În următoarele 3 minute vei afla:
– De ce să te gândești de două ori înainte să desființezi ușile din casă.
– Unde e preferabil să nu existe jucării muzicale.
Soțul meu vine din aceeași branșă, așa că primele noastre interacțiuni au fost pe plan profesional. Are o minte sexy cu care m-a cucerit repede și i-am admirat perseverența, creativitatea și capacitatea de a gândi un proiect din perspectiva amplă.
De ce spun asta? Pentru că noi, de fapt, am început ca prieteni și colegi. După care, am trecut la next level. Știam că-mi doresc un copil și i-am spus treaba asta destul de devreme, mi se părea cinstit să știe care sunt planurile mele și să decidă dacă se află în același moment al vieții sau nu. Așadar, până să devenim părinți, am fost colegi, prieteni, iubiți, parteneri de proiecte și aveam o dinamică destul de atipică față de alte cupluri care-și trăiau viețile pe paliere mai separate.
Când a apărut copilului, ne-a ajutat faptul că funcționam deja ca o echipă. Doar că am început să împărțim task-uri noi (schimbat scutece, plimbări prin parc, hrănit copilul, jucat cu el și așa mai departe). Acum, privind retrospectiv, cred că ne-a fost util faptul că mai lucraserăm împreună. Ne cunoșteam reciproc gradul de toleranță și reziliență și aveam deja stabilit, tacit, că e mai funcțional să preia fiecare sarcinile care i se potrivesc cel mai bine (ca-n muncă, de ce m-aș fi apucat eu de Photoshop când talentul lui vizual e mult peste al meu. Doar că acum se traducea în lucruri legate de nevoile copilului).
Am dormit cu cel mic în pat: a fost alegerea noastră, nu o regret. Dacă nu dormea cu noi, sigur am fi schimbat mai puține priviri complice la vederea unor locuri din casă rezervate, tipic, altor activități decât celor pe care nu le mai faci în dormitorul conjugal dacă acolo se află rodul iubirii. Luați de val, când avea fiul nostru vreo doi sau trei ani, am renovat apartamentul și am scos toate ușile (în afară de cea de la baie). Open space, baby! Pentru că viața noastră avea un flow de poveste, o hipioțeală domestică cu miros de prăjituri, pupături, carioci pe pereți, câini, love is in the air, muzică și așa mai departe. Problemele au început să apară, pentru că au apărut, când a mai crescut copilul și ne-am pus problema că ar fi momentul să se cam mute la el în cameră (mai obosește omul să spună povești în fiecare seară și ar mai vrea și câte o cină romantică sau un serial cu crime).
Cum ajungi să-ți pui ușile la loc după ce le-ai scos.
Era seara de Sf. Valentin. Aveam brânzeturi franțuzești, vin, lumânări parfumate, picioarele epilate și apucasem să observ și cutiuța de bijuterii ascunsă-n șifonier. Am adormit entuziast copilul și apoi am ajuns, în vârful picioarelor, în living. Nu apucasem să gustăm din toată selecția de bunătăți și nici să ne dumirim dacă bem sau nu cel mai bun vin din lume, că a apărut în pragul ușii cel mic. “A venit Moșu’?“ Lăsând la o parte reperele temporare încă neclare, la noi nu venise Moșu’ deloc, mai ales când am aflat că i se pare delicios Camembert-ul cu struguri. Și am știut, din acel moment, că vrem ușile înapoi. Și că le vrem cu cheie.
Copilul ne-a transformat, în acea seară, cu o viteză care ar face-o și pe Zâna bună să pălească de invidie, din femeie și bărbat în mami și tati.
Și cine are chef să se giugiulească cu mami sau cu tati?! Alina Boroș, psihoterapeut, elimină orice dubiu: ”Copiii!” Și completează: ”Am observat, de-a lungul timpului, în cabinet și în viața oamenilor din jurul meu, că sunt cupluri care, după ce au copii, devin din „iubitul meu / iubita mea”, „mami și tati”. Mi se părea ciudat să aud asta și în cuplurile fără copii – de ce i-ai spune iubitei tale – mami? Înțeleg: ”mami” și ”tati” pentru copil, dar nu și în cuplu.
Rolul de părinți pare să pună în umbră toate celelalte roluri din viața noastră, chiar și identitatea de gen. Nu mai suntem bărbat și femeie, suntem tati și mami, apoi ne plângem că viața noastră sexuală nu mai este la fel ca cea de dinainte de copil. Există diverse motive pentru care, în unele cupluri, apar probleme din cauza scăderii dorinței sexuale după apariția unui copil, fie că scade doar la un partener sau la ambii. Apariția unui copil schimbă homeostazia cuplului, iar asta aduce o perioadă de haos, de conflict, de incertitudine, până cuplul reușește să intre în noua homeostazie, cea de cuplu cu copil mic.
