În următoarele 5 minute vei afla:

– Care sunt ultimele cuvinte ale unui ipohondru.
– De ce să nu ceri cuiva furios să se calmeze, dacă nu vrei să obții efectul contrar.


Când folosim anumite formule fără să luăm în calcul efectul lor real, facem mai mult rău decât bine. Iată o listă de clișee de care să te ții departe pentru a deveni un comunicator (și un prieten) mai bun

1. ”Ți-am zis eu!”

Știi bancul cu ultimele cuvinte ale unui ipohondru? ”V-am spus eu!”. Ei bine, nimănui nu-i place să i se reamintească o decizie greșită. Și nici că putea evita o situație neplăcută, dacă asculta un sfat. De fiecare dată când o dăm în bară, mintea noastră reface automat înlănțuirea evenimentelor care au condus la finalul nedorit, tocmai pentru a putea învăța din greșeala făcută. Așa că nu este nevoie să răsucim cuțitul în rană. Indiferent de vârstă, oamenii știu că au făcut alegeri neinspirate și rețin că sfatul tău a fost altul. Cu cât subliniezi mai mult acest adevăr (și da, e atât de tentant să spui ”Ți-am zis eu!”), cu atât îl împiedici mai mult pe celălalt să învețe să tragă o concluzie utilă și îi virezi atenția spre mecanisme de auto-apărare. 

2. ”Știu cum te simți”.

În lockdown, prin mai, se încălzise afară și zidurile de beton ale blocului mă sufocau. Îmi amintesc o conversație cu un prieten căruia îi povesteam prin ce trec, iar el îmi spunea că nici la curte nu e cu mult mai ușor, pentru că te cam saturi să vezi aceleași tufe de trandafiri. ”Deci știu cum te simți”, mi-a spus. Iar eu am închis telefonul. Percepem lucrurile diferit și chiar dacă situațiile pot părea asemănătoare, modul în care le trăim poate fi radical distinct. Când cineva îți face o confesiune, e de-ajuns să asculți și să fii prezent (fie și la telefon). 

3. ”Baftă!” sau ”Doamne-ajută!”

Depinde de context, desigur. Însă când urezi ”baftă” cuiva care a muncit pentru a ajunge la un rezultat, centrezi atenția asupra norocului. De exemplu, am nevoie de el dacă joc la Loto, însă mă înspăimântă dacă mă bazez pe noroc când am de terminat ceva care are legătură cu munca mea. Cu atât mai mult dacă vorbim despre un chirurg. Să zicem că urmează să te operezi de o apendicită. Nu prea îți vine să-i urezi medicului ”baftă”. Îți dorești să aibă succes, însă bazat pe studiile, abilitățile și experiența sa. Când copilul are de dat un test, spune-i mai degrabă că știi că a învățat și că se poate baza pe asta. Când un prieten aplică pentru un job, amintește-i că are experiență și că angajatorul ar fi norocos să-l aibă în echipă.

4. ”Nu e vina mea!”

Este cel mai la îndemână să te scuzi și, într-adevăr, când ceva merge prost, rareori este doar vina cuiva. De regulă, apare un cumul de factori și se combină mai multe părticele de vină. Să îți asumi responsabilitatea pentru ceea ce poți îndrepta tu nu arată slăbiciune, ci încredere în sine și puterea de a schimba ceva printr-o altă acțiune. 

5. “Calmează-te!”

De câte ori nu ai auzit acest imperativ exact în momentele în care nu aveai nevoie de el? Când o persoană se simte anxioasă, agitată sau furioasă, cu siguranță nu-și va schimba comportamentul, pentru că altcineva a îndemnat-o, matur, să se calmeze. De fapt, este cuvântul care exprimă, pe scurt: ”Reacționezi disproporționat, ceea ce ți se întâmplă e o nimica toată și te comporți de parcă ți-ai fi pierdut mințile”. În schimb, poți valida trăirile celuilalt. Alina Boroș, psihoterapeut, explică:  ”Fii alături de o persoană aflată sub presiune în modul în care are ea nevoie. Dacă nu știi cum, poți întreba: „Ce crezi că te-ar ajuta, acum, pentru ca starea ta să fie diferită?” „Care este nevoia ta în acest moment?” sau „Este în regulă să simți furie, enervare, frică, ajută-mă să înțeleg ce s-a întâmplat”. Sunt întrebări care îl „forțează” pe interlocutor să facă apel la emisfera stângă, deci intensitatea emoției scade. De cele mai multe ori, când vorbim despre ce s-a întâmplat și despre ce simțim în legătură cu asta, ne ajută să ne calmăm, să ne relaxăm”.

