În următoarele 3 minute vei afla:
– Ce surprize poți avea când te vezi din afară.
– De ce ar trebui să nu-ți trimiți partenerul să ducă gunoiul dacă ai nevoie, de fapt, să te țină în brațe.
Când intrăm în conflicte cu cei din jur, consumăm multă energie vitală. Dacă miza este una importantă și conflictul înseamnă schimb de idei, dezbatere și, mai ales, o minte deschisă (să ții acolo, în buzunarul tău secret, varianta că s-ar putea să n-ai dreptate!), probabil merită să te lupți pentru ideile în care crezi.
Dacă, însă, e vorba despre un conflict mocnit care durează de mult și perspectiva să ajungeți la o concluzie comună e departe ca Sahara, oprește-te o clipă, descalță-te de papucii tăi (temporar!) și pregătește-te să observi lucrurile din trei perspective inedite. Vei câștiga empatie, liniște, vei ierta mai ușor și vei trece peste conflicte mai repede.
Am învățat exercițiul în cadrul unui curs de programare neurolingvistică. Îl poți aplica în relația cu familia (de la părinți, la copii), în relația cu partenerul de viață și, evident, în relațiile de muncă. De fapt, poți apela la acest mod de a vedea o situație (și odată ce-l știi va fi dificil să faci abstracție de el) în orice context de viață care te face să te simți neînțeles, nedreptățit sau marginalizat. Îți recomand să-l pui în aplicare în timp ce citești acest articol: dacă nu ai nicio situație conflictuală la care să te raportezi, uau! Felicitări. Analizează un context din trecut. Va fi mai simplu să înțelegi ideea odată ce o transpui într-o întâmplare personală. Nu te sfii să te joci (poate părea ridicol să te ridici acum în picioare și să intri în pielea personajelor, dar funcționează). Dacă nu-ți vine, proiectează mental tabloul, îți vei face o idee destul de clară.
Nu căutăm adevărul obiectiv, ci perspectiva obiectivă
Există situații în care adevărul chiar este obiectiv: dar sunt rare și fac abstracție de percepția celor implicați. Dacă afară ninge, ninge: fapt obiectiv. Dacă zăpada e un motiv de bucurie sau de groază ține destul de mult de percepția noastră. În general, însă, oamenii nu se iau la ceartă și nu trenează conflicte pe tema ninsorii.
De regulă, principiile, ideile, așteptările și perspectivele personale sunt cele care generează tensiune și ne fac să ne simțim neînțeleși sau să nu acceptăm un alt punct de vedere. Când iei în calcul toate aceste elemente, îți este mai simplu să vezi lucrurile dintr-un unghi amplu și să controlezi felul în care răspunzi emoțional și comportamental la un factor generator de stres.
Intră în papucii tăi (”așa văd”)
Gândește-te la o situație conflictuală și, dacă vrei, ridică-te. Amintește-ți unde erai când s-a întâmplat. Poate la birou? Poate în bucătărie? Cum era temperatura, ce purtai, a ce mirosea? Odată ce ai reușit să te întorci, mental, acolo, observă-te. Ce postură ai? Ce simți? Să zicem că te contrazici, politicos, cu un coleg. Corpul tău spune același lucru sau denotă un mesaj mult mai agresiv? Poți identifica ce te face să fii atât de încrâncenat? Recunoști, poate, o suferință mai veche pe care o proiectezi în prezent fără să-ți dai seama? (S-ar putea, într-un conflict domestic, în special, să te întorci în copilărie, când ai fost martorul unei discuții aprinse între părinții tăi și care te-a afectat?)
Observi la tine că dai dovadă de empatie sau ești, mai degrabă, decis să-ți aperi punctul de vedere cu orice preț? Pare că te comporți ca un partener de conversație sau ca un viking care-și apără onoarea de războinic neînfricat? Dacă te simți rănit/ă, se vede? Transmiți asta sau ai o alură neînfricată, deloc în concordanță cu ce e, de fapt, în sufletul tău? Observi cum te comporți când te cerți și ai putea schimba ceva la tine ca să transmiți mai bine ceea ce vrei, de fapt, să transmiți? (De câte ori nu ne ciondănim acasă pe cine duce gunoiul, când, de fapt, discuția este despre am nevoie să-mi fie apreciate eforturile sau am obosit, am nevoie de sprijin)?
