În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce mindfulness-ul nu ar trebui să înlocuiască timpul dedicat gândirii critice.
– Care pot fi dezavantajele practicilor de echilibrare emoțională în cadrul unei organizații.
Mindfulness-ul este pe punctul de a obține un statut de cult în lumea afacerilor. Dar, la fel ca în cazul atâtor alte mișcări care cresc foarte rapid – indiferent de potențialele lor beneficii –, avem motive să fim rezervați.
Promovat de mulți ani de către cercetători care au făcut pionierat în domeniu, precum Ellen Langer sau Jon Kabat‑Zinn, mindfulness-ul reprezintă o orientare mentală și un set de strategii de direcționare a minții spre experiențe aflate aici și acum, precum mișcările mușchilor abdominali în timpul respirației sau ciripitul păsărilor de la fereastră. Este înrădăcinat în vechile tradiții filosofice antice din Orient, precum taoismul sau budismul. Cercetările contemporane empirice îi demonstrează beneficiile în reducerea anxietății și a stresului mental. Un studiu recent a sugerat că poate chiar să reducă riscul producerii unui atac cerebral sau a unui infarct.
Meditația mindfulness și practicile înrudite sunt acum general acceptate. De exemplu, New Republic a publicat un articol intitulat „Cum a devenit 2014 anul mindfulness“. Mindfulness-ul a fost prezentat la emisiunea 60 minutes a canalului CBS și a fost lăudat de Huffington Post. Dan Harris, un bine-cunoscut corespondent al ABC News, a publicat o carte devenită bestseller, intitulată Ten Percent Happier, în care descrie drumul său către descoperirea meditației mindfulness ca pe o cale optimă pentru a‑și gestiona tulburarea sa de anxietate împărtășită public. Există un interes crescut pentru felul în care mindfulness-ul poate fi aplicat în practica medicală și în psihologie, iar unele companii mari de asigurări chiar iau în considerare ideea de a deconta strategii de mindfulness pentru anumiți pacienți.
Ca trainer pentru manageri și ca medic, deseori laud și le recomand clienților practicile mindfulness pentru gestionarea stresului, pentru evitarea epuizării (burnout), pentru creșterea capacităților de leadership și pentru calmarea minții în procesul unor importante decizii de afaceri, de tranziții în carieră și de schimbări în viața personală. Pornind de la concepte din filosofiile orientale și de la dovezile cercetărilor contemporane din neuroștiințe, îi ajut pe unii clienți în tehnicile de folosire a respirației controlate și în strategii similare din ședințele noastre sau din viața lor de zi cu zi. Recomand anumiți clienți unor colegi de încredere care predau cursuri de yoga și de meditație mindfulness pentru stadii mai avansate decât pot preda eu în sesiunile mele de formare.
Dar aprofundarea cunoștințelor mele și admirația mea pentru mindfulness este temperată de o temere cu privire la potențialele sale excese și la riscul de a umbri alte modele la fel de importante și strategii pentru gestionarea stresului, atingerea performanțelor optime și pentru realizarea împlinirii personale și profesionale. Uneori, pare că suntem martorii dezvoltării unui „cult al mindfulness-ului“ care, dacă nu este recunoscut și moderat corespunzător, poate duce la un nedorit efect de bumerang. Iată câteva dintre îngrijorările mele.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Riscul evitării
Unii oameni folosesc strategiile de mindfulness pentru a evita sarcinile care cer o gândire critică. Am lucrat cu clienți care, în loc să se gândească rațional la o provocare din carieră sau la o dilemă etică, preferă să se deconecteze de la aceste chestiuni și să se retragă într‑o stare mentală meditativă. Problema aici este că unele chestiuni cer mai multă gândire, nu mai puțină. Uneori, stresul este un semnal că trebuie să privim cu atenție circumstanțele printr‑o gândire autoreflectată mai puternică, nu printr‑o retragere „concentrată activ“ pe respirație și pe alte experiențe senzoriale imediate. Strategiile de mindfulness pot să influențeze mintea pentru o gândire rațională solidă –, dar primele nu ar trebui sub nici o formă să o înlocuiască pe ultima. Una dintre clientele mele a petrecut atât de mult timp meditând și acceptandu‑și viața folosind „concentrarea activă“ „în propriul fel de a fi“ încât a eșuat în confruntarea unor angajați care nu aveau performanțe bune (și nu i‑a disciplinat sau nu i‑a concediat pe cei care se comportau nepotrivit) în compania ei. După perioadele de meditație, se străduia să revină la gândirea concentrată pe sarcini. Trebuia să‑i reamintesc permanent că îmbrățișarea meditației budiste nu presupune tolerarea unei performanțe sub standarde din partea angajaților. Meditația mindfulness ar trebui mereu folosită în scopul îmbunățirii, nu pentru înlocuirea proceselor analitice și raționale de gândire cu privire la carieră și la viața personală.
Riscul gândirii de grup
După ce practicile legate de mindfulness au intrat în cotidianul vieții, unele organizații și companii îi încurajează pe oameni, în mod lăudabil, să le utilizeze la serviciu. Dar sunt conștient de situațiile în care această nouă orientare merge prea departe. Într‑un caz, directorul unui departament într‑o corporație specializată în servicii financiare a cerut ca subordonații lui direcți să participe, de câteva ori pe săptămână, la o sesiune de mindfulness de 10–15 minute, care viza respirația controlată și relaxarea prin meditație ghidată. Unii dintre ei s‑au simțit foarte stânjeniți și nelalocul lor, considerând că aceste exerciții ar trebui făcute în particular. Exercițiul care ar fi dus la reducerea stresului de la serviciu l‑a sporit. Practica a continuat câteva săptămâni, până când unii membri ai grupului și‑au făcut, în cele din urmă, curaj și i‑au spus liderului că ar prefera ca aceste exerciții zilnice să fie opționale, iar cei care aleg să nu participe să nu fie pedepsiți. Mindfulness își are originile într‑o filosofie și într‑o psihologie a autoeficacității și a grijii active față de sine. Impunerea ei pe scară ierarhică, de sus în jos, degradează practica, dar și oamenii care altfel ar fi beneficiat de pe urma ei, după bunul plac al fiecăruia.
Mindfulness-ul a devenit un fenomen cultural major în lumea afacerilor, iar asta este o veste bună pentru cei care au probleme legate de stres, epuizare și de alte realități ale mediului de muncă din zilele noastre. Dar practicile mindfulness trebuie să fie încorporate ca fiind doar una dintre strategiile la dispoziția celor care vor să gestioneze stresul, să gândească eficient, să ia decizii temeinice și să se realizeze. Practicile mindfulness ar trebui folosite pentru a crește procesele noastre raționale și etice de gândire, nu să le limiteze sau să le înlocuiască. Iar practicile mindfulness nu ar trebui niciodată impuse, mai ales la serviciu. În însuși nucleul său, mindfulness va însemna un pas uriaș pentru cultura occidentală dacă se axează pe crearea oportunităților pentru indivizi, pentru ca aceștia să‑și creeze propriile strategii personalizate pentru calmarea anxietății, managementul stresului, optimizarea performanței la muncă și atingerea fericirii și a împlinirii.
Articolul conține fragmente din cartea Inteligența emoțională. Mindfulness de Daniel Goleman, volum apărut la Editura Litera în 2019.
