În următoarele 7 minute vei afla:
– Cum ne raportăm la bani pe măsură ce înaintăm în vârstă.
– Cum ajung sentimentele de stânjeneală, stres, incertitudine doar niște note de subsol în marea carte a vieții.
Îți poți imagina cum va arăta viața ta peste 10 ani?
E greu să o faci, nu-i așa? Există atât de multe variabile și atât de multe necunoscute, încât este aproape imposibil să prezici ce-ți rezervă viitorul. Pot avea loc evenimente neașteptate, iar tu te poți trezi, brusc, în situații pe care nimeni nu le-a anticipat.
Însă, în momentul în care îți pui această întrebare, te uiți la oamenii din generațiile de dinaintea ta. Sunt mai în vârstă decât tine cu o decadă sau două. Așa că poți să-ți faci o idee cum a evoluat viața lor. O parte dintre ei își conduc propriile afaceri, unele cu mai mult succes decât altele. Unii au familii, în timp ce alții trăiesc singuri. Unii călătoresc în locuri îndepărtate, în timp ce alții au rădăcinile adânc înfipte într-un singur loc.
Și tu te întrebi: oare ei sunt fericiți? Oare lucrurile s-au așezat așa cum și-au dorit? Sau poate că, sub pojghița de calm și fericire aparente, există fisuri care vestesc turbulențe? La început, dorințele noastre încep cu lucruri mici. Ca niște șoapte abia auzite, le remarci cu greu. Și, în ciuda eforturilor noastre de a le ignora, ele cresc și se amplifică treptat. Dacă le lăsăm așa, fără să încercăm măcar să ni le îndeplinim, dorințele ajung să se transforme, pe măsură ce trece timpul, în regrete. Pe de altă parte, există și lucruri care par să conteze enorm acum; însă, dacă le lași suficient timp, dispar și sunt uitate.
Așadar, care e diferența? Care sunt lucrurile care contează pe măsură ce timpul trece și care încetează să mai fie importante?
Recent, am publicat un articol care se intitula 10 lucruri care vor conta mai puțin peste 10 ani. Iată aici cele 10 lucruri care vor conta mai mult peste 10 ani:
Visurile tale
Contează lucrurile la care aspiri. Și vor conta din ce în ce mai mult pe măsură ce va trece timpul… însă nu neapărat în modul în care te gândești tu. Până la urmă, există două tipuri diferite de visuri.
Prima categorie este cea de genul „vreau luna de pe cer”. Sunt acele visuri în care te imaginezi realizând ceva extrem de important, cum ar fi să devii un actor celebru, un atlet profesionist sau să fii inventatorul următoarei rețele social media de succes.
Toate acestea sunt realizări la care este drăguț să visezi; practic, însă, ele nu se vor materializa decât pentru o foarte mică parte dintre oameni. Există prea mulți factori implicați în proces, care nu mai țin de controlul tău, incluzând aici și norocul. Majoritatea persoanelor acceptă că aceste visuri nu se vor transforma în realitate, și sunt super OK cu asta.
Însă apoi ai parte de a doua categorie de visuri, cele despre care știi că sunt perfect realizabile. Poate că ai visat mereu să vizitezi o anumită țară, să înveți ceva interesant, să fii implicat în acțiuni de caritate. Chiar dacă aceste visuri sunt cât se poate de tangibile, calea până la îndeplinirea lor poate fi și ea presărată cu obstacole. S-ar putea să-ți spui ție însuți că ești ocupat. Poate că ai să crezi că nu e momentul potrivit. Sau poate că n-o să găsești curajul să iei inițiativa. Atunci când te uiți în urmă și-ți dai seama că ai fi putut să-ți îndeplinești unele dintre aceste visuri, regretele nu vor întârzia să apară. Iar toate motivele tale se dovedesc a fi doar niște pretexte voalate.
