În următoarele 5 minute, vei afla:

– De ce să nu inviți la tango o caracatiță.
– Ce au în comun marile alegeri din viață cu notele unui parfum.


”Tu ce vrei de la viață?!”, am izbucnit într-o zi, când răbdarea mea a ajuns la final. Așa că i-am adresat băiatului meu cea mai enervantă întrebare din lume. ”Ce vrei de la viață?!”. ”Nu știu ce vreau, dar sigur nu visez să stau în casă să fac teme”, mi-a răspuns. Într-un moment (rar) de inspirație, în loc să mă enervez și mai rău, m-am oprit.

Aveam, în sfârșit, un punct de pornire. Ceva în plus față de ce aveam cu câteva secunde înainte, când relamente simțeam că fiul meu habar n-are ce vrea, în general (proiecții panicate despre viitor, desigur). Așa că, în loc să escaladăm dinscuția într-un scandal, am urcat în mașină și am petrecut acea duminică după-masă pe malul Argeșului. Seara, și-a terminat cumva și temele. Așa am aflat, la rândul meu, că uneori căutarea sensului începe cu descoperirea lucrurilor pe care nu le vrei în viața ta, pe moment sau definitiv. Pe cât de intimidant este să iei o foaie și să înșiri pe ea ce vrei de la viață (sănătate, iubire, bani, călătorii, liniște: parcă e totul prea universal și vag), pe atât e de simplu să scrii ce nu (mai) vrei în viața ta. 

Cum să faci lista cu ce nu vrei

Din proprie experiență, aș spune să mergi pe lucruri clare și tangibile. Când scrii nu mai vreau stres, pare că dansezi tango cu o caracatiță. Sunt prea multe aspecte de luat în calcul. Stresantă poate fi școala copilului, dar n-ai cum s-o tai de pe listă. Stresant e și job-ul, dar îți place meseria ta și ai nevoie de bani. Stresantă e și renovarea de sub apartamentul tău, însă nu depinde de tine. În schimb, poți trece pe listă acele lucruri asociate cu sursele de stres de care nu mai vrei să ai parte:

– Nu mai vreau să fac matematică cu copilul. Soluție: angajez un meditator.

– Nu mai vreau să fiu pe panică cu munca. Mă organizez mai bine și evit procrastinarea, externalizez ce se poate externaliza, deleg, în funcție de nevoi și posibilități.

– Nu mai vreau să aud bormașina. Cumpăr căști cu funcția de noise-canceling și ascult jazz.

Inerent, odată ce pui pe hârtie ce nu vrei, e de-ajuns să cauți esența din propozițiile scrise. Acea intenție pozitivă care se află la baza tuturor comportamentelor umane: ”Nu mai vreau să fac matematică cu copilul” = ”Nu mai vreau să mă aflu pe nisipuri mișcătoare, matematica de clasa a VIII-a mă depășește” = ”Nu mai vreau să mă simt impostor” = ”Vreau să mă simt bine în pielea mea și să mă implic în educația copilului, acolo unde știu că aportul meu e unul autentic și sănătos. Îl voi sprijini mai mult la materiile pe care le cunosc mai bine, bine sau foarte bine”. 


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Un proces simplu și proactiv

Să afli ce nu vrei, ce te face nefericit/stresat/anxios este primul pas spre a afla ce-ți trebuie. Aș putea asemăna procesul cu cel de decluttering. Probabil ai și tu un șifonier plin cu haine, dar când trebuie să te îmbraci, ai senzația că nu există nimic purtabil acolo. Află ce haine nu mai vrei, ce nu porți, ce nu-ți vine ca să faci loc hainelor pe care le vei iubi. Este amuzant că majoritatea persoanelor descoperă haine 100% geniale în propriul șifonier, odată ce acesta a fost debarasat de piesele inutile. La fel cum ne ajută decluttering-ul de obiecte fizice, ne ajută și decluttering-ul mental: care sunt gândurile, temerile, obiceiurile care te aglomerează și te seacă de energie?

