În următoarele 5 minute vei afla:

– Care este cel mai nociv mit pentru relații.
– De ce sacrificiul de sine al unui partener este o capcană pentru cuplu și nicidecum o virtute.


Calitatea relațiilor noastre ne influențează starea de sănătate și nivelul de fericire.

Dar, de multe ori, relațiile noastre nu sunt așa cum ni le dorim și atunci plonjăm în neputință, ne agățăm de credințe mai mult sau mai puțin adevărate, ne străduim sau ne străduim prea mult, căutăm un ideal pe care nu-l putem atinge sau ne blocăm în interacțiuni pe care nu ni le mai dorim, dar pe care ne vine greu să le depășim. „Nu vreau să muncesc la relație, relația ar trebui să meargă de la sine, dacă ne iubim”; „trebuie să muncim tot timpul pentru ca relația să meargă” – sunt replici pe care le auzim adesea.

Pentru unele cupluri lucrurile par să se desfășoare ușor și natural. Pentru altele, lucrurile par să funcționeze mai bine cu reguli stricte și rutine clare. Pentru unii, nemțește e mai bine, iar alții par să nu țină cont de nimic când e vorba de dragoste. Unii cred că o relație de cuplu împlinită este primordială. Pentru alții, autonomia, munca sau relația cu copiii par să aibă o greutate mai mare. Unii au o relație bună de la început, iar ații reușesc să se bucure de ea abia ce au reușit să treacă prin greutăți. Unii spun că și-au salvat relația lucrând la ea. Alții mărturisesc că au învățat să se asculte după 20 de ani. 

În lumea alambicată și complexă a relațiilor, nu există rețete, dar există extrem de multe variabile și ingrediente de care este necesar să ținem cont. Și, deși relaționarea sănătoasă poate fi punctată, cuvântul toxic a căpătat poate o valență prea puternică și s-a transformat într-o presiune imensă de a găsi echilibrul perfect. Poate că primul pas ar fi să știm că rețetele ne încurcă, mai ales când sunt prea multe mituri despre ele. 

Mitul că există un standard

Unul dintre cele mai apăsătoare lucruri cu care se confruntă cuplurile în ziua de azi este că relația trebuie să fie într-un anumit fel, iar acest „trebuie” nu este raportat la nevoile partenerilor, cât mai ales la așteptări trecute, prezente și viitoare despre cum ar trebui să fie rolurile și relațiile. Cum ar trebui să împartă sarcinile, cine ar trebui să gătească, cine ar trebui să aducă banii în casă, cine este responsabil să se ocupe de copil. Deseori, în locul lui „ce am nevoie”, negocierea se poartă pe planul ideologiilor. De fapt, în cuplurile de durată ceea ce s-a observat este că rolurile pot fi inversate, se pot schimba în funcție de context și, mai ales, pot fi negociate. Flexibilitatea și capacitatea de a ne adapta este un indicator al sănătății, atât individual, cât și în relație.

Mitul că iubirea le rezolvă pe toate

De multe ori auzim: „dacă mă iubește, ar trebui să mă înțeleagă”, „dacă m-ar iubi, ar fi știut ce am nevoie”. Adevărul este, însă, că partenerii de cuplu, deși se unesc cel mai adesea pe baza asemănărilor pe care le observă între ei, vin totuși din familii diferite, au experiențe diferite și tipare relaționare diferite. Dacă inteligența relațională lipește, iubirea se va diminua sau chiar va dispărea cu timpul, fiind sufocată de neînțelegeri, certuri, respingere. 

De fapt, cheia către o relație reușită este să poți vorbi și înțelege limbajul celuilalt și, mai ales, să eviți să apeși butoanele de vulnerabilitate maximă. Mai ales în cazul unui istoric traumatic, fără o înțelegere a mecanismelor și „trigger-erelor”, iubirea nu va fi nicicând îndeajuns.

