În următoarele 7 minute vei afla:
– Care sunt cele mai comune greșeli pe care le comiți atunci când nu asculți.
– Ce riști să pierzi când te lași distras din conversații.
Imaginează-ți următorul scenariu: ești într-o discuție tête-à-tête la birou, însă gândurile îți fug către o altă conversație pe care ai purtat-o mai devreme. Și cu toate că încerci din răsputeri să te concentrezi la ce-ți spune colegul din fața ta, pare că mintea ta are o altă agendă. Sau, în cadrul unei ședințe, te surprinzi că ești atât de dornic să-ți expui părerile ori ideile, încât nu auzi lucrurile care s-au vehiculat deja. Sau… ești acasă, iar partenerul îți povestește despre cum i-a decurs ziua ce tocmai s-a încheiat, însă tu ești într-atât de obosit, încât cu greu reușești să-l urmărești.
Îți sună cunoscut vreunul dintre scenariile de mai sus?
Am trecut cu toții prin așa ceva. Poate fi foarte complicat să rămâi prezent în discuțiile cu ceilalți, însă calitatea conexiunii se stabilește doar atunci când ești cu adevărat acolo, deci merită tot efortul.
A fi prezent este esențial pentru a putea asculta empatic, adică acel gen de ascultare care face posibilă conectarea dincolo de planul superficial, la un nivel emoțional profund și plin de sens. Atunci când suntem prezenți, avem capacitatea de a ne înțelege mai bine partenerul de discuție – atât la nivel verbal, cât și la nivel non-verbal -, și de a înțelege ce simte acesta. În cadrul unui grup, fiind prezent, poți surprinde mai bine dinamica de putere și semnele subtile ale unor înțelegeri tacite, confuziile, ba chiar și momentele în care se acumulează tensiune – care, mai târziu, pot genera conflicte.
Iar în discuțiile tête-à-tête, ne putem orienta atenția către gesturile semnificative ale celuilalt, către micile sale ezitări, ba chiar putem surprinde gama în care se construiește discursul său. Când suntem conectați în această manieră, reușim să înțelegem mult mai bine care sunt nevoile celuilalt. În schimb, celălalt ar putea simți că facem un efort conștient în acest sens: că oferim din căldura noastră, din atenția noastră, din felul în care încercăm să auzim și să înțelegem, din efortul pe care-l facem să rămânem conectați acolo, în ciuda surselor de distragere a atenției. Și poate ne va răspunde cu aceeași monedă. Astfel, prezența noastră îl poate ajuta pe partenerul de discuție să se simtă important, validat și prețuit, ceea ce-l va încuraja să se deschidă.
Însă atunci când nu suntem prezenți, riscăm să nu reușim să avansăm în rezolvarea situației, să răspundem inadecvat, să interpretăm greșit poziția celuilalt sau chiar să-i facem pe ceilalți să se simtă respinși. În egală măsură, putem cu foarte mare ușurință să facem greșeli, cum ar fi, de exemplu, să ne pripim și să le spunem partenerilor de discuție ceea ce credem noi că ar vrea să audă, în loc să-i ascultăm cu atenție și să-i înțelegem cu adevărat.
Dacă faci asta o dată, ratezi ocazia de a-ți cunoaște interlocutorul, iar dacă persiști, vei părea dezinteresat, nedemn de încredere, nerăbdător, ba chiar neprietenos. Și odată ce se ajunge în acest punct, partenerul de discuție probabil va începe să se retragă. În consecință, conversația va deveni dificilă și se poate bloca, iar astfel se pierde oportunitatea unei conexiuni autentice.
Nu există o altă cale mai rapidă de a pune capăt unei discuții – sau unei relații – decât să pari dezinteresat.
Sunt trei abilități care ne permit să fim conectați când îl ascultăm pe celălalt, și fiecare dintre ele se sprijină pe celelalte două și presupune mindfulness, adică a fi conștient de ce se întâmplă în jurul tău și în interiorul tău în orice clipă.
Conștientizarea propriei persoane ne informează despre premisele de care avem nevoie, fiecare dintre noi, pentru a rămâne prezenți, reușind astfel să fim acolo pentru celălalt atunci când purtăm o discuție.
Încrederea ne permite să trăim în moment și să ne raportăm la celălalt cu ușurință, în loc să ne facem griji că am putea uita ceva important sau că riscăm să nu-i înțelegem corect perspectiva celuilalt.
Răbdarea este abilitatea care ne ajută să nu ne pripim în a formula un răspuns, pentru a-i lăsa celuilalt spațiu să-și ducă la capăt ideile, pentru a putea procesa și reflecta la discuție.
