În următoarele 3 minute vei afla:
– De ce renunțarea este o poartă spre noi oportunități.
– Cum să profiți de capacitatea ta de adaptare.
Renunțarea vine la pachet cu o conotație nostalgică, pentru cei mai mulți dintre noi. Definiția cuvântului, însă, conține un element-cheie: ”A părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva)”.
”De bunăvoie” indică, în primul rând, o alegere. Renunțăm la relații toxice, la idealuri care ne consumă prea multă energie (sau le readaptăm unei realități unde compromisurile ne pot aduce mai aproape de scop). Renunțăm la vicii, renunțăm la nevoia de a câștiga un conflict de idei (pacea este, uneori, mai importantă decât adevărul). Și, deseori, descoperim cu surprindere că renunțarea duce la eliberare mai degrabă decât la sentimentul de pierdere. Pentru că, spre deosebire de setările predefinite ale unui calculator, creierul uman știe să se adapteze. Adaptarea la un nou tipar de gândire se petrece atunci când ne confruntăm cu experiențe noi de viață, iar instinctul de supraviețuire primează (aproape) întotdeauna.
Neuroplasticitatea, în definiția lui Celeste Campbell, se referă la ”schimbările fiziologice care au loc la nivelul creierului în urma interacțiunilor cu mediul în care trăim. Din momentul în care creierul începe să se dezvolte în perioada intrauterină și până în ziua în care murim, legăturile neuronale se reorganizează ca răspuns la nevoile noastre în continuă schimbare. Această dinamică ne permite să învățăm și să ne adaptăm la diferitele experiențe prin care trecem”, explică neuropsihiatra pentru positivepsychology.com.
Am învățat să nu renunțăm
Renunțarea este parte din procesul de adaptare, iar dacă în copilărie am fost setați să ținem cu dinții de planurile noastre, viața de adult ne dovedește că acest tipar de gândire nu este întotdeauna cartea câștigătoare și că prețul pe care-l plătim pentru ideile fixe poate fi disproporționat în comparație cu beneficiile pe care ni le aduce încăpățânarea de a nu ne abate de la un plan.Alina Boroș este psihoterapeut și remarcă un aflux de pacienți care vin în cabinetul său și vorbesc despre renunțare (la lucruri, aspecte sau obiceiuri) cu durere, anxietate puternică sau furie: ”Este adevărat că ultimele luni, de când cu pandemia asta, au adus multe schimbări în viața noastră. Nimic nu mai pare a fi cum era, cum știam, cum am proiectat.Simțim că am fost forțați să renunțăm la o parte din noi.Renunțarea pare să fie tradusă de creierul nostru ca ceva dureros, rușinos, ceva ce suntem forțați să facem, ca și cum nu este decizia noastră. Mă întreb, însă, cât de funcțional este să ne raportăm la realitate în modul ăsta?”.
Iată 7 dintre miturile care însoțesc ideea de renunțare și perspectiva propusă de Alina Boroș:
1. Orice renunțare doare.
Fals. Este falsă generalizarea!”Orice”,alături de ”întotdeauna”, ”niciodată”, toată lumea”, ”toți sunt la fel” este o distorsiune cognitivă numită generalizare. Acest tip de gândire aduce o senzație de neajutorare, neputință, durere.
2. Când renunți, pierzi.
Fals. A renunța la momentul potrivit poate să fie cea mai bună decizie pe care o puteai lua.
3. Renunțarea înseamnă că nu ești destul de bun.
Fals. Înseamnă că ești suficient de deștept, de înțelept pentru a recunoaște că ești într-o situație care poate să compromită siguranța ta și că este momentul să te reorientezi.
4. Renunțarea înseamnă că te așteaptă ceva mai rău.
Fals. Oricum nu avem de unde să știm. Nu există decizii corecte sau greșite, există doar decizii pe care creierul nostru le ia în funcție de informațiile pe care le are în momentul deciziei. Această credință este caracteristică anxietății anticipatorii și gândirii de tip catastrofic.
5. Cine renunță nu a luptat destul.
Fals. Este ca și cum ai spune că trebuie să lupți până la sacrificiul suprem. Pentru ce să investești toate resursele, toată energia pentru „a ține cu dinții” de ceva ce-ți face rău și carete epuizează? Am întâlnit oameni care renunță foarte ușor, care nu-și dau șansa de a eșua sau de a câștiga. Și alții care spun că, pentru ei, cheia succesului a fost să continue, chiar și atunci când totul părea să prevestească eșecul. Dar au mers mai departe cu sacrificii foarte mari, punându-și în pericol sănătatea fizică și psihică.
