În următoarele 3 minute vei afla:
– Ce ascunde cutia cu comori a Alexandrei.
– Ce dar i-a adus iertarea.
Thrive Global: Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață?
Alexandra Ușurelu: Îndoiala că ieri poate nu am trăit destule, iar azi am o nouă șansă de a-mi sincroniza bătăile inimii cu clipe de fericire. Visurile, viața trebuie să continue cu ochii deschiși.
TG: Cum prioritizezi lucrurile când ai multe de făcut?
AU: Prioritizez lucrurile în funcție de importanța și impactul lor asupra oamenilor. De multe ori, adorm foarte târziu, pentru a finaliza ceea ce am promis că voi face. Îmi amintesc că, la unul dintre concertele susținute la TNB, prietena mea, care era la intrarea în teatru și verifica biletele, m-a sunat cu cinci minute înainte de a începe concertul ca să mă întrebe despre un bilet, care dintr-o eroare apărea alocat pe același loc cu al altcuiva. Știa că îmi place să fiu prezentă în tot ceea ce presupun concertele mele și că-mi făcusem o hartă, colorată cu toate rândurile alocate vânzătorilor de bilete, pe care o învățasem pe dinafară, ca să cunosc și să evit eventuale neplăceri, altfel era mult prea scump prețul: nu există un om mai temător că și-ar putea dezamăgi publicul decât mine. E ca atunci când pierzi încrederea omului care ți-a pus inima în palmă, iar eu sunt fidelă celui care mi-a dăruit iubire. În acele minute, prioritatea mea a fost să nu dezamăgesc omul care nu mai avea loc, așa că l-am invitat să asculte concertul din culise, de lângă mine.
TG: Care e secretul tău pentru o viață mai bună?
AU: Tocmai mulțumirea de sine, mulțumirea că am făcut tot ce am putut mai bun îmi aduc o viață mai bună. Dar eu nu sunt mulțumită de mine mereu…
TG: Când simți că ești prea stresată sau prea copleșită de viață, ce faci ca să ieși din acea stare?
AU: Am o cutie cu comori, pe care o deschid adesea când simt că rămân fără oxigen.
Când spun ”comori”, mă refer la multe scrisori primite de la prieteni, familie, de la ascultătorii mei… Sufletul meu se hrănește cu multe forme de manifestare a iubirii.
TG: Cum scapi de gândurile rele? Ce-ți aduce optimismul, mai ales în această perioadă?
AU: Mă gândesc că muzica mea bucură pe cineva în acel moment, iar dacă alții se bucură, am deja un motiv în plus să mă bucur și eu.
TG: Care este pentru tine semnalul de alarmă că ai pus prea multă presiune pe tine, că ai ajuns la capătul puterilor?
AU: Pierderea entuziasmului.
TG: Ce sfat ți-ai da ție, cea de la 20 de ani?
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
AU: 20 nici n-a fost demult. Eu nu i-aș da sfaturi Alexandrei de atunci, ci i-aș cânta, să-i amintesc:
”Poate-am să greșesc / Fără teamă. / Dacă n-aș greși, / Nu știu cine-aș fi. / Dacă nu voi merge pe drum ocolit, / Cât voi fi iubit?”.
TG: Spune-ne o mică schimbare, pe care ai făcut-o în viața ta, ca să te conectezi mai bine cu ceilalți.
AU: Am iertat.
TG: Faci ceva anume ca să-ți menții concentrarea?
AU: Înainte de concert, caut un loc unde să pot sta singură și să mă adun, dar singurul loc unde mă adun cu adevărat este pe scenă, în primele minute alături de publicul meu.
TG: Care e cartea care ți-a schimbat viața?
AU: Singurii care mi-au schimbat viața sunt oamenii pe care i-am primit în viața mea și întâlnirile cu ei. Dar prima carte care m-a făcut să visez este “Toate pânzele sus!”, scrisă de Radu Tudoran. Am citit-o pe nerăsuflate la 12 ani. Este o carte pe care am descoperit-o într-un moment important din viața mea. Ea m-a făcut să cred că-mi pot construi și eu “Speranța” cu care să ajung la capătul lumii.
TG: A existat un moment de cotitură în viața ta? Un moment în care ai simțit că ești în fața unei alegeri importante?
AU: La finalul anului trecut mi s-a întâmplat cel mai dureros lucru, ceva ce n-am putut evita. Acea tragedie m-a făcut ulterior să simt că sunt în locul nepotrivit. Însă, în cele din urmă, am ales să caut sclipirile în tot întunericul. Am avut și atunci această putere.
TG: Când a fost ultima dată când ai simțit că ai eșuat și cum ai depășit momentul?
AU: Nu am simțit asta până acum. Ce înseamnă să eșuezi? Poți spune că pierzi doar atunci când pierzi oameni din cauza ta. În rest, totul este o lecție.
TG: Care este ultimul lucru pe care îl faci seara, înainte de culcare?
AU: Înainte să închid ochii îmi pun o dorință, iar gândul că s-ar putea îndeplini mă face să adorm cu zâmbetul pe buze.
TG: Împărtășește-ne un citat care te motivează.
AU: Nu știu pe dinafară citate, dar citesc mult și mă las inspirată de cuvintele mari și gândurile mărețe. Ar fi fost bine să știu măcar bancuri, dar nici pe ele nu reușesc să le rețin. Mă mulțumesc cu a-mi spune propriile povești prin muzica mea.
TG: În ce momente ți-a folosit empatia și cum o cultivi?
AU: Empatia este ceva de care nu ne dăm seama, care se manifestă involuntar și în care se măsoară nivelul nostru de umanitate. Nu m-am întrebat niciodată dacă să fac bine sau nu, nu mi-am impus vreodată să întorc privirea altor oameni, eu așa sunt, dau mai mult decât pot să cer.
Alexandra Ușurelu și-a început cariera pe scena Teatrului Odeon din București și a devenit în scurt timp de la lansarea albumului său de debut una dintre cele mai de succes artiste independente din România. Deși este licențiată în Management Economic, a ales să facă muzică, iar sutele de concerte susținute până în prezent arată că a mizat pe cartea potrivită. Alexandra a făcut un master la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică București pentru a studia și a înțelege mai bine efectul terapeutic al muzicii.
Citește și:
Paula Seling: ”Trebuie să știi când să privești doar spre cer”