În următoarele 6 minute vei afla:
– Cum te poate ajuta un documentar despre ceva ce nu te pasionează.
– De ce să nu te bazezi mereu pe răspunsurile rapide.
Putem asemăna expunerea la idei noi cu gândirea creativă (sau celebra gândire de tip outside the box). Însă nu sunt, de fapt, sinonime. Să te așezi în fața laptopului cu scopul definit de a găsi idei noi este, de fapt, descurajant. Cel mai probabil, erai deja în fața laptopului când ți-ai dat seama că nu mai ai idei noi. Iată ce poți face, în schimb.
1. Caută și expune-te la idei noi!
De fapt, inovația și creativitatea sunt alimentate de expunerea la idei noi. Fă-ți obiceiul să ieși din zona de confort și în privința lucrurilor pe care le consumi pentru propria plăcere. Un documentar pe o temă care nu-ți este familiară sau o carte cu un subiect atipic lecturilor tale obișnuite vor crea conexiuni inedite între idei și vor stimula creierul să abordeze perspective la care nu te-ai fi gândit. Pentru că adaugi în schema obișnuită de gândire ceva nou: imaginează-ți că te plasezi într-o intersecție, în loc să o fi luat la stânga sau la dreapta. Odată încadrat într-o direcție, percepi realitatea din fața și din spatele tău. Bifurcațiile ne permit să întrepătrundem ideile.
2. Schimbă locul în care lucrezi!
Mediul în care te afli contează enorm când ne gândim la creativitate. Fiecare loc ne influențează subtil, fără să existe o formulă universală. De exemplu, sunt mai creativă acasă, în liniște, decât în zumzetul de la birou. Acolo, însă, sunt mai puține blocaje pentru că pot interacționa cu mai multe minți. Dacă ies să scriu pe o terasă, sunt conștientă că oamenii și atmosfera animată îmi fură din capacitatea de concentrare, însă îmi vin idei mai multe și am constatat deseori că, odată reîntoarsă în mediul de lucru familiar, mă hrănesc din ceea ce am văzut sau simțit.
Brainstorming-urile sunt, din nou, o sursă inegalabilă de creativitate. Și funcționează foarte bine inclusiv online. Ești în pană de idei sau trebuie să vii rapid cu o soluție creativă? Schimbă personajele din mediu. Dă un telefon cuiva care te poate face să râzi și organizați un brainstorming informal. Orice idee, oricât de trăsnită, este binevenită.
Dai un reset genial minții tale, simți că ai sprijin și scapi de senzația obositoare că trebuie să fii creativ la comandă. Un prieten, creativ într-o agenție de publicitate, m-a sunat de curând pentru că se blocase în găsirea unui slogan pentru un brand, cu ocazia Zilei Îndrăgostiților.
Odată ce am decis amândoi că nu avem o zi creativă, au început să curgă glumele și așa s-a născut sloganul. Din umor temperat cu informație la obiect. Chiar dacă amicul meu era acasă, la biroul său din living, a schimbat peisajul odată ce s-a conectat și cu mintea mea și a scăpat de presiunea care îl bloca.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
3. Provoacă-te să ai idei noi (și) în afara muncii!
Când legi creativitatea strict de muncă, devine ea însăși o rutină, iar rutina creativității este un paradox. Poate tocmai de aceea nici nu prea funcționează. Am observat că devenisem foarte puțin creativă în bucătărie (gătesc mult și îmi face plăcere, deseori. Dar nu mereu, tocmai din cauză că presiunea de a găti zilnic tinde să facă lucrurile mecanice). Așa că strategia a fost următoarea: să mă provoc să inovez în acest domeniu. Săptămânal, fac o analiză care poate părea hilară pentru că o leg de bucătărie, însă funcționează:
– Ce am gătit nou sau ce vreau să gătesc nou?
– De unde mi-a venit inspirația?
– Ce m-a motivat să încerc acea rețetă nouă?
– Care ar putea fi sursele de inspirație noi? (prieteni pricepuți în bucătărie, un show culinar pe care nu-l știu încă, un documentar despre o civilizație sau o țară și curiozitatea de a descoperi ingredientele lor specifice etc)
– Cine s-a bucurat de inovație? (este un factor motivant să știi că efortul tău bucură alte persoane)
– Cum m-am simțit când am ieșit din zona rețetelor mele clasice?
Desigur, poți alege alt domeniu decât bucătăria. Dacă te pasionează designul interior, schimbă ceva în casă. Nu costă nimic să muți piesele de mobilier! Ori, dacă îți plac florile, încearcă să te joci cu buchetele pe care le cumperi, să le aranjezi diferit. Dacă te pasionează hainele, găsește moduri noi în care să combini piesele: ia o bluză pe care o porți rar și găsește trei, patru ținute noi care să o includă.
Exercițiul este mai puțin despre ceea ce mâncăm, purtăm sau avem în casă și (mult) mai mult despre modul în care ne antrenăm gândirea. Să vezi lucrurile cu uimire este biletul sigur spre creativitate!
