În următoarele 5 minute vei afla:
– Care sunt problemele de sănătate mentală asociate cu izolarea în rândul copiilor.
– Care sunt semnele prin care îți dai seama că starea copilului tău are nevoie de o atenție mai mare din partea ta.
Toate studiile desfășurate de la începutul pandemiei și până în prezent ne spun aceleași rezultate. În ceea ce îi privește pe copii, nivelul de anxietate și izolare socială a crescut de la 6% înainte de pandemie la 20% în prezent. Percepția copiilor legată de anxietate și panică este aceeași ca a adulților, numai că ei o simt și o exteriorizează diferit, iar unii o ascund mai bine. Acest lucru poate să-i facă pe părinți să ignore problema, sperând că cei mici își vor reveni de la sine, pentru că sunt puternici sau gândind că ceea ce nu știu nu le poate face rău. Nu numai că simt copiii anxietatea, dar mulți dintre ei nu spun părinților despre ce simt. Acest comportament le agravează starea, cu consecințe ce pot persista pe termen lung.
Izolarea socială este și ea extrem de nocivă pentru dezvoltarea copiilor. Copilăria este momentul în care cea mai mare nevoie este cea de relații. Copiii au nevoie de relatii atât cu persoane de aceeași vârstă, cât și cu adulți din afara familiei (profesori, antrenori, părinții prietenilor). Aceste relații joacă un rol important în formarea identității și sunt o sursă de sprijin în perioadele dificile. Copilăria este plină de experiențe care își vor pune amprenta asupra problemelor emoționale și comportamentale din restul vieții iar izolarea socială contribuie semnificativ la acest aspect.
Unul dintre studii a evaluat impactul izolării sociale asupra copiilor de școală primară și generală și a descoperit că izolarea este asociată cu probleme de sănătate mentală pentru ambele categorii de vârstă. Izolarea socială duce la depresie, anxietate, la probleme de comportament și integrare socială în viitor. Termenul popular folosit de mass-media este distanțare socială, dar este de fapt distanțare fizică. Este important să-i ajutăm pe copiii să-și mențină conexiunile sociale prin tehnologie și alte mijloace creative și să ne asigurăm că înțeleg că este vorba despre distanță fizică și nu despre interacțiune socială.
Socializarea și comportamentul social sunt aptitudini dobândite, învățate. Atunci când îi privăm pe copii de un mediu în care să le exerseze și să le deprindă, le creăm goluri în dezvoltare. La fel cum atunci când copiii NU învață la o materie pentru o perioadă de timp rămân în urmă și le este foarte greu să mai recupereze, deoarece au sărit niște etape esențiale. La fel se va întâmpla și cu un copil privat de socializare. Ulterior va întâmpina mari dificultăți dacă va fi brusc reintegrate, după o perioadă lungă de izolare. Studiile spun că, uneori, e nevoie de până la 18 luni de suport și de expunere graduală. Așa că e important să le oferim sprijin copiilor să socializeze cât mai mult cu persoanele de atașament din afara familiei, online și offline. Să-i sprijinim să iasă din casă și să le facilităm interacțiunile cu cei cu care își doresc să se vadă.
9 semne prin care să-ți dai sema că starea copilului are nevoie de o mai mare atenție din partea ta:
- iritabilitate crescută, episoade de furie zilnice sau de mai multe ori pe zi;
- retragere socială, retragere din activitățile ce-i aduceau bucurie, retragere în ecrane, dependența de ecrane pentru a satisface mai multe nevoi principale;
- tristețe și îngrijorare prelungite;
- o mai mare sensibilitate la frustrare, declanșarea plânsului din motive ce alteori nu păreau să producă un impact semnificativ;
- plângeri legate de diverse dureri – cap, stomac, diaree, constipație, agresivitate asupra altora sau asupra propriului corp;
- dificultăți de atenție și de concentrare;
- sentimente de lipsă de sens, speranță, motivație;
- insistarea asupra unor subiecte precum moarte, teama de a muri, de a pierde pe cineva drag, anxietatea de separare;
E oarecum de așteaptat ca mulți copii să prezinte unele dintre aceste simptome în această perioadă. Ca părinți, ar trebui să fim îngrijorați atunci când simptomele: apar în grupuri (mai multe simptome în același timp); apar și reapar pe parcursul zilei și continuă timp de multe zile sau săptămâni, afectându-le capacitatea de a participa la activitățile zilnice.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Ce putem face pentru a veni în sprijinul copilului în această perioadă? Iată mai jos câteva idei:
Arată-i că ești atent!
