În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce ”Stăm de dragul copiilor” este o minciună pe care ne-o spunem tocmai pentru că ne este frică să ne asumăm decizii.
– În ce fel copilul încearcă să-i facă pe părinți ”să rămână împreună”.
Divorțul nu este o experiență ușoară pentru nimeni, iar atunci când sunt implicați și copii, devine o experiență cu atât mai problematică. Pentru că adevărul care nu poate fi evitat sau contestat este că divorțul îi afectează fundamental pe cei mici, uneori în moduri care nici nu ți-ar trece prin minte.
Așa cum spune și psihoterapeuta Ana Pantazescu: ”Pentru copii, divorțul părinților reprezintă pierderea stabilității familiale și familiare pe care o aveau până în acel moment. De aceea, divorțul este o decizie care trebuie bine cântărită și, pentru binele nostru, el trebuie să fie soluția, atunci când alta nu mai este. De multe ori, un divorț este o ameliorare a situației din familie. Și, adeseori, cei care divorțează ajung să fie niște părinți mai buni după divorț decât atunci când formau un cuplu. Ideea de a sta în relație doar de dragul copiilor este și va fi mereu o neasumare a propriei dorințe de a pleca din relație. Stăm de dragul copiilor este o minciună pe care ne-o spunem tocmai pentru că ne este frică să ne asumăm decizii. Ulterior, fără să vrem, vom transmite asta inconștient prin voce, ton, limbaj corporal copiilor noștri și ei vor simți că au fost motivul pentru care noi n-am avut libertatea dorită. Deci, pentru copiii noștri, stăm împreună doar ca părinți, nu ca și cuplu”.
Dacă ai momente în care te simți copleșit(ă), amintește-ți că ai luat cea mai bună decizie pentru tine și pentru familia ta. Așa că cel mai important este să mergi mai departe și să nu cazi pradă deznădejdii. Nu ignora semnalele de avertizare și, cel mai important, fii mereu acolo pentru copilul tău!
Ana Pantazescu îi sfătuiește pe părinți să le dea voie copiilor să pună întrebări ori de câte ori vor, să-i asculte, să le accepte emoțiile, să-i facă să se simtă luați în considerare, nu în privința deciziei, ci a procesului de decizie: ”Noi ca adulți terminăm relația de cuplu, noi avem puterea de a face asta, însă nu implicăm copiii în relația propriu-zisă”.
Pentru a ști cum să-ți sprijini copiii în această perioadă, trebuie să înțelegi cum resimt ei divorțul și care sunt posibilele efecte ale separării părinților asupra lor. Ana Pantazescu ne explică: ”În funcție de vârsta copilului, efectele pot fi diverse. De exemplu, în mai toate cazurile, se naște așa-numitul conflict de loialitate și, dacă părinții nu intervin în mod util, acesta poate să conducă la tot felul de comportamente disfuncționale: regresii, detașări emoționale, anxietatea de separare față de părinți, tulburări comportamentale, sentimente de rușine etc. Practic, copilul va apela la un comportament disfuncțional, pentru a-i face pe părinți să ”rămână împreună”, întrucât, dacă se concentrează pe el, în ochii copilului, ei încă sunt un cuplu”. Cu alte cuvinte, copiii:
1. Se simt furioși în legătură cu divorțul părinților lor
Și nu e de mirare: lumea, așa cum o știau ei până atunci, se schimbă. Și nu prea au cum să intervină! Furia poate apărea indiferent de vârstă, însă este mai frecventă la adolescenți și la copiii de vârstă școlară. Aceste emoții puternice sunt cauzate de teama de abandon sau de sentimentul că sunt lipsiți de orice fel de control. Este foarte frecventă situația în care copiii se simt vinovați pentru divorțul părinților.
2. Devin mai retrași, timizi sau chiar anxioși
Sunt dezinteresați sau temători, atunci când vine vorba de situații sociale, evită ieșirile cu alții copii, petrecerile sau evenimentele de la școală. Se simt mai puțin încrezători în ei. Sfatul psihologului: stai de vorbă cu copilul tău, ori de câte ori ai ocazia, asigură-l de tot sprijinul tău și ajută-l să depășească această situație!
3. Au rezultate școlare mai slabe
Ba chiar unii copii ajung să se confrunte cu abandonul școlar. Iar asta este o situație întâlnită nu doar la adolescenți, ci și la copiii mai mici, cu vârste până la șase ani. Există mai multe cauze: copiii se simt neglijați, deprimați sau distrași de conflictul dintre părinți, situație care poate avea efecte pe termen lung, afectându-le ani buni educația.
4. Manifestă anxietate de separare
Copiii cu vârste mai mici pot manifesta semne de anxietate de separare, cu crize de plâns și refuz de a se desprinde de unul dintre părinți sau de amândoi. Este o etapă normală în dezvoltarea unui copil, mai ales pentru sugarii cu vârste cuprinse între 9 luni și un an și jumătate, dar se poate manifesta și la copiii mai mari, în cazul unui divorț, copiii plângând mai ales după părintele care nu mai locuiește cu ei.