Timpul tău
Atunci când ești tânăr, ai tot timpul din lume, sau cel puțin așa ți se pare. Banii sunt principalul obstacol și asta pentru că ai o putere de cumpărare scăzută, uneori tinzând spre zero. Nu te deranjează să pierzi mai mult timp făcând ceva, dacă asta înseamnă costuri mai mici. Însă, pe măsură ce îmbătrânești, puterea ta de cumpărare crește și acumulezi mai mulți bani. Prin urmare, ai mai puțină vreme de petrecut făcând o activitate, iar responsabilitățile tale din ce în ce mai mari te lasă fără prea mult timp liber. Toți acești factori te forțează, în cele din urmă, să începi să te gândești mai bine cum îți vei petrece orele în care ești treaz.
De vreme ce timpul devine tot mai valoros pe măsură ce îmbătrânești, anii tăi din tinerețe ar trebui valorificați ca să explorezi și să încerci lucruri noi. Atunci e mai ușor să-ți schimbi direcția de acțiune, dacă e necesar. Ai la dispoziție o marjă mai mare de eroare, pentru că timpul tău e mai ieftin atunci când ești tânăr. Însă totul devine mai complicat pe măsură ce evoluezi în viață.
Sănătatea ta
Aproape toți suntem perfect sănătoși în tinerețe. La o vârstă fragedă, ești puternic, rapid și pari invincibil. Nimic nu te poate răni.
Însă vine un moment în viață când sănătatea începe să se deterioreze. La început câte puțin, treptat la unii, într-un mod accelerat și rapid la alții. Oamenii suferă de diverse boli, răni vechi reapar sau își fac apariția efectele unei acumulări de alegeri nesănătoase.
Toate aceste alegeri mai puțin sănătoase s-au adunat de-a lungul anilor: poate că ai ales să consumi alimente nesănătoase sau poate că ai avut un stil de viață care a favorizat apariția anumitor boli. Problemele de sănătate nu devin vizibile și nici nu ne afectează până la un anumit moment al vieții. Cu toate acestea, o bună parte dintre ele pot fi prevenite dacă faci alegeri mai sănătoase în primii ani de viață.
Oricum am privi chestiunea, corpurile noastre se deteriorează pe măsură ce trec anii, nu contează ce facem. Așadar, ține cont de acest lucru și poate vei găsi de cuviință că merită să te îndrepți către activități care necesită o stare de sănătate bună, înainte de a fi prea târziu: practică un sport sau călătorește. N-ai de unde să știi când sănătatea ta va începe să se deterioreze.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Cei pe care îi iubești
Relațiile cu cei la care ții devin tot mai importante pe măsură ce trece timpul. Începi să te gândești mai mult la ce poți face pentru ei și cum poți să-ți petreci mai mult timp împreună cu cei dragi. Gândurile tale sunt mai puțin despre „eu, eu, eu” și se îndreaptă mai mult către copii, părinți și cei care-ți sunt apropiați.
În plus, atitudinea ta în legătură cu munca se schimbă. În timp ce munca însemna, la începutul vieții, modul prin care-ți puteai îmbunătăți statutul, mai târziu ea se transformă în mijlocul prin care-i poți ajuta pe cei din viața ta. Timpul tău în afara muncii devine tot mai valoros, pentru că e timpul pe care-l petreci împreună cu cei dragi. Bineînțeles, doar pentru că începi să te gândești mai mult la cei apropiați nu înseamnă că nu te mai preocupi de propria persoană. Să-ți acorzi timp ție însuți este cât se poate de normal și recomandabil. De fapt, chiar reprezintă o modalitate perfectă să-ți crești nivelul de satisfacție și să te simți mai energizat, ceea ce te va ajuta să interacționezi într-un mod pozitiv cu ceilalți.
Moștenirea ta
O dată în plus, timpul te ajută să-ți dai seama că lumea este mai puțin despre tine și mai mult despre ceilalți. Te gândești mai mult la faptul că viața și munca ta îi afectează pe cei din jur. Te gândești la ce vei lăsa drept moștenire.