Dana Olariu, psiholog și psihoterapeut, ne spune de ce este mai simplu să aflăm ce nu vrem decât ce vrem:

”Pentru că lucrurile despre care știm că nu le vrem sunt încercate, trăite. Și a ști ce nu ne place este o informație folositoare. Avem nevoie să și încercăm, nu doar să hotărâm și să ne apucăm. Ca atunci cand vrem un parfum nou, dar nu știm cum se potrivește cu pielea noastră și-l folosim cel puțin o dată, înainte să-l cumpărăm, ca să ne dăm seama. 

Din păcate, de multe ori, în viață, fie nu ne permite situația, fie nu ne permitem noi doar să încercăm. Și să decidem apoi dacă vrem acel lucru sau nu. Sau dacă ne place, dacă ne împlinește. De multe ori, încercând și renunțând, credem că e un eșec, o lipsă de putere, de maturitate. Iar frica și rușinea de eșec pot fi copleșitoare. Și atunci, fie nu încercăm deloc, fie ne apucăm de ceva și rămânem acolo. Chiar dacă suntem nefericiți, și chiar dacă este vorba de o activitate, un job, o relație sau un loc”.

Claritatea vine din a ști să spui NU

Ne temem să spunem NU, iar frica vine, până la urmă, din teama de respingere. Avem nevoie de apartenență și de acceptare, pe care suntem dispuși să le obținem aproape cu orice preț. Renunț mai ușor la nevoile, preferințele și dorințele mele decât la ideea de a fi acceptată. Dar a fi parte dintr-un grup fără să fii tu, cel autentic, înseamnă a te integra. Ne îmbrăcăm potrivit pentru o ocazie sau alta, ne comportăm într-un fel anume cu colegii, cu prietenii foarte apropiați sau cu familia. Ne integrăm. A te integra înseamnă a te supune unei etichete și a urma regulile unui grup. Asta nu înseamnă, însă, că ești acceptat ca atare sau că aparții, ci doar că ai un comportament adecvat. Și e OK, până la un punct. Acceptarea reală, însă, se referă la ceea ce mai ai de oferit după ce te-ai aliniat tu cu tine. Pentru a ajunge în acest punct, cel în care spui NU fără teama de respingere, trebuie să te împaci în primul rând cu ideea că există situații pe care nu le dorești în viața ta și că ai dreptul să afli clar care sunt acelea. Pe structura aceasta curată, simplă și eliberată de balast, va fi mai simplu să construiești răspunsul la întrebarea ”Tu ce vrei de la viață?”.

Dana Olariu este psiholog cu formare în psihoterapie cognitiv-comportamentală. A ales acest drum crezând cu tărie că putem să ne schimbăm povestea și scenariile vechi de viață, deseori pline de renunțări și eșecuri, că putem învață din situațiile grele pentru a găsi în noi cele mai bune resurse. În viziunea Danei, psihoterapeutul nu este un sfătuitor, ci un partener de drum, alături de care descoperim cum să fim protagoniștii unor povești mai frumoase, mai pline de satisfacții, cum să ne adaptăm și să facem față schimbărilor, cum să ne bucurăm de ceea ce este bun în noi și în jurul nostru.

Citește și:

De ce ai nevoie de un mentor și cât de aproape este de tine, de fapt

Rolurile feminine: cum decidem în ce filme vom juca de-a lungul vieții

Author(s)

  • Ruxandra Rusan

    Jurnalist, editorialist Thrive Global România

    Ruxandra Rusan a lucrat în presa scrisă, radio, televiziune și, mai nou, în online. Este practician NLP și pasionată de psihologie. A avut ocazia să intervieveze personalități din diferite domenii și să învețe de la fiecare câte ceva. Crede că fiecare încercare prin care trecem ne ajută să ne vindecăm de ceva care ne apasă sufletul. Este și mama unui adolescent, iar asta vine cu un proces interesant de redefinire.