În următoarele 5 minute vei afla:

– Care sunt cele 5 abilități empatice în viziunea lui Brené Brown
– De ce empatia nu este totuna cu evitarea conflictelor.


Într-o lume amenințată de însingurare, durere și violență, empatia ne poate aduce mai aproape unii de ceilalți și ne crește nivelul stării de bine. Empatia, adică „capacitatea de a ne pune în papucii celuilalt”, a-l înțelege sau a împărtăși și simți aceleași emoții, este unul dintre cele mai puternice remedii pe care le avem la îndemână pentru a fi mai bine noi înșine și noi cu ceilalți, dar și pentru a trăi într-o lume mai bună.

Existența cuiva care să poată să „vadă în sufletul nostru” ne face să ne simțim mai puțin singuri, văzuți, înțeleși și auziți. Sau, cum spune Brené Brown. în Curajul de a fi vulnerabili. Schimbă felul în care trăiești, iubești, educi și conduci[1], empatia ne reamintește că nu suntem singuri.

Nu întâmplător, în multe tulburări de personalitate (tulburarea de personalitate narcisică sau antisocială), empatia este cea care este tăiată prima de pe listă. Deși mulți dintre aceștia au capacitatea să înțeleagă la nivel cognitiv faptul că fac rău, nu se pot conecta emoțional la durerea celorlalți, ceea ce-i face să rănească, voluntar sau involuntar. Fără a ne situa la o extremă, cu toți ne putem pierde empatia uneori, însă un deficit major de empatie va genera pasivitate, violență și agresivitate la nivel individual și comunitar.

Empatia este cheia unor relații sănătoase

Creștem și ne dezvoltăm în relație cu o persoană de atașament, ne oglindim în ochii mamei când suntem copii și, pe măsură ce creștem, construim relații intrând în legătură cu ceilalți, empatizând cu ei, conectându-ne la experiențele lor. Avem la fel de mare nevoie de relații cum avem nevoie și de a fi noi înșine. Fără empatie este, însă, dificil să fim în relații sănătoase, în care să cultivăm respectul, în care să știm când să lăsăm spațiu și când să ne apropiem, în care să îl facem pe celălalt să se simtă văzut și auzit, dar și să soluționăm conflictele. Totodată, empatia ne ajută să ne autoreglăm, pentru că înțelegând mai bine ceea ce simt ceilalți nu vom lua lucrurile la fel de personal și vom putea diferența între noi și ceilalți mai bine. La nivel macro, empatia este și unul dintre ingredientele moralei și eticii.

Copiii se identifică la început cu ceea ce simte celălalt, iar pe măsură ce cresc, se separă și se individualizează, devin capabili să facă diferența între ceea ce simt ei și ceea ce simte celălalt. Recunoașterea emoțiilor celorlalți este, de altfel, o etapă importantă a dezvoltării creierului copiilor și un progres enorm în termeni de capacitate de relaționare.

Abilitatea oamenilor de a simți empatie este confirmată de neuronii oglindă, care ne arată că avem capacitatea de a simula acțiunile celeilalte persoane la nivelul creierului. Atunci când observăm comportamentul și starea emoțională a unei alte persoane în creierul nostru se vor activa aceleași structuri neuronale ca și cum am trăi situația respectivă. Cum fiecare creier este unic, fiecare se va conecta la propriul set de experiențe, deci nu vorbim de o suprapunere, ci de o asemănare. Ne este activată capacitatea de a ne imagina și de a simula în creierul nostru cum se simte celălalt, dar niciodată nu vom putea fi în mintea altei persoane.

Limitele empatiei

Empatia nu este același lucru cu lipsa granițelor personale și este mai mult despre cel cu care empatizăm decât despre cel care empatizează. Oricât de aproape sunt de celălalt și de emoțiile sale, este necesar să fac diferența că ceea ce simte el nu este același lucru cu ce simt eu și că mie nu mi se întâmplă ceea ce i se întâmplă lui. A mă identifica până la a mă cufunda în ceea ce simte celălalt și a nu-mi păstra granițele personale, a nu face diferența între ceea ce i se întâmplă celuilalt și ceea ce mi se întâmplă mie nu este totuna cu empatia. Când cineva spune că nu poate asculta problemele celuilalt pentru că este prea empatic, de fapt vorbește mai degrabă de faptul că nu se poate diferenția de problemele celuilalt decât de empatie.

Totodată, faptul că sunt empatic nu înseamnă că trebuie să le rezolv celorlalți problemele. Empatia înseamnă de multe ori doar a putea să mă conectez la celălalt și poate chiar a accepta că nu am nimic de făcut, decât să fiu lângă el. De multe ori oamenii se feresc de problemele celorlalți pentru că se simt neputincioși în ceea ce privește rezolvarea lor sau cred că, atât timp cât nu au ce să facă, să arate doar empatie sau compasiune nu este suficient. Amabilitatea poate fi o consecință a empatiei, la fel și ajutorul, dar nu se suprapun. Dimpotrivă, putem fi asertivi și empatici. 

