În următoarele 5 minute vei afla:
– Ce înseamnă să te ogoi și de ce ar trebui să practici acest obicei.
– Care sunt cele trei lucruri pe care le-am învățat în Apuseni.
Am treabă, deci sunt important, contez, sunt necesar. Oare această condiționare profundă a valorii de sine funcționează cu adevărat și care este prețul ei?
Sunt la munte, dar nu în vacanță, ci testez munca remote dintr-un loc unde seara, în toiul verii, aprindem focul în sobă. E a treia zi când amânăm drumeția pe care ne-am propus-o pentru că, nu-i așa, suntem foarte ocupați.
O rupere de ritm și de spațiu are darul să te tragă de mânecă: vom sta la munte închiși în singura cameră unde există Internet, fără să ieșim din casă? Teoretic, ne-am putea termina treaba în cinci, hai șase ore. Practic, luăm scurte pauze în care ne gândim la ce mai avem de făcut. De unde ni se trage imposibilitatea de deconectare și de ce nu reușim să fim cu adevărat la munte?
Un setup mental păgubos
”Avem treabă”: așa am pornit din start. Voiam răcoare și internet, le avem. Dar, la fel ca acasă, ne permitem foarte puțin timp în care să fim cu adevărat prezenți în viețile noastre separate de munca pe care o facem. Am realizat că, de fapt, ne-ar fi de folos mai multă structură, mai multă sincronizare și o redefinire a felului în care privim munca. Aceste trei idei vor veni cu noi acasă și, sperăm, ne vor ajuta să avem mai mult timp pentru trăit. Ce ne face, în general, să ne simțim mereu ocupați?
Tendința de a spune mereu ”da”
Soțul meu lucrează la o prezentare pentru o agenție de asigurări, deși nu era în plan să o facă săptămâna aceasta. Nu a reușit să refuze dintr-un melanj de vină, rușine și pentru că a estimat greșit cât îi va lua să o finalizeze. Copilul a vrut înghețată, iar aici, în creierul munților, asta a presupus să culegem coacăze roșii din curte, să le dau prin sită, să le amestec cu zahăr și apă și să improvizez forme de înghețată. Simpatic, nu? Doar că operațiunea a durat o oră.
Tendința de a face lucrurile pe grabă
Căutăm să le facem pe toate repede. Nu fast-food-ul e mare problemă a zilelor noastre, ci fast-living-ul. Ne grăbim să terminăm un task doar ca să putem trece la următorul. Mi se pare că e o trăsătură pe care oamenii locului nu o înțeleg deloc. De exemplu, când privesc cerul să observe dacă vine sau nu ploaie, își dau timp să observe și să integreze: o pălincă mică celebrează vremea bună sau consolează dacă, totuși, norii anunță ploaie mocănească.
Tendința de a ne deconecta de noi înșine
Alina Boroș, psihoteraupeut, explică de ce este atât de păgubos să funcționezi, în loc să trăiești: ”Când suntem pe pilot automat, nu trăim în prezent, suntem deconectați, ne detașăm de lumea exterioară sau interioară, trăim după tipare mentale și mecanisme de coping disfuncționale.
Dacă unul dintre mecanismele de coping din copilărie era să evadezi în lumea ta imaginară, în povești, pentru a evita suferința realității în care trăiai, atunci mintea ta va pune în act același comportament și la vârsta adultă, pentru a te deconecta de o realitate care-ți creează suferință. Îți ții mintea ocupată cu scenarii despre o lume perfectă.
Dacă, din contră, îți găseai ceva de făcut, îți centrai atenția pe o activitate care să-ți mute focusul de la realitatea exterioară sau interioară, atunci adult fiind, vei avea tendința de a-ți ocupa timpul cu tot felul de activități care să-ți ocupe ziua. Eviți durerea psihică, conflictul intra-psihic concentrându-te pe activități mai mult sau mai puțin plăcute, nici nu contează atâta timp cât nu mai ești în contact direct cu durerea. Evident, nu facem aceste alegeri conștient, sunt automate, au luat naștere ca strategii de alinare a durerii în copilărie, pe care creierul nostru le pune pur și simplu în act”.