5. Pot regresa, mai ales cei mici
Școlarii și preșcolarii cu vârste cuprinse între 18 luni și 6 ani pot regresa către comportamente cum ar fi suptul degetului, crize de tantrum, refuzul de a dormi singuri. Toate aceste semne indică stresul resimțit de copil, confruntat cu noua situație din viața lui. Ca părinte, trebuie să-l asiguri constant că ești acolo pentru el și să-l faci să se simtă în siguranță.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
6. Li se schimbă obiceiurile de somn și de alimentație
Un studiu din 2019 arată că indexul de masă corporală al copiilor cu părinți divorțați este mai ridicat decât al celorlalți; cu alte cuvinte, divorțul le schimbă obiceiurile alimentare. O altă cauză ar putea fi și problemele de somn. Așa cum am menționat anterior, unii copii se confruntă cu regresul, alții au coșmaruri în timpul nopții, altora le este frică de monștri sau de alte creaturi, ceea ce le crește anxietatea, atunci când se apropie ora de culcare.
7. Iau partea unuia dintre părinți
Studiile au arătat că, atunci când părinții au un conflict sau se ceartă, copiii trăiesc ceea ce în limbaj de specialitate se cheamă disonanță cognitivă. Mai simplu spus, copiii se simt inconfortabil, fiind prinși la mijloc și neștiind de partea căruia dintre părinți ar trebui să fie. Disconfortul emoțional poate fi somatizat, având ca manifestări durerile de cap sau de stomac. Acest conflict al loialității devine mai pronunțat cu cât copiii sunt mai mari, ducând chiar, în cazuri extreme, la o întrerupere a contactelor cu unul dintre părinți.
Așa cum spune Ana Pantazescu: ”Copilul va prefera, evident, părintele care-i oferă mai multă libertate. Util ar fi să ne întoarcem către noi înșine și să nu fim tributari ideii că, dacă am eșuat ca partener, o să fiu părintele perfect, adică iubit, și în felul asta o să fac măcar o relație să meargă. În orice moment, adu-ți aminte că doar un copil poate fi iubit necondiționat, iar un părinte, oricât ar încerca, nu va fi părintele perfect și, dacă îi oferă unui copil lipsa limitelor, se alege de fapt pe sine, nu binele copilului”.
8. Se confruntă cu depresia
Este normal ca un copil să fie trist și afectat de divorțul părinților, dar studiile au arătat că mulți copii prezintă riscul de a dezvolta depresie. Mai îngrijorător decât atât, există și cazuri de tentative de sinucidere. Deși astfel de efecte pot apărea la orice vârstă, cele mai multe cazuri se întâlnesc la copiii cu vârsta peste 11 ani, și cel mai adesea în rândul băieților. De aceea, este important ca părinții să apeleze la un psiholog pentru copii.
9. Dezvoltă comportamente riscante
Copiii ai căror părinți sunt divorțați pot dezvolta un comportament agresiv sau pot consuma alcool, droguri, își pot începe viața sexuală prematur (există studii conform cărora fetele care nu trăiesc în aceeași casă cu tatăl lor au tendința de a-și începe viața sexuală mai repede). Acest debut prematur al vieții sexuale ar putea avea mai multe cauze, incluzând aici credințele modificate în legătură cu mariajul și copiii.
Cum ar trebui să vorbească părinții cu copiii despre divorț?
Psihologul Ana Pantazescu ne dă cel mai simplu și tranșant răspuns: ”Sincer! Să spună exact care a fost motivul despărțirii. Dacă nu fac asta, cei mici oricum citesc ce se întâmplă, de fapt, între părinții lui. Și, în acel moment, vor primi mesajul că nu trebuie să simtă ceea ce simt, că sunt inadecvați, că nu pot să aibă încredere în ceea ce spun oamenii”.
Cum ar trebui să introducă părintele un nou partener?
Psihologul Ana Pantazescu ne lămurește: ”Treptat. Atunci când știu că acea persoană chiar va face parte de acum încolo din viața lor. A perinda parteneri în fața copiilor nu face altceva decât să le întărească convingerea că relațiile nu pot dura și că ele sunt sortite pieririi. O primă întâlnire ar fi indicat să aibă loc pe un teren neutru – parc, restaurant, teren sportiv, nu în casa în care locuiește copilul”.
În ce fel divorțul părinților afectează modul în care copilul se va raporta ca adult la viitoarele sale relații de cuplu?
”Depinde de cum este gestionat acest eveniment de către adulții din viața sa. Dacă este resimțit ca un abandon, va avea tendința să aleagă parteneri instabili, închiși emoțional, care pot să-l abandoneze în orice moment; sau va învăța că este mai bine să nu intri cu totul într-o relație de cuplu, sau va deveni foarte dependent de un partener, tocmai pentru a nu retrăi un abandon. În toate cazurile, credința că este abandonabil este prezentă. Cum face față la ea, depinde de caracterul copilului”, spune psihologul Ana Pantazescu.
Ana Pantazescu este psiholog specializat în psihoterapie cognitiv-comportamentală, cu competențe în Schema Therapy, terapie sistemică de cuplu și familie. Oferă terapie individuală, de cuplu și de familie, pentru cei care întâmpină dificultăți să-și ofere chiar ei, sau să ceară oglinzi sincere și nealterate. O găsești pe anapantazescu.ro.