Invită copilul la discuție și asigură-te că sunteți într-un mediu sigur, în care se simte liber să vorbească. Nu sta pe telefon, menține contactul vizual, oglindește ceea ce spune prin reformulări.
Pune întrebări deschise, pentru a afla ce știe, ce simte și ce îl îngrijorează!
Nu este suficient să le explicăm copiilor ce se întâmplă. Validează-i temerile, explică-i că e normal să fie îngrijorați și că înțelegi prin ce trece. Asta îi va satisface curiozitatea și nevoia de cunoaștere, dar nu îi va calma fricile pe termen lung. O stare de siguranță poate fi cultivată prin conectare profundă și iubire, prin prezență constantă, atingeri blânde, imbrățișări și timp dedicat. Atingerea poate fi extrem de benefică, datorită hormonilor eliberați. Așa că fiți generoși cu mângâierile, îmbrățișările și joaca fizică, atâta timp cât copiii se simt comfortabil cu asta.
Evită separarea copiilor de familie!
Într-o perioadă în care copiii au pierdut atât de mult, pierderea unuia dintre părinți sau a altui membru important al familiei poate fi picătura care umple paharul. Deci e esențial să faci toate eforturile ca familia să fie intactă. În cazul în care acest lucru nu este posibil, asigură-te că există comunicare permanentă între copil și părinte, cel puțin o dată pe zi.
Menține rutine zilnice!
Copiii au nevoie de structură și de predictibilitate. Acest lucru le oferă stabilitate și senzația de siguranță într-o lume care se schimbă pe zi ce trece, în vremuri atât de incerte. Așa că asigură-te că vă treziți la aceeași oră, luați mesele împreună atunci când se poate și fă un program de activități distractive, pe lângă cel de învățare. Creați un program care include distracție și timp de joacă. Dacă un copil știe că va avea acel timp cu tine, ar putea fi mai dispus să se joace independent în timp ce lucrezi. Faceți un plan săptămânal și pune-ți-l la vedere.
Fii sincer și explică-i adevărul într-o manieră potrivită vârstei!
E nevoie să fim atenți la limbajul folosit și la nivelul de anxietate. Întreabă-l cum îi poți fi de ajutor. Cum îl poți sprijini? Ce are nevoie de la tine?
Învață-l să-și gestioneze stresul, prin mijloace specific vârstei!
Părinții, persoanele de atașament joacă un rol important în a-și ajuta copiii să facă față evenimentelor stresante. Prin modelarea abilităților adecvate de adaptare, părinții pot stabili ”standardul” pentru copiii lor. Aceste comportamente includ: respirații adânci pe tot parcursul zile, limitarea utilizării rețelelor sociale, conectarea virtuală și în real time cu prietenii și familia, programarea zilnică a activităților preferate, o plimbare sau un sport zilnic, practicarea tehnicilor de relaxare.
Alcătuiește împreună cu el o listă cu activitățile pe care le poate faceîn perioada aceasta!
Poate fi foarte ușor să ne concentrăm asupra tuturor lucrurilor pe care nu le putem face chiar acum. În loc să ne concentrăm asupra a ceea ce nu se poate face, să facem împreună o listă cu lucrurile pe care le poate face în perioada aceasta. Această acțiune îi crește copilului sentimentul de control și de putere asupra propriei vieți și acest sentiment se va intensifica odată cu finalizarea acestor activități.
Ai grijă (și) de tine!
E nevoie ca și părinții să aibă grijă de ei înșiși și de nevoile lor. Copiii observă cu adevărat când părinții lor sunt stresați sau triști și se pot îngrijora că este din vina lor. Când ne ieșim din fire asupra unui lucru pe care l-a făcut copilul, s-ar putea să o facem pentru că avem noi niște nevoie neîndeplinite. Deci, pe măsură ce construiți aceste rutine, puneți și un timp pentru lucrurile de care aveți nevoie și de care vă bucurați.
Citește și:
Cum îți ajuți copilul să gestioneze stresul în această perioadă, în funcție de vârstă
Școala online: elevii, profesorii și părinții se străduiesc să treacă clasa