6. ”Trebuia să te gândești!”

Este comentariul care pune sară pe rană. În plus, rareori acționăm chiar fără să ne gândim înainte. Când reproșezi cuiva că a acționat fără să gândească, nu ții cont de contextul său emoțional și nici de experiențele sale din trecut, care au condus la un anumit tip de reacție. Dacă ar exista un manual al reacțiilor perfecte în orice context, lumea ar deveni foarte plictisitoare și previzibilă. În schimb, poți ghida persoana să refacă traseul care a dus la acea reacție: unde a pierdut șirul? Ce i-a influențat decizia? Care sunt situațiile din trecut cu care a asociat respectivul moment? Ce poate face diferit pe viitor? 

7. ”Tu niciodată…” sau ”Tu întotdeauna…”

În NLP, generalizările fac referire și la acei cuantificatori universali pe care îi folosim atât de des (în special în viața de cuplu sau de familie). ”Tu niciodată” și ”Tu întotdeauna”. Apar în momentele în care ne simțim răniți de un comportament și, în loc să facem referire la ceea ce se petrece în sufletul sau în mintea noastră, ne repezim la atac. ”Pe tine nu te interesează niciodată dacă avem sau nu mâncare gătită!”. Sună familiar? De fapt, nu există adulți (cel puțin eu nu i-am întâlnit) care să nu consume alimente sau cărora să le fie perfect indiferent dacă au sau nu de mâncare. În schimb, există nuanțe: unii au nevoie de mâncare gătită zilnic, unii preferă să ciugulească ceva. Alina Boroș extrapolează: ”Este vorba de nevoi, emoții, stări diferite și comportamente mai mult sau mai puțin funcționale. În genul ăsta de situații, este foarte probabil ca realitatea să ne fi oferit multe excepții, doar că în acel moment, pare că nu le mai vedem.  Dacă alegem să transmitem ceva ce este foarte important pentru noi, folosind distorsiuni cognitive (”întotdeauna”, ”niciodată”) și o tonalitate critică sau de atac, partenerul nostru va auzi doar ce nu a făcut suficient de bine, nu nevoia de bază. În schimb, dacă spunem ce ne dorim de pe o poziție de vulnerabilitate, cu o tonalitate caldă, probabilitatea ca partenerul nostru să satisfacă nevoia noastră este mult mai mare. „Aș avea nevoie de la tine să… / aș aprecia foarte tare… / mi-ar aduce bucurie… / te rog să… / este foarte important pentru mine…”.  Este în regulă dacă nu vă iese de fiecare dată, reformulați cu prima ocazie”.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


8. ”Lasă că se-ntoarce roata!”

Când cineva suferă o dezamăgire sau o nedreptate, e la-ndemână să spui ”Hai, lasă, se-ntoarce roata!”. Ceri ca evenimentul să fie ascuns sub preș în speranța că destinul, divinitatea sau karma vor echilibra cândva, cumva, balanța. De fapt, viața nu e întotdeauna dreaptă. De fapt, rareori e. Pentru copiii care nu au acces la suficientă hrană, nu e ca și cum de la un punct încolo va curge cu mese copioase. Nu totul se întâmplă cu un motiv și cei vinovați nu plătesc întotdeauna. De fapt, se întâmplă ca roata să nu se întoarcă sau să se întoarcă prea târziu. Iată ce ne propune Alina Boroș: ”Când vrei să consolezi pe cineva, va fi mai util să-l ajuți să întoarcă roata în direcția potrivită pentru el. Uneori, lucrurile se întâmplă independent de noi, dar, chiar și așa, este important să conștientizăm că din fiecare experiență pe care o trăim sau o vedem trăită de altcineva putem învăța ceva despre noi sau pentru noi. Afirmația „se-ntoarce roata” pare să fie un fel de consolare de moment. Dacă ajută, este în regulă să o folosim, dar având mereu în minte că noi suntem responsabili de alegerile pe care le facem. Unele experiențe de viață par sa fie copleșitoare, probabil mulți dintre noi am avut momente în care am simțit că nu mai putem și totuși, cumva, am găsit resurse pentru a merge mai departe. Alteori, experiențele de viață ale oamenilor din jurul nostru par să fie de nesuportat pentru noi, în astfel de situații este important să ne amintim să fim recunoscători pentru binele din viața noastră, pentru contextul în care trăim, pentru privilegiile pe care le avem”.       