Micropas:
Pune pe hârtie comportamentul pe care îl observi la tine, ca și cum ai analiza jocul unui actor. Notează ce crezi că ai putea schimba pentru a transmite mai corect mesajul: poate tonul vocii, volumul sau felul în care comunici nonverbal.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Papucii celuilalt (”așa vede”)
Acum ar trebui să te miști, fizic, în poziția celui cu care ești în conflict. Sau mental, dacă preferi așa. Amintește-ți cât mai multe detalii și caută să intri real în papucii celuilalt. Ține cont de situația de acasă (dacă e un coleg), pune cap la cap detaliile pe care le cunoști din viața acestuia și lasă loc de interpretare (nu știm niciodată totul despre cineva, nu îi cunoaștem rănile, suferințele sau background-ul complex. Putem doar să ne imaginăm.
Vezi lucrurile din perspectiva sa, atât cât poți: poate crede real în planul său de marketing, de exemplu. Poate a investit timp și energie să-l pună la punct, iar feedback-ul tău i-a zădărnicit efortul. Poate se ascunde în el un copil care a fost victima bullying-ului, la școală, iar colaborarea-l sperie. Ține cont că intenția sa nu este să te rănească, ci să se apere. Acasă, e chiar mai ușor să faci acest exercițiu, în special când vorbim de cei dragi (care ne pot scoate din minți ușor, dar ăsta e apanajul oamenilor iubiți: se descarcă emoțional în mediul sigur al familiei, unde au șanse să fie acceptați și când au toane sau nevoi emoționale pe care nu le pot manifesta în rest). Observă cum te percepe pe tine prin acest filtru încărcat cu particule subiective și caută butoanele sensibile pe care le apeși.
Micropas:
Notează ce crezi că-l motivează pe celălalt să intre și să rămână în conflict: ce vede în tine, de ce se teme, ce are nevoie ca să dezamorseze vijelia de senzații, gânduri și sentimente. Ce i-ai putea oferi tu, fără să faci un compromis prea mare cu propria dorință de a-ți impune punctul de vedere.
Papucii de observator (”așa se vede”)
Este poziția denumită, în NLP, meta. Aș spune că este cea mai interesantă, cea mai generoasă și cel mai puțin accesată poziție. Ar trebui să se predea la școală! A fost studiată de John Grinder și Gregory Bateson, care i-au intuit potențialul fantastic în o mai bună înțelegere a universului în care trăim.
Este poziția aflată în afara personajelor și a conflictului: un spațiu neutru, de observator, care îți deschide perspectiva nouă- nu poți influența ce se petrece, dar poți înțelege și asimila informații care, poate, îți scăpau înainte. Ai în fața ta, imaginar, o scenă: două persoane (întâmplător, una dintre ele ești chiar tu) pe care le privești interacționând și acum ai informații despre ce se petrece în cazul acestora, intuiești că le animă nu doar informații obiective, ci mai ales porniri subiective, o istorie a lor, suferințe din trecut și paradigme comportamentale adânc sădite și deloc simplu de depășit.
Rămâi la distanță de personaje și dă-ți silința să rămâi neutru pentru a le vedea și auzi cu claritate. Amintește-ți replici, tonul vocii, posturile. Permite-i inconștientului tău să se relaxeze: nu lua partea nimănui, nu este momentul să empatizezi, doar să înțelegi, ca și cum conflictul ar fi unul cu care nu ai nicio legătură.
Este o poziție perceptuală la care poți face apel ori de câte ori simți că ești implicat ”până peste cap” într-un conflict sau într-o situație tensionată (de mare folos și în relația cu copii, unde tindem să apăsăm pedala emoțională până la pământ. În definitiv, nu există bătălii care să merite duse mai mult decât acestea. Dar putem, oare, să le transformăm în colaborare calmă? Din papucii observatorului, e mai simplu să găsești o variantă). Concentrează-te pe întregul tablou. Dacă te gândești la conflictul cu un adolescent, de exemplu (mie mi se întâmplă des), observă cele două personaje: copil și părinte, remarcă dacă adultul (respectiv tu) se comportă ca un adult sau preia ceva din furtuna hormonală a adolescentului. S-ar putea să ai surprize.
Micropas:
Reține starea neutră. Notează ce stare-ți conferă: claritate în gândire, înțelepciune, puterea pe care ți-o dă înțelegerea obiectivă a situației. Exerseaz-o cu alte conflicte pe care le cunoști, dar în care nu ești implicat.