În următoarele 5 minute vei afla:

– Cum se manifestă o relație disfuncțională.
– De ce este important echilibrul între nevoile partenerilor de autonomie și cele fuzionale.


Auzim des despre relații toxice și uneori vorbim cu multă ușurință despre unele relații ca fiind toxice. Avem, pe de-o parte, lipsa modelelor de relații sănătoase – părinți care au avut vieți dificile, calitatea vieții de cuplu având mult de suferit în perioada comunistă, ceea ce a produs, desigur, consecințe în lanț. Aceste consecințe ajung până la generațiile prezente sub forma dificultăților de atașament, asumare, autoreglare.

Pe de altă parte, avem modele foarte nerealiste promovate de industria filmului sau media, care ne fac să ne construim o imagine mult idealizată despre ceea ce înseamnă o relație de iubire autentică. Îl așteptăm pe Făt-Frumos sau pe Ileana-Cosânzeana, crezând că acest lucru este răspunsul la toate problemele noastre și că iubirea este suficientă pentru a avea o relație de cuplu satisfăcătoare, iar adevărul este cu totul altul. O relație de cuplu are nevoie, pe lângă iubire, de respect, afecțiune, siguranță și încredere. Și multă muncă și angajament, pentru a ne gestiona momentele dificile inevitabile și pentru a ne accepta diferențele.

Un alt element care contribuie la dificultatea de a ne găsi parteneri potriviți cu care să construim relații sănătoase și împlinite este și expunerea cosmetizată din social media, care ne alimentează iluzia că există tot timpul cineva mai bun pentru noi, că iubirea adevărată trebuie să fie fără efort și ne face ca, uneori, să renunțăm prea ușor sau prea repede la o relație.

Când vine vorba despre toxicitate relațională în cadrul cuplului, o perspectivă mai potrivită din care vă invit să privim lucrurile ar putea fi mai degraba un spectru al toxicității, decât împărțirea artificială între relații toxice și relații sănătoase. În realitate, fiecare relație are atât părți pozitive, cât și aspecte disfuncționale, iar măsura în care fiecare dintre acestea sunt prezente, încadrează relația mai aproape de o extremă sau de cealaltă a spectrului.

Iată ce caracterizează aceste capete ale intervalului relațional, de la funcționalitate/ relații sănătoase, la disfuncționalitate/ relații toxice:

Încredere și siguranță

Am încredere în partener că nu mă minte/ numă înșeală, mă pot baza pe el în momentele dificile și mă simt în siguranță alături de el în momentele mele de vulnerabilitate, mă simt în siguranță să-mi exprim nevoile.

Respect

În felul în care ne vorbim, în a ține cont de nevoile și limitele celuilalt, dar și de cele proprii. Uneori, este dificil să putem bifa ambele seturi de nevoi, să împăcăm nevoi aparent opuse. Însă, un dezechilibru mare în oricare parte a balanței nu poate susține o relație sănătoasă.

Reciprocitate și echilibru

Amândoi oferim și primim lucruri unul de la celălalt (ceea ce nu înseamnă o relație bazată pe tranzacții în care contabilizăm ce face fiecare partener, ci că, în ansamblu, nu există dezechilibre majore când vine vorba despre ce oferă fiecare pentru partener și pentru relație).

Angajament și implicare

Relația este asumată în egală măsură de ambii parteneri și fiecare oferă din timpul și resursele proprii pentru binele și evoluția relației. Mai specific, aceasta poate însemna că-l includem pe partener în planurile și activitațile noastre, precum și în cercurile noastre sociale și familiale. Și, foarte important, că amândoi suntem dedicați în a ne rezolva dificultațile.

Grijă și afecțiune

Ne oferim căldură și afecțiune fizică, facem gesturi care știm că sunt importante pentru partener și-l fac să se simtă iubit și susținut.

Echilibru între nevoile de autonomie și cele fuzionale

Aceasta înseamnă, pe de o parte, că fiecare dintre noi are și preocupări, activități, alte relații și interacțiuni sociale separate de noi, iar că existența lor nu ne face să ne simțim amenințați sau excluși. Iar pe de altă parte, avem un NOI în care ne întalnim cu activități, preocupări, valori comune, care ne definesc ca și cuplu și ne aduc amândurora bucurie și împlinire.

Acceptare a diferențelor

Acestea sunt inevitabile și provocatoare de multe ori, dar o oportunitate valoroasă de creștere pentru fiecare dintre parteneri și de evoluție a relației.

Capacitatea de autoreglare și reglare emoțională în cuplu

Emoțiile puternice, mai ales cele neplăcute, și stresul partenerilor este adesea o provocare și o sursă de conflict în relația de cuplu. Modul în care le reglăm, atât individual, cât și în cuplu, este un pilon important care definește gradul de sănătate/ toxicitate al relației. Incapacitatea de a ne regla disconfortul ne poate face foarte usor să transformăm relația într-un câmp de bătălie presărat cu multe mecanisme de protecție disfuncționale, cum ar fi învinovațirea, victimizarea, izolarea, deconectarea de sine și, totodată, de partener. Pentru ca este inevitabil să nu trecem oricare dintre noi prin momente de copleșire, este foarte important să ne cunoaștem, atât pe noi, cât și pe partener, să știm cum reacționăm în momente de stres (pentru a nu lua personal reacțiile partenerului atunci când se află într-un moment dificil), să știm ce anume ne ajută să ne reglăm disconfortul, să putem oferi celuilalt spațiu pentru a se regla, fără a ne retrage emoțional dar și fără a face în locul lui/ a-l salva de propriul disconfort.