Cum ai făcut tu lumea mai bună? Ce-ți dorești ca ceilalți să spună despre ce-ai lăsat în urmă? Acestea sunt gândurile care-ți trec prin minte. Să-i ajuți pe alții este o chestiune pe care o poți face în orice moment al vieții tale, însă devine cumva mai importantă, și pe alocuri mai ușoară, pe măsură ce au trecut niște ani. Ți-ai petrecut primii ani din viață muncind din greu, ca să acumulezi niște resurse și bani, și ai făcut tot ce ai putut ca să te ajuți pe tine însuți. În cele din urmă, ai strâns suficiente resurse ca să poți evalua, într-un mod obiectiv, cum poți să le folosești ca să-i ajuți și pe alții.
Poți observa această strategie de tipul „ajută-te pe tine mai întâi, ca apoi să-i ajuți și pe ceilalți” și la cei mai celebri filantropi din lume. În primii lor ani s-au concentrat pe învățare, pe creștere, pe acumulare de resurse, înainte de a se gândi cum pot folosi toate aceste lucruri pentru o abordare globală a problemelor mai mari ale omenirii.
Oportunități pierdute
Ai avut parte vreodată de o oportunitate pe care ai lăsat-o să-ți scape printre degete? Dacă ai trăit suficient de mult până acum, răspunsul este „da”. Desigur, la momentul respectiv, ai avut o motivație suficient de puternică și de validă care te-a făcut să declini oportunitatea ivită și să treci mai departe.
Însă, pe măsură ce trece timpul, se întâmplă un lucru interesant. Există anumite perioade mai lente în viața fiecăruia, niște pauze, în care te uiți în urmă și te întrebi dacă ai luat decizia potrivită. Momentele în care analizezi ceea ce ai făcut și te gândești: Cum au ieșit lucrurile? Putea viața mea oare să fie mai bună? Oare am făcut o greșeală îngrozitoare?
Ultima întrebare ne apare, din senin, mai ales în momentele de criză, cele în care suntem nesiguri pe noi. Bineînțeles, e imposibil să știi răspunsul corect la aceste întrebări. Singurul lucru pe care îl poți face este să te împaci cu ideea, știind că ai luat cea mai bună decizie date fiind circumstanțele și informațiile pe care le aveai atunci. Și cine știe? Poate că dacă făceai altfel lucrurile se terminau și mai prost.
Riscurile care merită asumate
Amintește-ți de ultima dată când ai făcut ceva înspăimântător. Lucrurile la care aspirai păreau insurmontabile, chiar înspăimântătoare la acel moment. Dar, odată ce ți-ai depășit fricile și ai reușit, te-ai uitat înapoi și ți-ai spus: „Uau, am reușit! Până la urmă, n-a fost chiar așa de greu!”.
Am cunoscut mai mulți oameni care-și amintesc de cât de terifiați erau de lucrurile pe care urmau să le facă, de pildă cum ar fi să se mute în altă țară și să trăiască într-o cultură diferită de a lor. Ei își aduc aminte cu drag de acele momente, chiar și decenii mai târziu. Orice altă experiență pălește, prin comparație.
Și, dacă vorbim despre riscuri pe care nu merită să ți le asumi, cele mai multe dintre ele sunt reparabile. Poate fi vorba despre sentimente de stânjeneală, stres, incertitudinea cu care ai de-a face la un moment dat: toate acestea vor fi, în viitor, doar niște note de subsol în marea carte a vieții.
Obiceiurile tale
Obiceiurile pe care le ai (să faci sport, să-ți cureți dinții, să lucrezi la un proiect personal) poate că nu par chestii importante, făcute zilnic, însă efectele lor se acumulează pe parcursul timpului. În cele din urmă, te trezești că au trecut (ca prin minune) zece ani peste tine.
Acum, imaginează-ți că cineva ți-ar fi spus că, începând din acel moment, trebuie să faci un anume lucru… și să continui să-l faci tot restul vieții tale. „Ceee?!”, ar spune oricine. Toți s-ar plânge și s-ar văita că asta înseamnă prea multă muncă, prea mult angajament și așa mai departe.