Conștientizarea propriei persoane
Atunci când ascultarea este însoțită de conștientizare, ne putem ajusta răspunsul chiar dacă ne îndepărtăm de subiect. Ideea e că putem fi acolo pentru celălalt doar dacă suntem în contact cu noi înșine.
Iar pentru a-ți îmbunătăți capacitatea de a fi conștient de sine și de a rămâne în controlul gândurilor care au tendința să hoinărească, adică pentru a rămâne prezent, e util să numești ceea ce se întâmplă.
Definește ceea ce se întâmplă
Simplul exercițiu de a identifica și de a numi experiența pe care o parcurgi – stres, distragerea a atenției, îngrijorare cu privire la o discuție anterioară, sau oboseală acumulată pe parcursul zilei – te pot ajuta să revii în momentul prezent.
Psihologii numesc acest proces etichetare sau numire: specificăm emoția pe care o simțim pentru a o putea gestiona mai ușor. Când oferim un sens lucrurilor care se petrec în jurul nostru ori în noi, ne creăm contextul pentru a putea alege cum să răspundem. Poți apela la etichetare pentru a gestiona pe moment emoții puternice precum anxietatea, dar și atunci când funcționezi pe pilot automat, când ai gânduri fără încărcătură emoțională, neutre, când îți rămâne gândul la o discuție pe care ai purtat-o mai devreme, când parcurgi mental liste de priorități, când cântărești variante posibile de cină sau orice altceva care te împiedică să fii întru totul prezent atunci când asculți.
Dacă observi că-ți fug gândurile, acceptă acest lucru numindu-l. Adică spunându-ți: ”Iar mi-au fugit gândurile” sau ”Pare-se că nu mai sunt atent la subiect”. Apoi, trimite-le la plimbare cu mesajul: ”Mulțumesc pentru vizită, acum puteți pleca”, sau ”Sunt pregătit acum să revin la subiect”. Astfel vei reuși să te concentrezi din nou asupra partenerului de discuție.
Încrederea
Fie că suntem într-o întâlnire, la masă, acasă sau la birou, o mare parte a discuțiilor noastre sunt marcate, printre altele, de teama de a nu rata ceva din ceea ce se spune. Nu este vorba despre genul de FOMO specific Instagram-ului, ci de o teamă de a nu rata ceva important, fie că este vorba despre un detaliu pe care l-ar putea specifica partenerul de discuție, sau de vreo idee de-a noastră pe care o considerăm importantă de pus pe masă, sau un pas foarte important de parcurs în urma unei discuții.
Încrederea ne ajută să ne controlăm pornirea de a face mai mult decât să fim prezenți. Când reușim să avem încredere că vom auzi ceea ce este important – fără să fie nevoie să acționăm imediat – ne putem păstra calmul și ne putem așeza în spațiul interior necesar ascultării. Astfel, conversațiile noastre pot înregistra progrese reale: auzim mai bine ceea ce e cu adevărat important, pentru că nu mai stăm cu permanenta teamă că am putea rata ceva. Pentru început, concentrează-te pe a înțelege trăirile celorlalți.
Concentrează-te asupra emoțiilor
Pentru a putea să rămâi prezent, în loc să-ți dai silința să memorezi fiecare cuvânt rostit de către interlocutorul tău, propune-ți să-i înțelegi temerile, să prinzi ideea dialogului. Asta înseamnă să treci peste detaliile care-ți distrag atenția și să înțelegi subiectul în profunzime. Acest lucru e mult mai ușor decât pare grație memoriei textuale, care, după cum sugerează și numele, te ajută să reții ideea generală, și nu cuvintele exacte (modul în care a fost verbalizată ideea).
Altfel spus, ne este mult mai ușor să ne reamintim sensul decât detaliile, iar sensul poate fi surprins doar atunci când empatizăm, conectându-ne cu trăirile, credințele și experiențele celorlalți. Din fericire pentru noi, creierul își poate aminti cu destul de mare precizie emoțiile, spre deosebire de detalii punctuale.
Probabil că ți s-a întâmplat și ție: cu cât rezonezi mai mult la nivel uman cu un lucru, cu atât sunt mai mari șansele să ți-l amintești cu precizie. Jurămintele de căsătorie, promisiunile din campania electorală, planul anual de angajări al companiei în care lucrezi – detaliile sunt mult mai greu de reținut (și de cele mai multe ori, mai puțin importante) decât trăirea din spatele ideii vehiculate (că un prieten de-al tău s-a îndrăgostit, că unul dintre colegi e încântat de un anume candidat, că șeful își face griji în legătură cu resursele necesare).