„Atunci când supraviețuitorii unei traume au nevoie disperată de suport, deseori reacționează în moduri în care-l îndepărtează, de fapt, pe celălalt. Aceste tipare pot interfera cu relațiile lor decenii întregi, chiar și o viață întreagă”, exemplifică Dr. Sue Johnson în Ține-mă strâns în brațe, explicând faptul că, atunci când avem de-a face cu traume, relațiile vor fi mai dificile și este nevoie de suport și înțelegere de ambele părți pentru a menține relația. Dacă ambii parteneri devin conștienți de istoricul lor traumatic, ei pot face din relație un spațiu de vindecare și nu un context de retraumatizare.

Mitul că celălalt ne poate face fericiți

Deși ne împlinim în relații și suntem făcuți să relaționăm din prima clipă în care ne naștem și chiar de dinainte, celălalt nu ne poate face fericiți dacă noi nu suntem bine cu noi. Această așteptare este falsă, iluzorie și nu vine dintr-o poziție de adult, ci dintr-o poziție de copil. O relație ne poate împlini și ne poate bucura, dar nu poate înlocui ce este nevoie să facem noi pentru noi.

Mitul că să avem grijă de noi este în detrimentul relației

Sacrificiul de sine este des întâlnit ca o condiție sine qua non a iubirii, dar este, deseori, o foarte mare capcană. În spatele sacrificiului de sine se ascunde, cel mai adesea, o nevoie mare de recunoaștere și o așteptare mare, implicită, ca celălalt să ne satisfacă toate nevoile și să ne dea ceea ce i-am dat și noi lui. De aceea, mai degrabă decât să ne sacrificăm pe altarul relației, ne va ajuta mai mult să ne cunoaștem limitele proprii și să avem grijă ca noi să nu le încălcăm. 

„O poziție limită se naște din valori profund înrădăcinate și din reacții intuitive, care definesc ceea ce putem accepta și lucrurile cu care ne simțim în largul nostru atunci când vine vorba de relație, de celălalt și de propria persoană. Când ne asumăm o poziție limită în orice relație, este necesar să înțelegem că o facem pentru noi înșine și nu împotriva celeilalte persoane”, spune Harriet Lerner.

În plus, având grijă de noi vom putea fi mai prezenți, mai asumați și mai împliniți în relație.

Mitul că nu e ok să cerem

Ne vine greu să ne identificăm și să ne comunicăm nevoile, dar mai ales să ne arătăm așa cum suntem, nu așa cum am vrea să părem sau să fim în ochii celorlalți. Rareori partenerii de cuplu vorbesc despre nevoile de bază pe care le au – nevoia de dragoste, nevoia de a fi văzut și apreciat, nevoia de securitate… De fapt, rareori oamenii vorbesc despre ei în acest mod profund. Luptele se poartă pe terenuri mai convenabile, despre care ne vine mai ușor să vorbim decât nevoile noastre profunde.

O relație solidă presupune, însă, să fim în contact cu nevoile noastre și să-i putem comunica partenerului ce avem nevoie. Pentru ca intimitatea să existe, este nevoie să ne asumăm această vulnerabilitate și să știm să cerem, chiar dacă ni se pare „normal” ca celălalt să știe sau să ne ofere.

Mitul că partenerul trebuie să știe totul despre mine și trebuie să știm totul despre partener

Deși sinceritatea și auto-dezvăluirea în relații creează intimitate și sunt necesare pentru o relație solidă, pot fi lucruri pe care alegem să nu le împărtășim sau pe care vrem să le rezolvăm sau să le traversăm singuri. Uneori, suportul emoțional presupune să fii acolo fără să știi tot, să înțelegi sau să rezolvi. Să iei distanță este, uneori, la fel de important ca a fi aproape. 

