În următoarele 5 minute vei afla:
– Cum ne raportăm la esența duală a vulnerabilității.
– De ce e bine să fii vulnerabil în viața profesională și cea personală.
E dificil să numărăm de câte ori am auzit: ”Bărbații n-au voie să plângă”, ”Ești fată, fetele TREBUIE să poarte rochițe și să fie cuminți” ori ”Ca să ai succes, trebuie să tragi tare, să muncești până cazi!”. Sunt tipare pe care le-am integrat în noi din copilărie și, neclarificate, le reproducem inconștient ca adulți la serviciu, acasă, în orice relație pe care o avem. Apar acele momente în care căutăm un colț în cea mai îndepărtată încăpere să plângem cu fața între palme, apar răbufniri ale copilului sau ale adolescentului cândva rănit în viața adultului, care simte că-i scapă lucrurile de sub control.
Asta poate însemna burnout, dependențe, co-dependențe, cele mai toxice trăiri, rușine, culpabilitate. De când am început să lucrez cu clienții mei, am remarcat că cele mai bune rezultate le obținem împreună când lăsăm să cadă armura, când îți dai voie să arăți cine ești, cum ești, ce simți.
Cum ne raportăm la vulnerabilitate?
Dacă ne uităm la definiția oferită de DEX – ”care poate fi rănit, care poate fi atacat ușor, care are părți criticabile”, aceasta aduce esența dualității pe care o are orice lucru și fiecare persoană, ca lege universală.
Dacă putem fi răniți și criticabili, înseamnă că, la rândul nostru, facem asta cu alții, ca expresie la raționamentul universal explicat mai sus.
Prin urmare, e o realitate pe care nu o putem nega și, uneori, e bine să fii criticat, alteori e bine să spui simplu și sincer că te doare rău când primești o critică. Nu uita că, în orice lucru, e atât un aspect bun, cât și unul rău.
Astfel, cine poate stipula că n-ai voie să greșești niciodată, cine te poate învinovăți că iubești persoana nepotrivită? Poate cunoaște mai bine cineva decât tine ce este potrivit sau nu pentru tine?
Vulnerabilitatea nu poate fi o etichetă a societății, este autenticitate, este felul în care exiști și călătorești prin viață. Ca în orice călătorie, ai nevoie de pantofii potriviți picioarelor tale, altfel o să doară! Până la urmă, Cenușăreasa a devenit prințesă, pentru că a rămas cu pantoful potrivit!
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Fără armură acasă și la job
Brene Brown, autoarea care a dedicat o bună parte a carierei sale cercetării vulnerabilității, spune că: „Vulnerabilitatea intervine atunci când împărtășești trăirile și experiențele cu oameni care și-au câștigat dreptul să te asculte”.
De acord cu această opinie, însă i-aș pune sub semnul întrebării pe oamenii care și-au câștigat dreptul. Cine îi poate stabili cu exactitate, căci sufletul nu are o teoremă (…).
Adesea, antreprenorilor, managerilor cu care lucrez, le dau următorul exercițiu prin care-și răspund singuri dacă aleg să dea armura jos atât acasă, cât și la job, adică să-și arate vulnerabilitatea.
Îi rog să-mi descrie cum arată un copil când vine pe lume. Le văd zâmbetul pe chip și știu că în creierul lor s-a secretat oxitocina, hormonul dragostei, al atașamentului. ”E mic, neajutorat, n-are limbaj articulat, dar cu toate astea, instinctul e să-l protejezi, să-l iubești”, răspund cei mai mulți dintre ei.
Suntem cele mai vulnerabile mamifere de pe Pământ, nu avem nici pene să ne protejăm de frig, nici blană, nu avem instinctul natural de prădător, ca al animalelor, pentru a supraviețui, prin urmare, avem nevoie de suport încă de la naștere.
Noi, oamenii, avem capacitatea de a ne adapta mediului, de a crea condiții, tocmai pentru că reușim să comunicăm. Vulnerabilitatea stabilește relații, le îmbunătățește și conduce către rezultate pozitive.
Dacă ești antreprenor, dă-ți voie să fii vulnerabil și spune-i managerului pe care-l ai că ai nevoie de organizarea și de competențele lui ca să crești cifra de afaceri, altfel, te vei simți neputincios și vei rata mult financiar; dacă ești manager, vorbește cu oamenii din echipa ta și spune-le că, dacă vă țineți împreună de proiectele stabilite, rezultatele vor fi sărbătorite de ambele părți, explică-le că n-are importanță că tu ești liderul echipei, rezultatele pozitive sau negative le veți simți împreună.
De asemenea, dacă ești angajat, transformă sarcinile din fișa postului în rezultate măsurabile, pornește de la premisa că ai voie să greșești, însă, în egală măsură, să fii genial.
Nu te înfățișa ca un roboțel, care nu vede, nu aude, ci doar e programat să facă lucruri, spune-le cum te simți, ce consecințe bune sau rele sunt, indiferent de situație.
Procedează la fel și cu partenerul sau copiii. Înainte să dezlănțui iadul după o zi grea, spune-le că ai nevoie de suportul lor ca să încheiați într-un mod pașnic.
Nu e datoria ta să te înțeleagă, pentru tine e important că te-ai exprimat și nu ai refulat.
Dă-ți voie să fii vulnerabil, nimeni nu poate fi în locul tău încât să te judece!
Citește și:
5 lucruri pe care majoritatea oamenilor le învață prea târziu