Cum ne putem crește și dezvolta empatia

Empatia este înnăscută, în sensul în care există persoane care sunt mai sensibile la ceea ce se întâmplă în jurul lor, mai receptive la mediu și la ceilalți, dar este și cultivată în mediul în care creștem, prin relațiile pe care le dezvoltăm în copilărie și la vârsta adultă, precum și prin abilitățile pe care ni le dezvoltăm. Ea presupune deopotrivă o capacitate de a ne conecta cu celălalt, dar și o serie de abilități care pot fi dezvoltate. Brené Brown vorbește despre 5 abilități empatice: de a vedea lumea din perspectiva celorlalți, de a nu judeca, de a înțelege ce simte celălalt, de a comunica ceea ce înțelegi despre celălalt și mindfulness.

Cunoașterea emoțiilor, dar și capacitatea de a trăi un spectru emoțional variat, ne face mai empatici, mai conectați atât la noi, cât și la cei din jurul nostru. Totodată, ascultarea atentă, comunicarea asertivă, exersarea capacității de a nu eticheta și judeca sunt abilități care ne pot crește și susține capacitatea empatică.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Cu toții avem momente când sau în care ne este mai dificil să fim empatici. Când suntem epuizați, cu resursele la minim, ne vine greu să relaționăm și atunci este recomandat să ne încărcăm bateriile pentru a putea să relaționăm sănătos și benefic. Este dificili să cultivăm empatia și să-i putem accepta cu adevărat pe ceilalți fără să cultivăm, în primul rând, compasiunea față de noi. Dintr-un pahar gol, e greu să-i dau cuiva să bea când îi este sete.

Alteori, în ciuda empatiei, trebuie să ne reafirmăm limitele personale și să ne apărăm granițele sau securitatea și de aceea este important să nu uităm că empatia nu este totuna cu evitarea conflictelor.

Distanța și anonimatul ne fac mai puțin empatici

Societatea de astăzi, în care oamenii sunt judecați mai degrabă după nivelul succesului decât după nivelul umanității, în care ne înstrăinăm din ce în ce mai mult unii de alții și interacționăm mai degrabă prin intermediul rețelelor sociale, într-un mod lipsit de autenticitate, îi fac pe Jean Twenge și Keith Campbell, autorii lucrării Epidemia Narcisismului: Trăind într-o cultură a îndreptățirii, să afirme că incidența persoanelor cu tulburare de personalitate narcisică s-a dublat în SUA în ultimii zece ani. Lipsa de empatie, grandiozitatea

Lipsa de empatie este însă corelată și cu distanța sau cu lucrurile care ne sunt necunoscute sau străine. Ne este mai ușor să fim empatici cu prietenii sau persoanele care le cunoaștem și suntem mult mai puțin empatici când e vorba de străini sau de persoane despre care știm puține lucruri. În plus, tehnologia ne face mai puțin empatici, pentru că uităm că nu ne adresăm unui computer, ci unei persoane care poate are azi o zi grea, o perioadă dificilă în familie sau o migrenă. Este dificil însă să putem înțelege acest lucru fără a citi emoțiile de pe fața celeilalte persoane, iar lipsa relaționării față în față contribuie astfel la acest deficit de empatie pe care îl experimentăm la nivel de societate.

Pentru a cultiva cu adevărat empatia și a face din asta chiar un obiectiv, este important să ne amintim că niciun om nu este ferit de probleme și greutăți, oricât de în echilibru ar părea viața lui. Dintr-o anumită perspectivă, cu toții ne simțim uneori singuri, neînțeleși și nevăzuți și doar întinzând o mână către celălalt și simțind căldură și înțelegere ne putem atenua suferința. Nu lipsa traumelor și momentelor grele va defini cine suntem, ci cât de văzuți și acceptați ne-am simțit în momentele cu adevărat dificile. Iar aceste legături umane care vor cântări mai mult decât orice încercare se construiesc prin empatie.

Citește și:

Ce pot învăța copiii despre empatie din povești

Legătura demonstrată științific dintre somn, bunătate și empatie


 

Author(s)

  • Roxana Grigorean

    psiholog și psihoterapeut

    Psiholog și psihoterapeut, individual, de cuplu și familie, specializat în psihoterapie sistemică integrativă și psihotraumatologie, specialist în comunicare. După 10 ani petrecuți în mediul corporate, în care a acumulat o vastă experiență în marketing și comunicare, a pornit pe cont propriu ca psiholog și psihoterapeut. Înțelege provocările de zi cu zi cu care ne confruntăm atât în viața profesională, cât și în cea personală și susține oamenii în propriul drum de descoperire și dezvoltare personală, dar și organizațiile în procesul de creștere și adaptare. Crede că putem construi o societate și o lume mai bună, dar și organizații mai profitabile și mai adaptabile, investind în sănătatea mintală și în prevenție. Susține în mediul public programul flexibil pentru părinți și organizează workshop-uri despre empatie, stres, anxietate și burnout pentru a contribui la creșterea stării de bine în organizații. Îi puteți scrie Roxanei pe adresa [email protected] și îi găsiți articolele pe selftalks.ro.