De-a lungul vieții, trecem prin mai multe schimbări de homeostazie, în funcție de ce se întâmplă în viața noastră. Procesul de trecere depinde de capacitatea noastră de a ne adapta, de siguranța pe care o simțim în cuplu, de calitatea comunicării, de încrederea în noi și în celălalt. De fiecare dată când aud adulți care se strigă ”mami” și ”tati” și le atrag atenția că este disfuncțional pentru cuplu, au tendința de a se apăra – așa ne spunem noi, ce este greșit în asta? Eu întreb – ”De când ați început să vă spuneți așa?”. Ei – ”De când s-a născut copilul nostru, pentru a folosi același limbaj”. Eu – ”Și înainte de copil cum vă strigați, cu ce formule vă adresați unul altuia? Și ce s-a întâmplat cu ele?”.
În unele cazuri, cuplurile încep să înțeleagă unde vreau să ajung, înainte de a începe să vorbim despre sex. Le explic că mami și tati sunt părinții noștri, că prima reprezentare a acestor cuvinte este foarte adânc întipărită în creierul nostru, că sunt printre primele cuvinte pe care le spunem și că semnificația lor este nonsexuală. Este normal, îmi vine să spun că este chiar sănătos, să scadă apetitul sexual atunci când te adresezi soțului / soției cu tati sau mami”.
Un secret care nu e deloc secret
Să vă mai spun un secret: copiii cresc. Pe bune! Dacă acum ai un pui mic, suav și dulce, ține cont că-n scurt timp (timpul chiar trece repede), se va transforma într-o domnișoară sau într-un vlăjgan cu voce-n schimbare, care-și va da ochii peste cap a plictiseală și care va vrea propria ușă la cameră. Dacă sunteți doar mami și tati, s-ar putea să vă treziți fără obiectul muncii, triști și pustii ca un cuib de rândunici iarna. E mult mai sănătos să rămâneți un bărbat și-o femeie (care sunt și părinți) pentru ca viața să aibă sens în continuare.
Alina Boroș ne oferă micropașii care țin rolurile de gen în picioare:
1. Amintiți-vă că sunteți femeie și bărbat.
Înainte de rolul de mamă și tată, ați fost iubiți sau soț și soție. Amintiți-vă ce vă conecta, ce vă incita, ce vă făcea să vă simțiți doriți, ce ritualuri aveați împreună și repuneți în practică cât mai multe dintre ele. Liber la creație pentru altele noi!
2. Organizați-vă timp special pentru cuplu!
O cină în doi, un film, o plimbare. Dacă este posibil, chiar un weekend în doi.
3. Curtați-vă reciproc!
Aveți grijă de corpul vostru, de imaginea exterioară, amintiți-vă ce vă face să simți feminitatea și masculinitatea, nu vă luați „de-a gata”.
4. Jucați-vă!
Fiți creativi cu privire la locurile pentru sex. Eliberați spațiul de jucării, nu este momentul potrivit pentru cine știe ce jucărie muzicală.
5. Comunicați cu partenerul/a despre ce simțiți!
Verbalizarea nevoilor vă ajută să găsiți împreună soluții.
Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți
Cred cu încăpățânare în scenariul ăsta, deși în niciun basm nu se precizează limpede cum au trăit cei doi fericiți până la adânci bătrâneți, nici dacă au făcut terapie de cuplu sau dacă au trăit fericiți, dar separat. Ceea ce mi-e clar este că ar fi păcat să-ți iei adio de la bărbatul sau femeia pe care îl/o iubești odată ce deveniți părinți. Ați ajuns în această ipostază tocmai pentru că exista o scânteie: de ce să turnăm peste ea o găleată plină de apă și s-o stingem? E atât de plăcut să te redescoperi ca femeie sau bărbat, cu un rol suplimentar și fabulos, cel de părinte, dar fără să uiți de tine și fără să te pui la colț! În plus, copilul iese și el câștigat din această schemă: când va veni momentul primului Revelion pe care vrea să-l petreacă departe de casă, nu se va simți împovărat că lasă acasă o mamă și un tată. Lasă în urmă doi adulți perfect capabili să-și țină companie și își poate trăi propria viață fără remușcări. Doar nu uitați să puneți șampania la rece!