Cei mai câștigați sunt, de fapt, oamenii care știu să se reorienteze, atunci când contextul social sau personal se schimbă, influențând proiectele pe care le aveau.
6. Renunțarea te face să pari fricos și mai slab în fața celorlalți.
Fals. Mă întreb din ce relație ai învățat asta și când? Din ce contexte de viață ai învățat să pui egal între renunțare și slăbiciune, frică? Oamenii interpretează realitatea în moduri diferite, au propriile repere, tipare, credințeși este foarte important să ne amintim că au legătură cu experiența lor de viață, că este despre ei, fără legătură cu tine.
7. Renunțarea este primul pas spre eșecul personal.
Fals. Sunt numeroase exemple de situații în care renunțarea este primul pas spre succesul personal. Gândiți-vă, doar, la dependențe! Ai nevoie de foarte multă putere, constanță, ambiție și iubire de sine pentru a renunța la orice fel de dependențe.
Apoi, în contextul actual, cu ce te ajută să evoluezi, dacă spui despre tine că ai eșuat? Este motivant să te gândești în felul ăsta? Îți îmbunătățește sau îți înrăutățește starea?
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Micropașii pentru a evalua dacă renunțarea este benefică.
- Fă o listă comparativă între beneficiile și dezavantajele pe care le identificiîn situația actuală.
- Poți descrie sau înregistra situația actuală din perspectiva unui narator. Descrie situația în detaliu, cu beneficiile și dezavantajele ei pentru personaj. La final, poți chiarsă oferi câteva recomandări. Acest exercițiu te va poziționa în rol de observator și va da minții tale prilejul de a analiza situația cu mult mai puțină implicare emoțională.
- Întreabă-te de ce este atât de important pentru tine să nu renunți? Răspunde, apoi întreabă-te din nou – de ce este important pentru mine ceea ce tocmai am aflat? Continuă investigația și concentrează-te asupra senzațiilor din corp. Vei simți când ești la finalul exercițiului.
- Fă exerciții de relaxare, fii recunoscător pentru ceea ce ai și pentru posibilitatea de a alege. Fă o listă sau aduîn fața ochilor minții tale momentele în care ai luat decizia de a renunța și s-a dovedit o decizie bună. Plecând de la cele mai simple decizii pe care le iei – ce mănânci, ce haine cumperi, ce citești, ce film vizionezi. Vei observa că în fiecare zi renunți, de fapt, la ceva.
- Adu în mintea ta conștientă faptul că ești un organism viu, ce are capacitatea de a se adapta, că ai un sistem nervos capabil să-și modifice structura și funcțiile pentru a se adapta la condițiile de mediu în care trăiești. Neuroplasticitatea ne ajută să evoluăm, să ne adaptăm. Anatomic vorbind, avem toate resursele necesare pentru a face față schimbărilor. Mai rămâne să credem în noi!
- Amintește-ți că nu ne-am născut fiindu-ne frică de eșec, am învățat durerea eșecului în relație cu adulții/prietenii/colegii din perioada copilăriei și adolescenței. Consecințele pe care le-a avut rezultatul unei competiții sau a unei activități/sarcini sunt cele care au format credința că a pierde este egal cu a eșua ca persoană.A ști să renunți la momentul potrivit este semn de maturitate emoțională și face parte din capacitatea noastră de supraviețuire, de adaptare.
Renunțarea conștientă, asumată, însemnă iubire de sine, eliberarea de acele obiceiuri, care te țin prizonier.
Alina Mihaela Boroș este psihoterapeut cu formare în psihoterapie cognitiv comportamentală și hipnoterapie, terapie scurtă strategică, terapie centrată pe scheme cognitive și terapie centrată pe emoții. Alina a știut că vrea să devină psiholog de când a avut prima oră de psihologie. A fost și este motivată de curiozitatea de a afla cum funcționează mintea, de ce se află în spatele alegerilor pe care le facem. Crede că putem învăța să fim diferiți, să fim mai conștienți, mai prezenți în viața noastră, fără a mai trăi pe pilot automat, guvernați de durerea experiențelor mai puțin plăcute din trecutul nostru. Mai multe detalii despre activitatea sa găsiți aici: https://www.facebook.com/psihoterapeutAlinaMihaelaBoros/
Citește și:
Cum te pregătești (emoțional) pentru toamnă
Tu știi DE CE te dai jos dimineața din pat și începi o nouă zi?