„Putem învăța aici o „lecție despre voce”, o lecție valabilă pentru noi toți. În foarte multe împrejurări, cea mai bună alegere pe care o putem face este să nu fim de ajutor. Putem oferi mai mult sprijin celor pe care-i iubim dacă suntem pur și simplu prezenți emoțional, fără să dăm înapoi în fața suferinței lor și fără a încerca să-i scăpăm de ea”, spune Harriet Lerner în Dansul Relațiilor. 

Deși suportul în perioade dificile este necesar și esențial pentru o bună funcționare psihică, este necesar să respectăm nevoia și capacitatea celuilalt de a se autodezvălui și a ritmului în care decide și poate să facă asta. Reciproca este valabilă.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Mitul că părerile diferite înseamnă nepotrivire

Obișnuim să ne raportăm la ceartă doar ca la o escaladare (care nu este necesară) și să nu vedem efectele pozitive pe care le poate avea – de a vorbi despre emoțiile noastre, despre cine suntem sau de a ne negocia așteptările pe care le avem de la celălalt. Cearta (nu escaladarea) ne ajută să ne exprimăm individualitatea, să ne delimităm granițele și să ne armonizăm în relație cu celălalt. Ea este și o bună oportunitate de a-l cunoaște pe celălalt și, poate, de a învăța de la el, de a ne flexibiliza. Diferențele de opinie ne ajută se creștem, să vedem lucrurile din mai multe perspective. Evitarea certurilor este imposibilă sau presupune o anulare totală a identității. „Gândiți-vă cât de plictisitoare și de lipsită de sens ar fi viața noastră dacă am fi toți la fel. Diferența ne aduce emoții, ne stârnește interesul, ne face să ne simțim plini de viață. Desigur, tot diferența aduce cu ea și câteva probleme. Provocarea este să găsim modalități de a ne trăi diferențele în mod constructiv”, punctează Virginia Satir în Arta de a făuri oameni.

Mitul că lucrurile pot să rămână neschimbate

„Sunt căsătoriți de șaisprezece ani și, totuși, Rabith se simte gata de căsătorie abia acum, în ultima vreme. Și nu e paradoxul la care vă gândiți. Dat fiind că o căsătorie își predă lecțiile importante doar celor care s-au înscris la întreaga programă, e normal să nu fii pregătit înaintea ceremoniei, ci după – eventual după un deceniu sau două” , spune Alain de Botton în Ce se întâmplă în iubire. Relațiile sunt un drum pe care-l parcurgem, cu suișuri și coborâșuri, deseori complicat sau alambicat. O oportunitate extraordinară de descoperire și evoluție, dacă luăm informațiile de care avem nevoie pentru a crește. Relațiile se schimbă o dată cu noi și ne reflectă. Și, de multe ori, este nevoie de ani să zicem că o relație de cuplu abia a început.

Citește și:

Teama de respingere în relațiile de cuplu

Uf, de ce e atât de greu să găsești pe cineva?

Author(s)

  • Roxana Grigorean

    psiholog și psihoterapeut

    Psiholog și psihoterapeut, individual, de cuplu și familie, specializat în psihoterapie sistemică integrativă și psihotraumatologie, specialist în comunicare. După 10 ani petrecuți în mediul corporate, în care a acumulat o vastă experiență în marketing și comunicare, a pornit pe cont propriu ca psiholog și psihoterapeut. Înțelege provocările de zi cu zi cu care ne confruntăm atât în viața profesională, cât și în cea personală și susține oamenii în propriul drum de descoperire și dezvoltare personală, dar și organizațiile în procesul de creștere și adaptare. Crede că putem construi o societate și o lume mai bună, dar și organizații mai profitabile și mai adaptabile, investind în sănătatea mintală și în prevenție. Susține în mediul public programul flexibil pentru părinți și organizează workshop-uri despre empatie, stres, anxietate și burnout pentru a contribui la creșterea stării de bine în organizații. Îi puteți scrie Roxanei pe adresa [email protected] și îi găsiți articolele pe selftalks.ro.