Gestionarea conflictelor

Se traduce prin cât de dispuși suntem să ascultăm și să rămânem empatici cu partenerul, mai ales atunci când avem perspective diferite sau ne simțim răniți. Un alt aspect important în sfera conflictelor este capacitatea cuplului de a învăța din ele, astfel încat frecvența sau intensitatea lor să scadă în timp. Ceva ce definește cuplurile fericite ține de capacitatea de a învăța ”cum să se certe”, ceea ce înseamnă că ele folosesc conflictele sau dezacordul ca pe o ocazie din care ies mai înțelepte și mai bogate.

O viață intimă satisfăcătoare

Zona intimității este, din multe puncte de vedere, o radiografie fidelă a calității relației; nu suntem nicăieri mai vulnerabili, mai conectați decât în spațiul intim. Iar pentru ca acesta să fie o zonă de siguranță și de bucurie, toate celelalte rotițe ale relației își aduc contribuția specifică. Absența intimității, transformarea ei într-un spațiu tranzacțional sau de putere plasează relația mai aproape de celălalt capăt al spectrului.

Cu cât ne deplasăm către acest capăt, vom întalni cu mai mare amploare tipuri disfuncționale de raportare și relaționare:

Deconectare emoțională

Atunci când partenerul nu-și recunoaste sau nu-și asumă propriile emoții și nevoi, ceea ce-l predispune mult la proiecții, învinovățire, îndreptățire.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Egocentrism și lipsă de empatie

Când unul dintre parteneri pune adesea propriile nevoi deasupra nevoilor partenerului și ale relației.

Lupte pentru putere și dominanță

Atunci când este despre cine are dreptate, despre competiție și câștig, este imposibil să ne simțim relaxați, conectați și să creăm o alianță.

Suspiciune și gelozie

Când unul dintre parteneri este adesea bănuitor, nu poate avea încredere și proiectează scenarii în care celălalt ascunde lucruri, se întâmplă des ca această atitudine să fie o profeție care se auto-împlinește: partenerul care este permanent acuzat și nedreptățit ajunge să ascundă lucruri tocmai pentru a evita învinovățiri și suspiciuni suplimentare, ceea ce nu face decât să creeze un cerc vicios, în care încrederea în relație și în celălalt continuă să scadă.

Posesivitate

Vine de multe ori la pachet cu gelozia și suspiciunea și are la bază credința că celălalt îmi aparține și că nu are dreptul să fie autonom, indiferent dacă această poziționare se alimentează din egocentrism sau anxietate și neîncredere în sine.

Minciună

Atunci când vobim deja despre minciună, este cazul să ne punem un mare semn de întrebare vizavi de calitatea relației noastre, mai ales dacă acest comportament este unul repetitiv. Fără încredere reciprocă, n-avem cum să vorbim despre o relație sănătoasă.

Manipulare

Atunci când unul dintre parteneri recurge la jocuri mentale și nu are capacitatea de a exprima dorințele și nevoile direct și clar, lăsând spațiu celuilalt să-și ia propriile decizii, suntem sigur la polul toxic al spectrului relațional.

Agresivitate

Indiferent dacă vorbim despre agresivitate verbală (jigniri, devalorizări, ton ridicat), emoțională (umilință, desconsiderare, învinovățire, încercările de a controla permanent partenerul, felul în care acesta se comportă, interacționează cu alții sau chiar felul în care gândește) sau extrema agresivității fizice, putem fi siguri că prezența acestora nu are cum să încapă în tabloul unei relații sănătoase.

Cu cât identificăm la partener comportamente frecvente specifice capătului disfuncțional al intervalului, cu atât devine mai clar că relația nu ne este benefică și că cea mai bună soluție este să ne învătăm lecțiile și să ne vedem de drum. De multe ori, însă, este foarte dificil să părăsim o relație abuzivă, chiar dacă știm acest lucru. Relațiile toxice sunt întreținute de mecanisme complementare ale celor doi parteneri, și chiar dacă suntem în postura victimei, s-ar putea să fie nevoie de mult timp și resurse/suport specializatca să putem schimba partea noastră de raportare, în așa fel încât să avem capacitatea să părăsim relația.

În orice postură ne-am afla, este oricând benefic să începem un proces de autocunoaștere și dezvoltare. În relații, totul se reduce, de fapt, la contribuția personală, la ce aduc eu în relație, atât în ceea ce privește resursele și aspectele pozitive, cât și nevoile mele neîmplinite, bagajul meu traumatic și mecanismele mele specifice de a mă proteja de suferință. Cu cât devenim mai conștienți de noi, cu cât ne asumăm mai mult responsabilitatea pentru binele personal, cu atât vom alege mai sănătos și vom fi mai funcționali în relațiile noastre de cuplu (și nu doar în ele).

Citește și:

Trauma divorțului pentru cei doi parteneri

Relația de cuplu și dificultățile ei

Author(s)

  • Lorena Sofia Mardale

    psihoterapeut

    Psihoterapeut specialist cu competențe în traumă și disociere, terapeut EMDR, hipnoterapeut, formare în cadrul Școlii pentru Cuplu, Lorena este pasionată de psihicul uman, de înțelegerea a ceea ce ne produce suferință, laolaltă cu ceea ce ne ajută să ne găsim vindecarea și sensul în viață, să avem relații sănătoase cu noi înșine și cu ceilalți. Practică psihoterapia individuală, de cuplu și familie în cadrul propriului cabinet de peste zece ani și susține workshop-uri de autocunoaștere și dezvoltare personală. Pe Lorena o găsiți pe https://lumeasofiei.com/despre-mine/