4. Păstrează-ți mintea și sufletul deschise!
Creativitatea este un proces emoțional și, deseori, inconfortabil pentru că implică un risc. Provocăm starea de fapt pentru a o înlocui cu o altă versiune. Într-un job în care primează nevoia de a-ți păzi spatele sau de a bifa așteptările superiorilor ierarhici, sună contraintuitiv să schimbi ce funcționează deja. ”Dușmanul binelui este mai binele” etc.
În cultura multor angajați, vei remarca acest proces cognitiv care inhibă creativitatea și curajul. Și nu mă refer doar la joburile creative: am o cunoștință care lucrează la o fabrică de celule electrice. Se plângea că schemele vin de la ingineri cu unele greșeli pe care oamenii care fac efectiv munca le observă din stadiul de schemă. Cu toate astea, nu comunică de teama că vor supăra inginerii, așa că realizează celulele după schema greșită. Acestea pică testul de calitate, inginerii corectează schema și oamenii o iau de la capăt. De ani de zile.
În acest caz, teama (emoția) este cea care blochează inovația. O schimbare mică de rutină, cum ar fi verificarea de către electricienii cu experiență a schemelor realizate de ingineri ar mări productivitatea și ar reduce timpul necesar producției unei celule. Dacă o persoană și-ar lua inima în dinți și ar propune eliminarea acestui viciu, fabrica ar preda comenzile la timp cu mai multă ușurință, iar oamenii nu ar munci de două ori.
După impactul pe care pandemia l-a avut în viețile noastre, poate că ar fi cazul să prindem mai mult curaj și să ne antrenăm flexibilitatea în gândire. De fapt, nimic nu este bătut în cuie, iar schimbarea ne ia mereu pe nepregătite. De ce ai aștepta să te ia viitorul pe sus și nu ai profita de viitor ca de un teren al schimbării în bine? E doar o chestiune de alegere.
5. Ai curaj!
Curajul stă la baza inovației. Și forța de a nu te lăsa influențat de cei care sunt convinși că există o singură cale de a ajunge de la punctul A la punctul B. Asumarea, introspecția și adaptabilitatea reprezintă trei caracteristici pe care le au în comun marii creatori de inovație.
Laura Lupu, psihoterapeut, explică: ”Avem tendința să asociem curajul, mai des decât credem, cu a ști, în general. Cu a avea tot timpul o idee, o soluție și a le folosi de parcă le-am scoate dintr-un joben magic. Când n-avem o idee sau o soluție pentru problema pe care o avem de rezolvat, apare foarte rapid întrebarea: iar acum ce mă fac? Să nu mai vorbim despre teama și presiunea extraordinară care vin odată cu ideea că trebuie să le știm pe toate!
Poate părea contraintuitiv, însă a avea curaj înseamnă, de fapt, a avea curajul de a fi vulnerabil. Înseamnă să renunțăm la mecanismele de apărare, să recunoaștem că n-avem o soluție pentru orice și să fim în regulă cu asta. Așa deschidem, de fapt, o ușă nouă și ne permitem să fim curioși și să ne adaptăm la situație, învățând lucruri noi. Nu trebuie să reinventăm apa caldă, ci mai degrabă să explorăm alternative.
Apare, însă, întrebarea firească: cum facem această trecere către curiozitate și învățare?
Primul pas este să conștientizăm că avem tendința să răspundem la o situație sau la o problemă prin a oferi răspunsuri rapide, pe baza a ceea ce știm deja despre acel subiect.
Atunci când observăm că facem asta, ne putem propune să fim curioși și să aflăm cât mai multe lucruri despre situația sau problema respectivă. O alternativă ar fi să învățăm să punem întrebări potrivite, pe ale căror răspunsuri să construim o propunere. Schimbarea cea mai mare este cea de perspectivă: de la a ști și a avea dreptate, la a-ți dori să faci lucrurile cât mai potrivite pentru contextul în care te afli.
Curajul înseamnă să recunoști că este în regulă să nu le știi pe toate, însă să știi că, în astfel de situații, vei gasi soluția potrivită, ghidat fiind de adaptabilitate și dorința de a învăța lucruri noi”.
Laura Lupu este psihoterapeut cu formare în psihoterapie cognitiv comportamentală și hipnoterapie. A căutat mereu răspunsuri la întrebări precum: ”Oare de ce facem lucrurile într-un anumit fel?”,”Oare ce ne aseamănă și ce ne diferențiază pe noi, oamenii?”, însă adevărata pasiune a descoperit-o în liceu, la orele de psihologie. De atunci, drumul ei a fost întotdeauna aproape de oameni, de la cariera în domeniul resurselor umane la practica psihoterapiei în cabinet. Crede că putem să fim bine cu noi înșine când suntem atenți la nevoile și la emoțiile noastre, când vindecăm ce poate fi vindecat și ne acceptăm necondiționat. Psihoterapia este o călătorie spre sine pe care nu este nevoie să o parcurgem singuri.