găsești ajutor. Poate în față sau în spate mai e cineva în situația ta. Sunteți doi deja, vă puteți ajuta unul pe altul. 

Sau poate ești chiar singur pe o rază mare și atunci găsești soluția singur. Poate alegi să aștepți să vină cineva să te salveze. Asta e valabil când ai anunțat unde te duci, când pleci, ce rută folosești și când îți propui să ajungi. Dacă nu ai făcut toate astea, îți vei alege o direcție cu resursele pe care le ai dispoziție: harta, GPS, soare, lună, stele și vei porni încolo. Nu știi ce te așteaptă pe drum și nici dacă e direcția bună. Dar ai făcut o alegere sau ai luat o decizie și te ții de ea până dai de liman.

Că să ieșim din zona metaforică, propunerile mele pentru când ne împotmolim sunt:

  1. În primul rând, verificăm dacă suntem cu adevărat împotmoliți sau doar ne-am panicat.
  1. Dacă chiar ne-am împotmolit, facem o pauză, ne liniștim și ne uităm cât mai obiectiv la situație, la fapte. Ce s-a întâmplat, concret? Punem pe hârtie.
  1. După ce e clar cum am ajuns în situația asta, căutăm soluții: cine ne poate ajuta, ce alternative avem. Pentru asta ne punem întrebări:

Unde voiam să ajung când m-am împotmolit?

Mai e valabilă destinația aceea?

Dacă nu, care e noua destinație?

Dacă da, ce alte soluții există pentru a atinge acel obiectiv? Facem o listă a tuturor variantelor, oricât de bizare sau imposibile ar părea.

Cine mă poate ajuta? În ce fel? 

Cum e posibil să mă împotmolesc, din nou?

Când am mai trecut prin ceva similar și cum am rezolvat atunci?

Ce pot folosi din experiența anterioară pentru a mă debloca acum?

  1. Ca rezultat al acestei clarificări, alegem soluția sau soluțiile care ne fac să ne simțim entuziasmați, încrezători și pornim din nou la drum. Posibil să fie soluția bună sau nu. Dar nu știm niciodată, decât trecând la acțiune, făcând.

Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Foarte pe scurt, cam așa arată perspectiva pe care o propun când simți că te-ai împotmolit. 

Una dintre provocările care poate apărea este legată, însă, de starea emoțională pe care o poate genera un astfel de blocaj. Simți că vrei să mergi înainte dar pare că ești într-o mlaștină și nu te mai poți mișca. Apare frica de viitor, aoleu ce mă fac acum? Apare frica de judecata celorlalți sau începi să te blamezi – ”cum naiba am fost așa prost să nu prevăd că se va întâmplă asta?”.

Toate astea te împiedică să poți parcurge procesul de clarificare și decizie de mai sus și atunci pare că te înfunzi și mai tare și că nu exista soluție.

Ce poți face în această situație? Uite două posibile variante:

  • Sună un prieten drag, un coach, un mentor, pe cineva care știi că te ascultă fără să te judece, te acceptă așa cum ești și te respectă. Scoate din tine tot ce simți: frustrare, învinovățire, frici, griji, orice e în tine. Dă-le drumul, eliberează-le pe calea cuvintelor. Cel mai posibil, te vei simți ușurat, eliberat, probabil că nici nu va mai părea situația așa de neagră și chiar apar mugurii unor soluții.
  • Ia o pauză de la problemă. Câteva minute, ore, zile, în funcție de tipul problemei. Mută atenția pe respirație, poate faci o meditație scurtă sau lungă și apoi te ocupi de altceva. Când reapare gândul la respectivul blocaj îl primești, îi mulțumești, îl eliberezi și apoi îți vezi în continuare de treabă. Acest instrument folosește mult, pentru că te detașezi de încărcătura emoțională generată de situație. Când te întorci să găsești soluțiile, o faci dintr-o stare de detașare, propice unei explorări raționale a situației.

Oricând ai nevoie de ajutor, resursele sunt mereu disponibile. Doar să le vezi și să le ceri.

Spor la flexibilitate!

Citește și:

Ranchiuna: de ce seamănă cu otrava băută lent

Perfecționismul la locul de muncă vine cu costuri ascunse