În următoarele 3 minute vei afla:
– De ce e de preferat să nu fii 100% mulțumit de propria persoană.
– Care este asemănarea dintre empatie și respect.
Thrive Global: Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață?
Carla’s Dreams: Motive diferite, dar de regulă necesitatea de a lucra, pentru că am de mers undeva, de început sau de terminat ceva. Ținând cont că activitățile mele profesionale sunt, de multe ori, în colaborare cu alți oameni, îmi impun și o disciplină. În timpul liber, mă ridic din pat când mi-am împlinit somnul.
TG: Cum prioritizezi lucrurile când ai multe de făcut?
CD: Depinde, nu am o listă cu priorități absolute, ele se schimbă în funcție de circumstanțe. Uneori, pe primul loc e munca, alteori odihna sau prietenii. Toate sunt importante, așa că încerc să le rânduiesc să ajungă pe locul întâi. Îmi organizez timpul în funcție de muncă, familie și prieteni, dezvoltare personală și sport.
TG: Care e secretul tău pentru o viață mai bună?
CD: E un subiect amplu, dar aș spune că, deși pare banal, e esențială sănătatea. Contează să am și liniște, prezența unui scop, lucrul asupra lui. Cred că nu trebuie să fii permanent satisfăcut în toate domeniile vieții. Așa cum e bine să nu te ridici de la masă sătul, așa ar trebui să procedăm în toate direcțiile vieții, să avem măsură și să găsim un echilibru. E important să te îndepărtezi, din când în când, de lucruri și chiar de sine. Distanța îți permite să le cântărești mai bine pe toate. Cred că e ideal să te bucuri de succes, dar să nu te simți suficient, ci să încerci să crești într-un ritm rezonabil și potrivit vârstei tale.
TG: Când simți că ești prea stresat sau prea copleșit de viață, ce faci ca să ieși din acea stare?
CD: Nu am o mantră sau un exercițiu. Majoritatea problemelor au soluții simple. Dacă e, totuși, vorba despre ceva într-adevăr serios și nu e doar o anxietate apărută pe fond de oboseală, trebuie să-i înțelegi esența și să începi să o rezolvi. Primii pași spre o soluție îți vor arăta calea de mai departe. Așa cum spune o vorbă înțeleaptă, o problemă, care are rezolvare, în principiu nu este o problemă. Iar daca n-are rezolvare, de ce să-ți mai faci griji pentru ea? Nu sunt un tip nihilist, sunt departe și de Buddha, dar n-aș exagera cu excesul de griji, ci aș prefera o abordare mai pragmatică.
TG: Cum scapi de gândurile rele? Ce-ți aduce optimismul, mai ales în această perioadă?
CD: Eroii și ostaticii acestei perioade sunt alții. Sunt cei pentru care este mult mai greu decât pentru mine. Mă bucur că am văzut un nivel ridicat de solidaritate în România, mai ales că citisem un studiu sociologic care spunea că, în perioadele grele, oamenii devin mai răi. Uite că nu! Uite că au devenit mai buni și se sprijină! Greutăți nu am simțit, comparativ cu alții.
Gândurile rele le putem compara cu comentariile negative pe de YouTube. Tot ce ai de făcut este să te concentrezi pe cele pozitive. Atâta timp cât nu trebuie să mergi la spital, la procuratură sau nu te duc bandiții în pădure, cred că totul este relativ rezolvabil.
TG: Care este pentru tine semnalul de alarmă că ai pus prea multă presiune pe tine, că ai ajuns la capătul puterilor?
CD: Apare oboseală sistemică, mă concentrez mai greu, încep să fiu mai irascibil, ca orice om nedormit cu care trebuie să fii un pic mai blând. Un pic de somn și e mai bine!
TG: Ce sfat ți-ai da ție, cel de la 20 de ani?
CD: Am primit toate sfaturile necesare de la familie și de la prietenii mai mari. Însă, din diverse motive, pe unele nu le-am ascultat. Cam tot ce mi-aș spune eu acum, mi s-a spus deja. Îmi pare un pic arogant să-mi imaginez că ar schimba ceva încă un sfat venit de la mine pentru mine și că aș rezolva eu acum conflictul între generații, care există de când lumea.
TG: Spune-ne o mică schimbare, pe care ai făcut-o în viața ta, ca să te conectezi mai bine cu ceilalți.
CD: Cred că normalitatea este cel mai important lucru. Sunt un tip discret, dar când îmi place cineva, încerc să organizez o întâlnire mai prietenească. Dacă se manifestă căldură, înțelegere, elimin barierele formale și comunic simplu. Mă port cum aș vrea să se poarte și cu mine oamenii: simplu, la obiect, fără figuri. Așa poți deschide o relație.
