În următoarele 5 minute vei afla:
– Cu ce poate fi confundată reziliența și de ce izolarea și negarea unei situații nu sunt reacții sănătoase.
– Ce presupune reziliența asistată.
În ultimii ani, în care o lume întreagă a parcurs și încă parcurge vremuri de mare incertitudine, a apărut în limbajul nostru un nou termen care place foarte mult. Pare să fie un fel de trend câtă vreme la tot mai multe conferințe, evenimente se vorbește despre REZILIENȚĂ. Dar ce este această reziliență? Cum se dezvoltă o mai bună reziliență în viața de zi cu zi, atât profesională, dar și personală?
Reziliența, așa cum o definește psihologia, este privită ca un proces într-o continuă dezvoltare, nu este o resursă de sine stătătoare și nici o trăsătură de personalitate. Reziliența se activează în perioade de obstacol, de dificultăți cu grad de risc și are ca rol să păstreze o bună funcționare psihică sau să minimalizeze pe cât posibil pierderile.
Avem nevoie de reziliență pentru a naviga perioade mai lungi de adversități, de a putea să ne folosim de resursele disponibile, chiar să accesăm altele noi și de a ne recupera după pierderi, astfel încât să ne putem adapta unei noi realități. Reziliența presupune să lași să te atingă adversitatea, dar fără să te dărâme, să-ți activezi mecanismele de apărare adecvate, pentru a face față, să poți evalua bine realitatea și să rămâi cu toate simțurile în deplină capacitate pentru a avea un răspuns bun la factorii stresori.
Reziliența nu înseamnă ca trebuie musai să câștigi de fiecare dată, ci să te preocupe mai degrabă sănătatea pentru că reziliența se adresează PĂRȚII SĂNĂTOASE dintr-un organism. Din partea sănătoasă se realizează cu adevărat reziliența și asigură protecție.
Dar ce înseamnă partea sănătoasă a unui organism viu (fie că vorbim de oameni, fie că vorbim de organizații, grupuri, comunități)? Cum evaluăm această sănătate?
Sănătate înseamnă energie și vitalitate, mișcare, stabilitate – a fi stăpân pe propriile mecanisme psihice, a-ți cunoaște resursele de care dispui, a fi în contact atât cu punctele forte, dar și cu vulnerabilitățile și slăbiciunile. Mai înseamnă coerență și flexibilitate, capacitatea de a accepta realitatea, oricare ar fi aceasta. A accepta realitatea așa cum este nu înseamnă că sunt de acord cu ceea ce se întâmplă, ci că există reglaj psihic, fizic, emoțional. Reglaj prin expresivitate, a putea comunica în exterior ceea ce este în interior, a nu secretiza suferința.
A izola suferința sau neputința, a rămâne înțepenit într-o situație disperată consumă cantități uriașe de energie și, în niciun caz, nu poate fi vorba de reziliență!
Deschiderea către nou și curiozitatea de a descoperi noul și viața în toate formele sale dezvoltă o bună reziliență. De mare importanță este și abilitatea de a procesa informații, de a distinge lumea internă cu trăirile sale de lumea externă, realitatea subiectivă de realitatea obiectivă.
Putem trăi același scenariu de viață (o pandemie, un război), dar modul în care fiecare se raportează la ceea ce se întâmplă să fie foarte diferit. Și ceea ce ne asigură reziliență este un psihic sănătos, câtă parte sănătoasă versus parte bolnavă, traumatizată și care trăiește supraviețuind, consumând tone de energie cu ceea ce s-a pierdut, cu ceea ce nu mai este.
Ancorarea în noua realitate este bazată pe a nu mai face eforturi pentru a recupera ceea ce s-a pierdut. Să-ți poți permite să pierzi ceea ce nu se mai poate recupera, să nu rămâi agățat în ceea ce nu se mai poate schimba, să cauți o nouă construcție adaptată la noua realitate care să hrănească partea de sănătate din noi înseamnă reziliență. Iar uneori este nevoie de mult timp pentru a dezvolta reziliență, cu atât mai mult atunci când parcurgem evenimente extreme!
Reziliența ține de firescul vieții și, chiar dacă termenul este relativ nou, reziliență a existat pe tot parcursul omenirii. Cu siguranță bunicii noștri nu vorbeau despre reziliență, dar o trăiau. După perioade grele de pandemie, de războaie soldate cu multe pierderi, oamenii au căutat să construiască, să-și refacă viețile, să trăiască și să se dezvolte cât de armonios posibil.
