În următoarele 5 minute vei afla:
– Cum apare burnoutul în mediul organizațional.
– Ce este estetica relațională.
În unele medii organizaționale se creează puțin spațiu pentru exprimarea emoțiilor, fie că e vorba de chestiuni non-profesionale, fie chiar de ordin profesional. Astfel de contexte apar sub forma unor clișee de genul: “Să păstrăm discuția la fapte și cifre”, “Lăsăm emoțiile acasă” sau “Nu lăsa ca lucrurile personale să-ți afecteze proiectele profesionale”, deși la fel de bine poate fi și invers: proiectele profesionale să ne afecteze viața personală. Aceste contexte duc la o separare interioară, prin simplul fapt că părți importante ale sinelui încep să fie (bine) ascunse în mediul profesional. Iar această separare costă multă energie, ceea ce pe termen lung poate distruge motivația și satisfacția în muncă.
Când putem să ne acceptăm vulnerabilitatea, cu toate credințele și convingerile, cu creativitatea, cu spiritul ludic, atunci nu mai este nevoie să investim energie într-o falsă identitate. Acest fapt poate chiar contribui la un climat mai productiv, investind în activități semnificative.
Este aproape inevitabil ca cineva care se lasă constrâns să joace doar un rol în viața sa profesională, fără vreo implicare afectivă, să nu se confrunte la un moment dat cu un burnout. Iar burnoutul începe în clipa în care angajatul și-a dat demisia în interiorul său, când a decis cu sine însuși că ceea ce face nu i se potrivește, este prea mult sau prea puțin.
Dar bunăstarea și productivitatea fiecărui angajat au un spectru larg, care implică mai multe straturi: stratul fizic, stratul emoțional, stratul mental, stratul spiritual.
Daca luăm în calcul impactul și intensitatea stresului, trebuie să evaluam în ce măsură sunt afectate nivelul biologic, nivelul fiziologic și cel psihologic. Cât de prelungită este starea de stres?
Un stres prelungit reduce capacitatea de reziliență, epuizând – pe termen lung – resursele fizice, psihice și emoționale. Stresul excesiv conduce la pierderi de control sau comportamente iraționale.
Stresul perceput din punct de vedere fizic face ca toate trăirile încărcate emoțional să fie înmagazinate în corp. Corpul poate lua forma acestor emoții, iar pe termen lung să somatizeze diverse dureri care, mai târziu, se pot transforma în afecțiuni.
În stresul emoțional apar, de pildă, manifestări precum evitarea, retragerea, frustrarea. Relațiile devin mecanice și tranzacționale, oamenii se percep ca simple obiecte prin intermediul cărora se îndeplinesc sarcini.
Din punct de vedere mental, creierul poate reacționa diferit la situații stresante sau efectiv să nu mai reacționeze ca urmare a unui efect de înghețare.
Din punct de vedere spiritual, avem nevoie de un sens și un scop în viață mai presus de achizițiile materiale sau financiare. Un sens și un scop care să ne ofere împăcarea de sine, chiar și atunci când înregistrăm un eșec!
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Ca atare, orice disfuncționalitate rar apare dintr-o singură perspectivă. Problemele care apar într-o parte pot fi o invitație pentru a adopta o perspectivă mult mai largă pentru a preîntâmpina prejudiciile, ca urmare a expunerii îndelungate la stres.
Iată doar câteva surse de stres care, pe termen lung, aduc prejudicii, atât individului, cât și organizațiilor:
- Un proiect început, muncit îndelung, dar care din diferite motive nu mai ajunge să se lanseze;
- Strategia stabilită este radical modificată din cauza unor factori neprevăzuți;
- Cei mai noi angajați sunt concediați ca urmare a performanței reduse a organizației;
- Un manager competent pleacă pentru o ofertă mai bună în altă organizație;
- Echipe de oameni experimentați muncesc să formeze juniori. Odată pregătiți, acești tineri pleacă în altă parte, iar formatorii o iau de la zero cu alții;
- Un control intern foarte riguros care îngrădește libertatea de exprimare;
- Relații conflictuale provocate de oameni care nu-și pot conține propria emoționalitate;
O ajustare a acestor stări emoționale dificile (frustrarea, jena, insecuritatea, furia, frica) propulsează atât organizația, cât și angajații acesteia să se dezvolte armonios. O organizație care știe să gestioneze stresul va găsi mijloacele și soluțiile necesare în depășirea oricăror dificultăți care apar pe parcurs. Ritmul ei va fi susținut și corelat cu ritmul și competențele angajaților.
Reziliența în burnout începe cu reconectarea la propriul corp
Ascultarea propriului corp este o abilitate care ajută în a găsi calea de a comunica atât cu sine, cât și cu ceilalți în situații limită sau dificile. A intra în rezonanță unul cu celălalt și a fi pe aceeași frecvență este ca și cum corpul devine un instrument de acuratețe prin care dă semnale la ce este sensibil.
Ascultarea într-un mod somatic se realizează prin a simți în mod conștient modul în care cuvintele cuiva te ating.
Corpul poate deveni o busolă când ascultăm sau ne expunem la situații dificile. Această abilitate se dezvoltă fiind atenți la întrebări precum:
La ce sunt sensibil? Ce mă sensibilizează mai mult?
Ce intuiesc mai ușor?
Ce înclin să suprim?
Către ce tind mai mult: furie, tristețe, frică etc?
Ce emoții pot să evit mai ușor?
Ce sentimente îmi sunt mai familiare?
Ce semnale-mi dă corpul când mă expun la tensiuni în grup?
Ce dureri sau afecțiuni nevindecate mă fac mai vulnerabil?
Dacă expunerea la stres atinge limita la care apare durerea în corp, este un semnal că ceva nu este în regulă. Deconectarea de la corp prin desensibilizarea simțurilor s-a produs pe fondul excesului de stres.
Unul dintre cele mai blocante aspecte în ascultarea intuitivă și reconectarea la propriul corp este atunci când nu putem exprima o problemă decât dacă venim și cu soluții. Ceea ce înseamnă că multe aspecte ajung să rămână nediscutate doar pentru ca nu se pot oferi imediat soluții.
Odată ajunși în stres excesiv sau chiar burnout, cea mai dificilă este întocmai reconectarea acestei legături dintre minte și corp. Să ne reașezăm în simțuri, să putem evalua limitele și capacitățile noastre nu doar prin rațiune, ci și prin ceea ce numim estetică relațională. Adică acea finețe, blândețe și delicatețe care se întâmplă doar când lăsăm mintea să coboare în corp.