În următoarele 3 minute vei afla:
– De ce fericirea este un talent demn de a fi cultivat.
– Ce crede creierul tău despre modul în care îi critici pe alții.
Poate părea incredibil, dar gândurile optimiste sunt observabile la scanarea imagistică a creierului. Optimismul reglează livelul cortizolului (hormonul stresului) și mărește nivelul dopaminei și a altor neurotrasmițători plăcuți, care fac creierul fericit. Gândurile pozitive calmează și amigdala cerebrală, oferindu-i ocazia cortexului prefrontal să gândească limpede.
Dar ce este optimismul, în fond? Se pare că e ceva mai mult decât tendința de a te aștepta ca lucrurile să iasă mai bine decât prevede statistica, așa cum nici pesimismul nu este doar așteptarea ca lucrurile să meargă rău. Ambii termeni sunt folosiți pentru a descrie modul în care ne gândim la cauzele adversității, pesimismul fiind definit în special ca tendința de a gândi o problemă într-un mod care ne face să ne simțim neputincioși. Apoi, un stil pesimist de gândire e și tendința de a atribui eșecurilor cauze interne (autoînvinuirea), universale (așa vor zeii) și imuabile (situația nu se va schimba niciodată).
Și nu e deloc surprinzător faptul că pesimismul nu lucrează în interesul nostru, pentru că ne oprește din a găsi soluții creative pentru a depăși obstacolele cu care ne confruntăm. De exemplu, să ne spunem că n-am fost selectați în urma unui interviu, pentru că nu suntem carismatici presupune că nu avem o anumită calitate pe care ar fi trebuit să o fi moștenit genetic. Iar asta ne poate descuraja din a ne prăgăti serios pentru următorul interviu. Pe de altă parte, un optimist s-ar gândi că n-a fost suficient de calificat, că poate trebuie să învețe mai mult, sau chiar că postul respectiv nu era deloc pentru el. Iar această atitudine presupune un nivel de control asupra situației, chiar și imaginat. Pe scurt, dacă investim energie pentru a ne convinge de motivele pentru care nu putem reuși un anumit lucru, cel mai probabil chiar așa va fi.
Din fericire, optimismul e un obicei care poate fi învățat mulțumită fenomenului denumit neuroplasticitate – abilitatea creierului de a crește și de a-și schimba forma, creând noi legături neuronale pe parcursul experiențelor și gândurilor repetate. Și chiar funcționează! Într-un studiu, copiii cu risc de depresie au fost plasați într-un program în care și-au creat abilitățile necesare optimismului învățat. Rezultatele au arătat că acești elevi, doi ani mai târziu, erau mult mai puțin predispuși către depresie decât copiii care n-au participat în program.
Optimismul învățat presupune ideea că, precum orice talent, și arta de a te bucura de viață poate fi cultivată. Și e în contrast cu sentimentul. Pe scurt, optimismul se poate învăța dacă alegi într-un mod intenționat să-ți modifici dialogul interior și să-l transformi într-unul pozitiv.
1. Optimiștii NU sunt ușor influențați de acțiunile și de opiniile altora
Prețuiește-ți bunădispoziția și fă o alegere conștientă să nu te lași influențat de știrile dramatice, de prietenii toxici sau de ecourile critice ale vocilor părinților.
2. Optimiștii NU se plâng frecvent
În schimb, ei vorbesc despre bucurie, fericire și prosperitate cu fiecare persoană pe care o întâlnesc.
3. Optimiștii NU descalifică oamenii pe motivul că n-au nimic de oferit
Din contra, ei își fac prieteni oriunde se duc, se bucură de fiecare conversație și sunt în mod sincer interesați de poveștile altora.
4. Optimiștii NU văd paharul pe jumătate gol
Indiscutabil, metafora clasică a optimismului. Însă nu uita că, dacă vorbim despre vin, spre exemplu, paharul pe jumătate plin este, de fapt, plin doar pe jumătate, pentru că așa se servește.
5. Optimiștii NU se așteaptă să eșueze
O gândire pozitivă nu te predispune să te aștepți ca lucrurile să se rezolve și că totul e minunat, ci și să dai dovadă de flexibilitate și creativitate atunci când ai parte de situații dificile.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
6. Optimiștii NU sunt invidioși
Ei înțeleg că fiecare om are drumul lui, ritmul lui, dar și poverile lui. Drept urmare, nu se compară cu alții și nu râvnesc la împlinirile altora, pentru că sunt mult prea concentrați pe propria viață.
7. Optimiștii NU trăiesc în trecut
Oamenii optimiști înțeleg că ranchiuna le face rău în primul rând lor – persoanele vizate poate nu vor fi afectate niciodată de suferința lor. Și că iertarea îi eliberează de trecut.
8. Optimiștii NU stau încruntați
Îi poți recunoaște foarte ușor pe stradă, spre exemplu: sunt persoanele care transmit, fie că zâmbesc sau nu, mulțumire de sine.
9. Optimiștii NU îi critică pe alții
Din contra, îi încurajează și înțeleg cât de important este sprijinul emoțional al celor din jur. Atunci când critici, creierul înregistrează mesaje negative, fără să înțeleagă neapărat că sunt adresate altcuiva.
Citește și:
Cum să-ți asculți și să porți un dialog permanent cu toate părțile tale