Și chiar sună descurajant când o iei ca atare. Amuzant, însă, este faptul că obiceiurile devin tot mai puțin solicitante pe măsură ce trece timpul și mult mai simplu de dus la capăt, de vreme ce ai mai făcut asta de câteva ori. O faci aproape pe pilot automat. Ce faci astăzi contează. Poate că o zi nu ți se pare mult, însă o alegere pozitivă azi poate însemna mai puține piedici pe drum mâine.
Valorile tale
Atunci când ești mai tânăr, ești obișnuit să ți se spună, de către cei din jur, cum să gândești și cum să te comporți. Părinții tăi. Profesorii. Șeful tău. Pentru că, dacă nu faci așa cum ți se spune, vor exista consecințe.
Însă, pe măsură ce trece timpul, cunoști și tu mai bine lumea și capeți experiență. Personalitatea și valorile tale se dezvoltă, capătă amploare. Începi, din ce în ce mai mult, să trăiești conform credințelor și convingerilor tale.
Începe să-ți pese mai puțin de ce cred alții despre tine, atunci când ești mai înaintat în vârstă. Și vine un moment în care te saturi să-ți duci viața conform regulilor stabilite de ceilalți. Te simți sufocat. Îți dorești să faci și să fii cineva cu care cei din jur s-ar putea să nu fie de acord.
Unul dintre cele mai mari regrete (dacă nu cumva cel mai mare regret) al oamenilor este că nu și-au trăit viața într-un mod care să-i reprezinte. Oamenii regretă lucrurile despre care cred ar fi fost posibile, dacă ar fi ales să-și trăiască viața așa cum și-ar fi dorit.
Stabilitatea
Psihologii au descoperit un fenomen interesant, care are loc atunci când îmbătrânim: motivația se schimbă – dintr-una în care ne dorim să promovăm, să înaintăm, la una în care ne dorim să prevenim. Treptat, ne schimbăm modul de a gândi, de la cum să câștigăm mai mult la cum să prevenim pierderile. Și asta se aplică pe toate palierele vieții noastre: casă, relații, muncă.
În loc să alergăm după lucruri noi și incitante, punem un accent mai mare pe păstrarea situației așa cum e ea. Spre exemplu, o persoană mai tânără dintr-o companie se va gândi, probabil, mai mult la promovări și la oportunități de învățare, în timp ce colegul lui mai în vârstă se va gândi la păstrarea unui echilibru între programul de lucru și câștigurile suficiente pentru a-și plăti ratele.
Așadar, dacă vrei să încerci ceva nou și incitant, e bine să o faci atunci când ești mai tânăr. La o vârstă mai înaintată, s-ar putea să nu mai vrei să începi acea aventură sau te vei gândi la lucrurile pe care le vei pierde dacă o vei face. Și, de vreme ce obligațiile tale sporesc odată cu trecerea timpului, e absolut normal să gândești așa.
Nimeni nu poate prezice viitorul, însă noi putem să vedem niște tipare. Este adevărat că nimeni nu poate prezice ce ne va aduce viitorul. O acțiune singulară poate provoca o serie de rezultate diferite, unele dintre ele chiar impredictibile. Viitorul tău este nesigur.
Atunci când ești tânăr crezi că ești unic pe lume; însă nu e așa. Nu suntem diferiți de cei din jurul nostru. Ceea ce duce la ideea că, de fapt, urmăm niște tipare similare. Dacă sărbătorim un succes sau dacă avem parte de o tragedie, și altcineva a avut parte fix de aceleași lucruri. Și asta nu e rău. De fapt, e chiar bine: ne ajută să vedem ce urmează. În timp ce vom face, probabil, aceleași greșeli pe care le-au făcut și alții înaintea noastră, vom învăța și vom acționa, înțelegând mai bine cum vom evolua noi, cei din viitor.
Citește și:
9 lecții esențiale pe care trebuie să le înveți până la jumătatea vieții