9. ”După cum spuneam..”.

Oricât ai modula vocea să sune drăguț, tot îi vei enerva pe cei din jur când reiei o idee care, evident, nu a captat atenția din prima. Poate e o super idee și merită să o scoți în față. Merită să insiști să fie auzită. Poate ai emis-o inițial într-un moment prea tensionat, poate nu ai exprimat-o destul de succint sau de atractiv. Însă când anunțăm decizia să repetăm ceva, ne jucăm cu răbdarea interlocutorilor. Așa că evită să spui ”așa cum ziceam”: reformulează direct ideea sau repet-o, pur și simplu.

10. ”Cu tot respectul, dar…”

Nu știu cum se face, dar este exact genul de introducere care te face să te întrebi dacă există vreo urmă de respect în ceea urmează să auzi. Face parte din familia lui ”fără supărare, dar…” sau ”poate nu e treaba mea, dar…”. Acel ”dar” anulează tot ce ai spus până la el. Și nu anunță nimic bun, dimpotrivă. Te pune în gardă, te face să te simți încolțit și, mai mult, nu prea-ți dă loc de replică, din moment ce ai fost prevenit: cu tot respectul, nu te supăra (deși urmează ceva supărător) sau faptul că urmează ca în viața ta să se amestece cineva (a cărui treabă poate chiar nu e!). 

Când ai de comunicat ceva care știi că nu va fi lesne de digerat, Alina sugerează o abordare plină de tact: ”Critica poate fi constructivă, o opinie din exterior poate fi foarte utilă, mai ales atunci când judecata îți este distorsionată pe emoții. De preferat este să ne spunem părerea despre acțiunile cuiva, atunci când ni se cere opinia. Dacă, totuși, considerăm că este important pentru om, context sau pentru noi, putem să o facem fiind atenți la modul în care ne exprimăm. Oamenii iau decizii în funcție de experiența lor de viață și/sau de contextul în care se află. Putem fi haotici în comportament și gândire dacă tocmai s-a întâmplat ceva neplăcut, dureros în viața noastră, dacă suntem într-o emoție puternică. Nu suntem un moment, suntem un cumul de momente, nu ne definește doar o perioadă din viața noastră, ci întreaga noastră experiență de viață. Așadar, fii mai blând cu tine și cu ceilalți, mai reținut în a critica”.

11. ”Nu contează!”

Imaginează-ți că ai făcut casa lună și bec, iar partenerul intră în casă. Îi arăți cum strălucește totul, iar replica lui este: ”Nu contează, eu mă bucur să te văd!”. Am pățit-o. Și știu că mi-au cam scrâșnit dinții. Desigur, știam că într-adevăr pentru mine contează mai mult decât pentru el curățenia din casă, dar sunt convinsă că, dacă nu am aspira o lună, ar începe să conteze și pentru el. Orice efort are nevoie de recunoaștere, iar acel ”nu contează” ascunde o atitudine pasiv-agresivă (chiar și fără intenție, deși bănuiesc un pui de intenție. Dacă soțul meu ar sări în sus de bucurie când găsește casa curată, ar recunoaște că și pentru el este important să nu poți desena cu degetul pe mobilele prăfuite și că ar trebui să facem curățenie mai des). ”Nu contează” face mai mult rău decât bine. La o scară mai mică sau mai mare, totul contează. Vrem să nu fim invizibili, iar acțiunile noastre sunt o prelungire firească a propriei ființe, amprenta noastră asupra spațiului sau a evenimentelor care se petrec în jur. ”Apreciez efortul tău și-ți mulțumesc pentru ce faci” motivează, validează, inspiră.

Citește și:

5 idei ca să treci cu bine orice criză financiară

Puterea lui ”mulțumesc”

Author(s)

  • Ruxandra Rusan

    Jurnalist, editorialist Thrive Global România

    Ruxandra Rusan a lucrat în presa scrisă, radio, televiziune și, mai nou, în online. Este practician NLP și pasionată de psihologie. A avut ocazia să intervieveze personalități din diferite domenii și să învețe de la fiecare câte ceva. Crede că fiecare încercare prin care trecem ne ajută să ne vindecăm de ceva care ne apasă sufletul. Este și mama unui adolescent, iar asta vine cu un proces interesant de redefinire.