Dar care este realitatea noastră dureroasă? De ce simțim aici, într-un loc parcă desprins din rai, să fugim de ceva? Răspunsul 100% onest: vina că am fugit la munte, teama că, dacă nu ne ducem la bun sfârșit treaba, vom pierde bani, respect sau am putea să dezamăgim dacă nu livrăm ca și cum am fi acasă. Scurt pe doi, fugim de frica unei realități care ne-a arătat, anul trecut, cât este de fragilă.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
3 lucruri pe care le-am învățat de la vecinii noștri din sat
1. Lucrurile făcute în tihnă ies mai bine.
Când tai lemne, tai lemne. Când scrii, scrii. Când stai de vorbă, stai de vorbă. Ei nu-i spun monotasking, ci ogoire. Care se traduce în liniștire, pierdere din intensitate.
2. Lucrurile se fac când trebuie.
Așa cum animalele se hrănesc dimineața devreme la țară, indiferent de cheful proprietarului de a se ridica sau nu din pat, și sarcinile unui angajat dintr-o corporație se fac la timpul lor. Oamenii de aici nu procrastinează, ci urmează un ritm necesar, sănătos, repetitiv și, în consecință, calm.
3. Nu facem lucruri inutile.
Viața la munte i-a învățat să trăiască simplu și eficient. Așa cum ei nu cultivă plante care nu cresc aici pentru că n-au climatul potrivit, vom învăța și noi să cultivăm obiceiuri, relații și rutine care să ne sprijine să trăim mai echilibrat.
Alina Boroș completează: ”Pentru a renunța la tiparele automate disfuncționale, avem nevoie să depunem un pic de efort conștient și constant. Doar așa creierul va crede în noua realitate. Să trăiești în prezent poate să fie foarte dureros, în anumite etape din viața noastră. Evitarea, evadarea în mental sau activități exterioare pot fi funcționale pe termen scurt, dar benefic ar fi să evadăm conștient. Ok, fac asta pentru a crea un pic de spațiu, pentru a-mi reîncărca rezervorul afectiv sau/și a mă odihni fizic. Pot face o meditație pentru a-mi elibera mintea, mă pot „juca” cu exercițiile de imagerie pentru a crea un spațiu de siguranță, pot face activități plăcute care să-mi îmbunătățească starea, dar fiind conștient de proces.
Atunci când observi că ai tendința de a-ți ține mintea ocupată cu scenarii sau activități, atunci când ești obosit deși pare că n-ai făcut nimic sau din contra, ai muncit toată ziua și nici nu știi când a trecut ziua, sau dacă ai mâncat, întreabă-te care este nevoia ta, care este motivul pentru care mintea ta vrea să te țină ocupat, de ce anume încearcă să te „apere”.
A fi tot timpul ocupați poate să fie un comportament care ne aduce beneficii în relație cu ceilalți prin gratificare. Cei tot timpul ocupați tind să fie văzuți ca fiind harnici, extraordinari, supraoameni care maschează foarte bine depresia, anxietatea, evadează în adicții și/sau se îmbolnăvesc, tineri fiind, de diabet, hipertensiune arterială, boli cardiace sau alte boli somatice.
Citeam un articol despre un nou curent olandez numit Niksen, care înseamnă a nu face nimic. Propunerea cercetătorilor este de a ne lua câteva momente pe zi în care, efectiv, să nu facem nimic, pur și simplu să ne așezăm într-o poziție confortabilă și să privim pe fereastră. Dacă puteți, vă recomand un loc în natură, pentru această practică.
Nu contează ce alegeți să faceți, important este să vă permiteți să vă relaxați, să stați, să vă odihniți, într-un mod sănătos și cu iubire față de voi”.
Curentul Niksen se practică în Apuseni
Nu sunt ironică, oamenii locului chiar practică asta, doar că nu-i spun așa. Îi văd când stau în fața casei și se uită-n zare. Stau împreună, vorbesc puțin, dar își odihnesc ochii în marea de verdeață, cu ochii mijiți. Ca-n banc: ”Ce faci, bade Ion, stai și te gândești? Nu, numa’ stau”.
Dau bună ziua într-un soi de conectare spontană cu ceilalți, cunoscuți sau nu. N-o duc nici bine, nici rău, nu au multe, dar au tot ce le trebuie. Nu meditează, dar se roagă. Nu fac yoga, dar îngrijesc grădini și frământă pâine. Și cred că ne privesc cumva ciudat, cu superioritate și admirație în același timp, toleranți față de agitația noastră de bucureșteni, ca pe un film de acțiune captivant care, când se termină, te bucuri să revii în viața ta calmă, fără urmăriri și suspans.
Citește și:
7 semne care-ți arată că trebuie să fii mai atent la sănătatea ta mintală