Psihicul uman are predispoziția de a lupta cu adversitățile vieții, caută să-i fie bine, chiar și atunci când se degradează. Și cele mai mici schimbări, de suprafață, pot da naștere pe termen lung la transformări profunde. Cu alte cuvinte, nu căutăm marile schimbări, ci constanța de a face zi de zi mici pași către mai bine.
Atunci când reziliența naturală și de la sine nu este posibilă, când pentru un om, un sistem este prea mult și întârzie să apară reglajul, se poate interveni cu reziliență asistată de către specialiști.
Oamenii nu se nasc cu reziliență, dar o dezvoltă pe tot parcursul vieții prin suma experiențelor de pierdere, de amenințare, de adversitate la care au fost expuși și, totodată, nevoiți să se adapteze. Iar aici se face diferența între oamenii care, în ciuda experiențelor adverse, sunt orientați către viață, schimbare, progres, care caută permanent să dezvolte relații bune și cei care rămân agățați în trecut, își îngustează viața și perspectivele, renunță la a visa, la aspirații, la cei din jur și se retrag în izolare. Aceștia din urmă au nevoie de reziliență asistată!
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
În reziliență asistată se stimulează psihicul, căutând în primul rând resursele – resurse amorțite, resurse uitate, resurse de care poate omul habar n-avea că le are, dar se și dezvoltă noi capacități, noi abilități și deprinderi care să ajute în remodelarea vieții.
În primul rând ne uităm la factorii de protecție individuali, cum se prezintă o persoană din punct de vedere fiziologic, emoțional, mental, comportamental. Are o sănătate bună? Are un aspect plăcut și îngrijit? Dispune de un reglaj emoțional? Își recunoaște propriile emoții și stă în contact cu sine, dar și cu ceilalți? Are un nivel de inteligență cel puțin mediu? Are o educație bună, cultură generală, sens în viață, creativitate bună, capacitatea de a își imagina, de a previziona, de a se proiecta în diverse situații? Ce deprinderi și ce abilități are, ce strategii de acțiune folosește?
Familia din care provine poate fi de asemenea un factor de protecție important. Ce fel de resurse sunt din familie? Cât de mult sprijin există în familie și ce fel de relații sunt între membrii familiei?
Din punct de vedere social, factorii de protecție se referă la prieteni, comunități pe care omul le accesează, colegi cu care se dezvoltă relații bune. Sunt aceste relații producătoare de energie bună?
Factori de protecție găsim și in mediu cultural, dacă persoana are astfel de preocupări, aparține de grupuri culturale, este interesată de produse culturale care inspiră, motivează, stimulează.
Spiritualitatea poate fi, de asemenea, un factor de protecție pentru cei care vor să creadă în ceva mai mult decât propria persoană. Practicile spirituale sau religioase prin aparținerea de o comunitate cu care să împărtășească același preocupări spirituale poate fi o resursă în sine.
A accepta și alte forme de viață decât cea umană, cum ar fi îngrijirea animalelor sau cultivarea de plante, poate fi o sursă de resursă, un mod de a ne exercita funcția parentală și de a rămâne în contact cu viața, cu ceea ce mișca și respiră.
Cu cât mai mulți factori de protecție, cu atât mai mare șansa de reziliență! Binele se cultivă din bine și cu bine! Energia vine din bine, iar atunci când nu ne este bine, avem nevoie să ne întoarcem la factorii de protecție de care dispunem.
Robustețea psihică duce multe obstacole, chiar și atunci când mediul nu este unul prietenos. Desigur, ne dorim atât un psihic robust, cât și un mediu sănătos. Dar un mediu sănătos este construit de oameni sănătoși, oameni adaptați la realitate și orientați pe ceea ce merge, pe ceea ce se poate face.
Și atunci responsabilitatea pentru reziliență este la fiecare în parte, de a fi un om adaptat la viață atât în plan personal, cât și profesional. Fiecare mișcare în parte pe care omul o face modifică mediul în care trăiește. Este relația dintre parte și întreg, mediul influențează oamenii, dar și oamenii pot influența mediul.
Reziliența nu poate fi gândită decât pe termen lung. Să arzi etape, să cauți scurtături poate fi o capcană periculoasă în momentele dificile cu factor de risc pentru că doar consistența și perseverența cu care s-a construit pot să susțină o bună reziliență.
Citește și:
Ghidul Thrive: cum să-ți construiești reziliența prin recunoștință