În următoarele 6 minute vei afla:
– Cum să-ți ții “maimuța” sub control.
– De ce, pentru unii oameni, cele mai dificile clipe sunt cele care se derulează după ce sună alarma.
Creierul limbic (al mamiferului) este acea parte din creierul nostru care reprezintă, în principal, sediul emoțiilor și al amintirilor și e strâns legată de ego. O să-l numim, generic, “creier de maimuță” sau, și mai simplu, “maimuță”.
O simplă căutare pe net îți va spune tot ceea ce vrei să știi despre acest creier și cum te influențează el. Ca să fie și mai simplu, “maimuța” este acea voce interioară, vorbăria din mintea noastră pe care cu toții o avem și o experimentăm de-a lungul unei zile.
“Maimuța” nu se oprește niciodată și, dacă nu știm să o gestionăm, ne face să ne simțim îngrijorați, stresați, anxioși, obosiți etc.
Somnul este un aspect vital al vieții noastre. În timpul somnului se produce regenerarea musculară, eliminarea deșeurilor produse de celulele creierului, consolidarea memoriei și eliberarea hormonilor care reglează dezvoltarea și apetitul alimentar. Somnul este vital pentru “plasticitatea creierului” – capacitatea creierului de a se adapta.
Lipsa somnului are efecte devastatoare, conform lui Matthew Walker, expert în știința somnului, pe care îți recomand să-l citești sau să-l asculți oricând ai ocazia. Pe scurt: lipsa constantă a somnului a fost strâns corelată cu hipertensiunea arterială, atacurile de cord și accidentele vasculare cerebrale, obezitatea, diabetul, depresia și anxietatea, scăderea funcțiilor cognitive, pierderea memoriei, sistem imunitar slăbit, rate scăzute de fertilitate și tulburări psihiatrice. După 24 de ore de veghe, creierul funcționează la fel ca al cuiva care este, legal, beat.
Când vine vorba de somn, oamenii se împart în două categorii: cei care se trezesc imediat după ce sună alarma și cei care dau snooze si au zece alarme setate la câte cinci minute distanță între ele.
Dacă ai dormit cel puțin 7-8 ore, nu e foarte complicat să cobori din pat. Dar ce faci când ești după trei sau chiar două ore de somn și ai o zi grea înainte?
În perioada în care lucram într-un bar în New York, bioritmul meu era pulverizat. După ce weekend-urile eram la ușă (cu rolul de host/bouncer) și mă culcam pe la trei dimineața, luni și marți mă trezeam la 6 AM pentru shift-ul de barista. Bioritmul meu nu avea timp să se regleze într-un timp atât de scurt. Asta însemna că, de obicei, duminică spre luni și luni spre marți dormeam două-trei ore pe noapte, după care urma câte un shift de 11 ore. În 48 de ore, dormeam între patru și șase ore și lucram 22. Un ritm brutal.
Erau dimineți în care eram atat de năucit când mă trezeam după trei ore de somn încât simțeam că mă doare carnea pe mine (erau mușchii). Îmi aduc aminte că, într-o dimineață am intrat în baie, am deschis robinetul la chiuvetă, apoi am intrat în duș și nu înțelegeam de ce nu curge apă din duș, doar o pornisem! Altă dată, la metrou, nu înțelegeam de ce nu-mi citește aparatul cartela pe care o încărcasem recent. Simplu. Pentru ca aveam în mână cardul de credit.
Atunci când trebuie să ne trezim la ore “simpatice”, gen 4, 5, 6 dimineața și nu dormim suficient, în momentul în care sună alarma apare un discurs interior de genul: “Oof, deja trebuie să mă trezesc?! Nu cred, nu vreau să mă trezesc! E criminală ora asta! Mai stau puțin în pat. Snooze etc.”
Sună familiar?
Ei bine, aceasta este maimuța (creierul limbic), care intră în acțiune, simțind un potențial pericol pentru organism. Iar reacția ei este corectă! După cum spuneam, lipsa somnului are efecte devastatoare pentru organism. Semnalul de alarmă pe care-l trage creierul limbic (maimuța) este just. Doar că maimuța nu e logică și rațională. Dimpotrivă.
Reacția ei este pur emoțională, de aceea e, de obicei, negativistă, neconstructivă și exagerată.
Desigur, fiecare om are maimuța lui și fiecare maimuță are discursul ei. Maimuța mea, după două-trei ore de somn pe noapte, știind că urmează un șir brutal de 11-12 ore în spatele barului, era de-a dreptul îngrozită:
– Bă! O să murim! Nu se poate! Am dormit două ore și o să stăm 11 ore in picioare. Trebuie să cărăm lăzi, gheață, să supraviețuim la prânz când e super aglomerat și tre’ să fim ca o mașinărie, tre’ să mai fim și drăguți și sociabili!
– Dă-i dracu’, important e să terminăm ziua în picioare, nu să zâmbim ca proștii.
– Ieri am dormit trei ore și am muncit unșpe! Băă! O să crape în noi inima, ficatu, rinichii, ceva… mă doare capu’…aaaaaaargh!!!”