TG: Faci ceva anume ca să-ți menții concentrarea?
CD: De câțiva ani, depun eforturi serioase și categorice în privința social media și a telefonului. Folosesc rețelele de socializare, în general, doar pentru a comunica proiecte muzicale, ocazie cu care răspund la cât de multe comentarii pot în ziua respectivă. Aceea e ziua mea de social media. Foarte rar altceva. Stau departe de telefon și refuz să fiu permanent la un ”bâz” distanță. Folosesc tehnologia când am nevoie eu sau în caz de urgență.
TG: Care e cartea care ți-a schimbat viața?
CD: Sunt multe cărți care te pun pe gânduri sau te impresionează. Literatura matură citită la o vârstă fragedă te impresionează mult. De la Orwell la Dickens, la un șir de scriitori ruși care te pot face să te gândești la lucruri la care nu te-ai gândit. Atât ca subiect, cât și (mai ales) ca abordare. De exemplu, Schopenhauer a ridicat o problemă despre voință care țin minte că mi-a atras atenția cu mai mult timp în urmă. Este, oare, voința o forță prin care se manifestă însăși natura umană sau putem să vrem să vrem? Răspunsul a fost ”nu, nu putem”. De aici, un șir larg de gânduri de unde, uneori, pornește un dialog cu sinele care (iarăși, uneori) te face să devii mai introspect.
TG: A existat un moment de cotitură în viața ta? Un moment în care ai simțit că ești în fața unei alegeri importante?
CD: Mai multe, da. Am avut un parcurs destul de interesant până acum. Uite, venitul în România, alegerea facultății, a prietenilor. Toate își pun amprenta asupra ta și sunt alegeri pe care, de la o vârstă, le faci mai rațional și care îți determină, în consecință, tot mai tare parcursul.
TG: Când a fost ultima dată când ai simțit că ai eșuat și cum ai depășit momentul?
CD: Ceea ce percepeam ca fiind un eșec acum niște ani, azi nu mai e deloc așa. Realizez că erau doar poticniri. Probleme multe au fost, am început lucruri pe care nu le-am terminat. Pe de altă parte, de acum înainte, lista mea de eșecuri posibile ar fi foarte scurtă și ar ține, în principiu, de familie, sănătate și libertate.
TG: Care este ultimul lucru pe care îl faci seara înainte de culcare?
CD: Depinde cât de în detaliu se vrea răspunsul. Dacă în mărunt: beau apă și nu fumez cel puțin o jumătate de oră înainte de somn.
TG: În ce momente ți-a folosit empatia și cum o cultivi?
CD: Am cunoștințe și prieteni care lucrează, atât în Moldova cât și în România, în domenii sociale (asistență socială, orfelinate etc). În România, deocamdată n-am reușit prea multe, deși am prieteni prin toata țara. Urmează. Suntem un grup mare în Moldova și facem tot felul de lucruri ca să-l ”mituim pe Dumnezeu”. Dar în privința oamenilor, mă rezum la bun simț. Nu arunc cu respect în stânga și-n dreapta, pentru că RESPECT prea mult conceptul și îmi pare, și așa, diluat prin utilizare în gol. Respectul se câștigă. În principiu, la fel e și cu empatia. Înțeleg clar diferența dintre noțiuni, dar am în vedere că trebuie să văd ceva real, neprefăcut, fără exagerări ca să devin empatic. Din acest motiv am și folosit cuvântul ”a câștiga”. Încerc să gândesc critic și nu m-aș pune în topul persoanelor empatice. Sunt o persoană nu chiar rece, dar nici caldă. Sunt ”la temperatura camerei”, nu trăiesc viețile altora. Atunci când le simt, încerc să ajut, dar de obicei fără lacrimi. Am prieteni care trăiesc o mie de vieți deodată. Îi cunosc. Știu că sunt sinceri și în acest sens: clar mai buni decât mine. Îi respect și încerc să iau exemplu și eu, cât pot.
Carla’s Dreams este un proiect muzical din Republica Moldova, care a apărut în urmă cu opt ani și care a devenit cunoscut în România în anul 2013, odată cu piesa P.O.H.U.I., în colaborare cu Inna. Piesele lor au versuri-poezie, iar un element distinctiv îl reprezintă faptul că preferă să nu-și arate chipul și să-și păstreze identitatea ascunsă.
Citește și:
Smiley: ”Micropașii sunt puncte de control pe drumul spre succes”