În mod similar, atunci când luăm puțină distanță față de prezentarea unui coleg despre proiectul la care lucrează, putem observa că a muncit foarte mult și că este epuizat, sau când depășim detaliile săptămânii intense despre care ne povestește un apropiat, putem observa că e foarte stresat și avem mai multe șanse să ne reamintim respectiva conversație. Felul în care se simte celălalt este mult mai ușor de reținut decât cuvintele în care exprimă acele trăiri.
Așadar, nu te stresa foarte tare și nu te chinui să memorezi cuvânt cu cuvânt ceea ce auzi. În schimb, bazează-te pe capacitatea ta de a te conecta la nivel uman și pe memoria intuitivă pentru a putea să reții ceea ce contează cu adevărat.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Ai răbdare!
Răbdarea ne permite să îi facem loc celuilalt, astfel încât acesta să poată verbaliza ce are de spus. Fie că suntem nerăbdători să ne expunem ideile, sau vrem să eficientizăm la maximum discuția, ținem la anumite proceduri, ne simțim presați să participăm, sau, pur și simplu, suntem foarte încântați să ne conectăm cu celălalt, avem tendința de a ne pripi.
Însă oferindu-i celuilalt spațiu să se exprime, nu numai că avem șansa de a-l înțelege mai bine, ci putem să și reacționăm într-un fel care să ducă discuția la un nivel mai profund. Astfel poți descoperi, de exemplu, că te descurci foarte bine în rol de mediator, că ești un coach eficient, un ghid bun, un susținător sau chiar un critic abil al ideilor celorlalți.
Ai putea constata că partenerul de discuție are tot ce-i trebuie pentru a trage propriile concluzii, sau, din contră, că are nevoie de mai multe informații pentru a putea lua o decizie. În ceea ce privește contextele de grup, răbdarea permite înțelegerea mai multor puncte de vedere, pentru a obține o viziune cât mai completă, iar acest lucru ne ajută să colaborăm mai bine cu ceilalți și să luăm decizii mai bune pentru toți cei implicați.
Pentru a avea răbdare în conversație, propune-ți să-ți păstrezi calmul.
Propune-ți să te calmezi, nu să te activezi
De câte ori apare în câmpul conștiinței tale un gând ori un potențial răspuns, în loc să începi de îndată să-l evaluezi, alege să-l observi și atât, cel puțin pentru o vreme.
Christine Perry, life coach și expert în ascultare în Silicon Valley, folosește în mod curent în practica sa exercițiile de mindfulness. Aceasta își încurajează clienții să se conecteze cu momentul prezent pentru a putea construi relații profesionale semnificative și pentru a avea impact la locul de muncă. ”Mindfulness-ul înseamnă a fi în contact cu ceea ce se petrece în jurul tău. În loc să fii mereu în priză sau să-ți spui partea ta și gata, ești acolo și absorbi tot ce se petrece, și astfel reușești să fii flexibil, calm și cât mai receptiv la dialog”, specifică ea.
Putem exersa mindfulness-ul observându-ne gândurile cu detașare, fără a ne lăsa purtați de ele. Când reușim să lăsăm deoparte construirea răspunsului ”corect” sau când ne oprim din a scrie scenarii predefinite – ce credem, ce presupunem, ce ne dorim să se întâmple – ne putem concentra mai eficient asupra discursului interlocutorilor noștri din acel moment. Ca să te poți liniști și conecta la discuție, observă-ți gândurile pe măsură ce apar, lasă-le să curgă fără judecăți de valoare și amintește-ți să revii în prezent.
Fiind conectați în ascultare, ne invităm partenerul de discuție să ne împărtășească experiența, perspectiva și trăirile sale, fără să-l întrerupem și fără devieri de la subiect. Astfel, putem afla mai multe despre el – ce gândește și cum simte, care este amprenta sa unică – și asta de la el.
Conștientizându-ne gândurile rătăcitoare, având încredere în memoria noastră și exersându-ne răbdarea, ne vom prezenta în fața interlocutorului în felul în care ne-am dori să fie și acesta prezent pentru noi.
Investește în relațiile tale observând când ești distras și domolindu-ți ritmul atunci când gândurile preiau controlul. Dar, înainte de orice, concentrează-te!
Citește și:
Cum să arăți că îți pasă atunci când asculți
7 moduri prin care te poți transforma într-un ascultător mai bun