În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce oportunitatea de învățare a devenit mai importantă decât stabilitatea.
– Ce legătură este între modul în care te trezești de dimineață și gradul de satisfacție resimțit la job.
Dacă până acum 20 de ani a avea un loc de muncă stabil era cea mai importantă componentă profesională, ei bine, în ultimii zece ani a devenit tot mai puternică nevoia de împlinire, semnificație și sens privind munca depusă.
Uitându-ne în psihologie, Abraham Maslow face referire în piramida nevoilor umane la Nevoile de Autoîmplinire – adică dezvoltarea potențialului propriu, implicare, creativitate, înțelegerea semnificației vieții și a unicității, învățare, creștere. Înainte să ajungem la acest nivel al nevoilor din piramidă, trebuie să le avem împlinite pe cele anterioare, în cazul de față, nevoie de stimă și statut. Acestea au fost împlinite pentru cea mai mare parte prin funcțiile cu autoritate în firmă, ceea ce a oferit pentru un timp, satisfacerea acestei nevoi. Dar, odată împlinite, nevoile umane evoluează către următorul nivel, cel al nevoilor de Autorealizare/Autoîmplinire despre care am amintit mai sus. Deci iată cum principul evoluției își face apariția prin căutarea semnificației și sensului în viața omului.
Abundența și diversitatea job-urilor vin să răspundă la nevoia nou exprimată a oamenilor privind evoluția, creșterea și dezvoltarea competențelor, iar stabilitatea nu mai este căutată la fel de mult precum este oportunitatea de învățare.
Și, totuși, există o categorie de angajați aflați în tranziție, care au ales job-ul din considerente de stabilitate, dar cu timpul, nevoia de creștere și evoluție personală a devenit tot mai pregnantă, astfel că se chinuie acum, la propriu „să supraviețuiască” stabilității.
Din cauza acestui conflict interior dintre nevoia de stabilitate și nevoia de autoîmplinire, rezultă unele simptome, foarte evidente de altfel, care ar putea fi pentru tine ca niște semnale de alarmă ca să începi să faci anumite schimbări.
Dacă te regăsești în această categorie, iată care sunt semnele că jobul tău actual nu este în acord cu vocația ta.
1. Trezitul de dimineață este un chin.
Această greutate în a te trezi este alimentată de mai multe surse:
- te-ai culcat după ora 12 noaptea, și ai dormit mai puțin de 8 ore;
- toată noaptea te-ai trezit cu gânduri la toate activitățile și/sau confliectele pe care le ai cu colegii/șefii;
- prima stare din inima ta după trezire este de greutate, apăsare, iar în corp simți moleșeală. După ce te mai dezmeticești, devii conștient de primul gând: „Oh, iar trebuie să mă duc la job!” sau orice altă variațiune din aceeași categorie.
Dacă nu simți niciun fel de chef, de bucurie sau de motivație pentru a începe activitatea de la job, este foarte posibil ca acesta să nu te pună în valoare și, astfel, tu nu evoluezi, nu-ți dezvolți calitățile, talentul și potențial. Rămâi practic „fidel” stabilității, adică, rămâi la fel ca atunci când ai început acest job.
2. Îți păstrezi concentrarea cu dificultate și ești distras ușor.
Chiar dacă știi că ai de livrat un proiect important, depui eforturi majore pentru a rămâne concentrat, deși ar fi multe alte subiecte de interes în care te-ai bucura mai mult să-ți investești energia: sportul pe care-l practici, oamenii semnificativi din viața ta sau chiar să înveți ceva nou, cum ar fi o limbă străină sau o practică de respirație conștientă. Cu cât ești mai concentrat pe rezultate ce n-au legătură cu jobul tău actual, cu atât acesta este mai puțin legat de vocația ta.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
3. Numeri orele și minutele până când se termină programul de lucru.
Cu alte cuvinte, „rupi ușa”, fie că este una fizică sau virtuală. Timpul petrecut la job făcând ce nu-ți place va fi întotdeauna o povară, îți va părea că trece greu, prin urmare ai face orice să pleci mai repede. Este unul dintre semnele că acele responsabilități de la job nu te împlinesc, nu te provoacă să evoluezi și nu-ți creează un mediu de învățare. Toate acestea contribuie la sentimentul plafonării și al lipsei de sens pentru tine. Dacă trăiești aceste stări, atunci este clar că nu te afli pe „drumul” împlinirii vocației tale.
4. Când te gândești la job, simți neliniște, frică, și uneori furie sau nedreptate.
Sau orice alte combinații de emoții care te storc mai degrabă de energie, te consumă, și te epuizează psihic, fizic și emoțional. Nu-i de mirare că nu mai ai apoi vitalitate să te ocupi de activitățile curente. Ajungi uneori să afectezi cu aceste emoții și celelalte sectoare și relații din viața ta: să fii irascibil cu soțul/soția, să nu mai ai răbdare cu copii, și cu prietenii să nu te mai întâlnești pentru că oricum veți vorbi tot despre frustrări și nemulțumiri.
5. Când vorbești despre jobul tău cu rudele sau cu prietenii, scoți în evidență mai mult nemulțumirile.
Plus frustrările și neajusurile pe care le trăiești zi de zi. Acest aspect este cel mai ușor de observat analizând doar tematica discuțiilor pe care le porți cu cei din jurul tău.