Apropo, maimuța mea face foarte urât când nu ne facem orele de somn. E ciufută, nesociabilă, iritată, agresivă, nu se poate concentra, pe scurt: nu vrei să fii in preajma ei. Adică a mea. Pentru că, ceea ce se vede, e comportamentul nostru, dar cea care ne conduce e maimuța (creierul limbic), atunci când îi permitem. Și, cu cât am dormit mai puțin, cu atât îmi este mai greu să o controlez. Uneori e imposibil. Sunt sigur că mulți dintre voi știți despre ce vorbesc și cunoașteți stările descrise mai sus.
Știți sintagma aceea că viața curge, cu bune și rele și tot ce putem alege este felul în care reacționăm la ceea ce se întâmplă. Știind că, în momentul în care o să sune alarma, o să am de a face cu o parte a creierului (limbicul, maimuța), îngrozită de ceea ce va urma, și că mă va mitralia cu un discurs agresiv-plângăcios, alegeam conștient să nu-i dau timp să reacționeze și să-mi impun EU discursul interior.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
În primul rând, îmi setam alarma la o oră care nu-mi permitea să mai stau în pat, altfel aș fi întârziat. Când suna alarma, mă dădeam imediat jos din pat și, cu ambele tălpi pe podea, spuneam doar atât:
“Let’s do this! Easy”.
Da, când stai mult în altă țară, începi să și gândești în limba respectivă. Și de aici urma un dialog cu maimuța, de genul:
– Huh? Let’s do what? Stai bă că am ceva de zis!
– N-avem timp acum, trebuie să facem duș.
– Stai bă, lasă dușu, vreau să…
– Prea târziu, suntem în duș deja!
– Dar…
– Relax. O să fie o zi mișto, o să treacă repede. Uite, deja mă și văd că suntem înapoi acasa și mâncăm pizza de la locu’ nostru preferat, “Not Ray’s Pizza”.
După ce intram în duș, maimuța tăcea. Știa că nu mai e loc de întors. Știa că trebuia să mergem la treabă, comentariile nu mai aveau sens și se calma. Momentele dificile sunt cele de imediat după ce sună alarma. Acolo se dă bătălia. Dacă nu preiei controlul și nu distragi atenția maimuței cu discursul TĂU și acțiunile TALE, ea va prelua controlul și-ți va fi imposibil, pentru o vreme, să oprești toate gândurile acelea legate de cât de puțin ai dormit, de cât de chinuit e corpul, de cât de năuc ești sau de faptul că urmează o zi de muncă și tu ești zombie.
E clar că ești nedormit și că situația e neplăcută.
Are vreun sens să lași maimuța să o facă și mai neplăcută cu toate comentariile ei negativiste? Preia controlul.
Pentru mine, acele vorbe simple rostite în gând imediat după trezire (“Let’s do this. Easy!”) erau magice. Arătau cine e la butoane și dădeau tonul zilei. Alegeam să nu las un discurs negativ să-mi ruleze în minte. Apoi, pentru că reacția ei vizavi de lipsa de somn era justă, îi atrăgeam atenția maimuței spre toate lucrurile cool care urmau să se întâmple pe parcursul unui shift de barista: primul espresso, însoțit de croissant-ul divin cu caramel și migdale, playlist-ul nostru favorit pe care-l puneam în bar, buratta senzațională de la masa de prânz, cafelele cu Bailey’s care urmau după, discuțiile cu clienții obișnuiți ai locului (oameni mișto și interesanți), prosecco-ul de la ora trei după-amiaza, când venea schimbul de seară etc.
Vezi, draga mea maimuță? Nu e totul doar un chin. Sau măcar e un chin plăcut.
Discursul nostru interior este cel care ne modelează perspectiva, felul în care percepem tot ceea ce vine către noi, de la oameni, la întâmplări sau locuri. Și, în cele din urmă, același discurs ne modelează felul în care ne trăim viața.
Cele 10-15 minute în care mai agonizezi in pat, dialogând cu butonul de snooze nu-ți aduc nimic în plus. De fapt, mai multe beneficii ai culege dintr-un power nap la prânz, când 15-20 de minute pot face minuni. De dormit nu poate fi vorba, de odihnit nici atât. Cel mult o să fii pe fugă ca să nu întârzii. Și nu e plăcut să-ți începi ziua pe un mood negativ dat de faptul că ai întârziat.
Din momentul în care a sunat alarma, preia controlul și nu lăsa maimuța să înceapă să se plângă. Chiar dacă are dreptate, discursul ei e unul negativist și neconstructiv.
E simplu să faci asta?
Depinde cât de des ai lăsat-o să preia controlul în aceeași situație. Dacă automatismul “snooze, mă plâng că sunt nedormit” e puternic înrădăcinat, va fi ceva mai greu. Dar, de fapt, e atât de simplu. Nu-i da timp să comenteze și “deschide tu primul gura”.
Începe să acționezi (fie ca gând, fie ca mișcare fizică), înainte să aibă timp să comenteze. După ce ai intrat în duș sau ți-ai făcut cafeaua, sunt șanse mari să se fi calmat deja, pentru că ați intrat în rutina obișnuită. Ca să o liniștești și mai mult, scoate în evidență câteva lucruri plăcute care urmează să se întâmple în ziua respectiva. Deși, în mod ideal, ar fi frumos să-i oferim maimuței tot somnul de care are nevoie!
Nu vorbesc din cărți, vorbesc din experiență: funcționează!
Citește și:
Lipsa somnului, vinovată pentru singurătatea ta?
Prea puțin somn îți dă peste cap starea de bine și aspectul fizic