În următoarele 5 minute vei afla:

– Cum este afectat creierul de expunerea cronică la stres. 
– Cât timp petrecem săptămânal în întâlnirile online și la ce se referă conceptul de ”creier pandemic”. 


O bună parte din discuțiile pe care le avem despre modul hibrid în care lucrăm astăzi se referă la locul din care vom munci de acum înainte și la noile tehnologii și protocoale pentru întâlniri pe care va trebui să le dezvoltăm ca să ne ajute să ne adaptăm. Însă mai puțin adusă în discuție este o altă problemă, chiar mai importantă, iar aceasta este una care n-o să dispară odată cu pandemia: indiferent de unde lucrăm, întrebarea care se pune este cât de mult din noi înșine vom aduce în munca pe care o facem? 

Vom fi cu adevărat conectați la momentul prezent și vom reuși să apelăm la cele mai de seamă calități umane pe care le avem, cum ar fi compasiunea, empatia, reziliența sau creativitatea? Sau vom fi deconectați într-un mod care împiedică o colaborare cu adevărat eficientă, și asta pentru că suntem stresați, distrași și nu putem să ne concentrăm suficient de mult încât să muncim bine, implicați, și să facem ceva semnificativ? Dacă toate cele de mai sus descriu, măcar parțial, starea ta mentală de pe parcursul anului trecut, probabil că suferi de ceea ce se numește „creier pandemic”. Și aceasta e o stare care o să supraviețuiască mai mult decât descrierea omonimă. 

Iar asta se întâmplă pentru că stresul enorm, colectiv, cu care ne confruntăm, nu este doar o problemă temporară: consecințele lui au implicații mult mai adânci. Așa cum scris  Kelli María Korducki în The Guardian, expunerea cronică la stres și la hormonul de stres, cortizolul, duce la o serie de efecte serioase care nu dispar ca prin magie de îndată de factorul stresant nu mai e prezent. Pe lângă riscul crescut de boli de inimă și stări mentale nesănătoase, această expunere are ca efect distrugerea celulelor creierului și micșorarea acelei regiuni din creier (cortexul prefrontal), care coordonează și reglează concentrarea, învățarea, atenția și memoria. Cum ne afectează acest lucru, în cele din urmă? 

Așa cum spunea, în The Washington Post, Anthony Wheeler, decanul Widener University’s School of Business Administration, expert în probleme de burnout: „oamenii pierd acele resurse sociale și emoționale pe care le foloseau să facă față cerințelor vieții zilnice”. Și, atunci când aceste resurse esențiale sunt epuizate, suntem tentați să credem că putem să ieșim din orice situație apelând la multitasking, asumându-ne și mai multe sarcini și încercând să le finalizăm pe toate deodată. Însă, așa cum spune Wheeler, „N-o să poți să duci la bun sfârșit nici un lucru singular și n-o să-l faci bine dacă încerci să le faci pe toate deodată”. 

Iar lumea noastră, așa într-o formă hibridă cum este, nu pare să lase în urmă lumea „creierului pandemic”. Da, întâlnirile virtuale au fost ca un colac de salvare atunci când cei mai mulți dintre noi am fost nevoiți să lucrăm de acasă, însă acum ne înecăm pur și simplu în ele. Conform unei analize făcute de către Microsoft asupra activității din ultimul an, timpul petrecut în întâlnirile săptămânale a crescut cu 150% și crește constant. 

Un studiu făcut de Cisco arată că procentul întâlnirilor în care un om a participat de la distanță au crescut de la 8% înainte de pandemie la 98% în timpul pandemiei. Și, pe cât de convenabil ar fi să te poți conecta la o astfel de întâlnire din confortul casei tale, asta nu vine fără costuri suplimentare. Microsoft’s Human Factors Lab a descoperit că oboseala indusă de mediul virtual se instalează după primele 30 de minute ale întâlnirii. Poate asta explică datele altui studiu, efectuat de Harvard Business School și NYU, care arată că, pe măsură ce numărul de întâlniri a crescut, ca și numărul de participanți, productivitatea în acele întâlniri s-a dus în jos. Și nu e vorba doar despre întâlniri. 

În februarie 2021 s-au trimis cu peste 40 de miliarde de e-mailuri mai multe ca în februarie 2020. Comunicăm, neîncetat, despre locurile noastre de muncă, dar asta ne lasă mai puțin timp (și mai puține capacitate cognitivă și resurse) să ne facem, de fapt, job-ul. Un studiu făcut de Asana a arătat că acum petrecem 60% din timpul nostru coordonând lucrurile de care avem nevoie pentru sarcinile de la muncă, mai degrabă decât să facem, cu adevărat, acele lucruri. 

Toate astea reprezintă rețeta perfectă pentru burnout. Această abundență extraordinară de tehnologie sofisticată care ne permite să stăm conectați, paradoxal, ne copleșește cu mult stres și ne face mai puțin productivi. Într-adevăr, același studiu Asana remarcă creșterea multiasking-ului și apariția a numeroase aplicații, de vreme ce tot mai multe echipe încearcă să recreeze, cu ajutorul lor, un birou fizic: un efort care are consecințe nedorite, ce includ ratarea unor deadline-uri sau munca duplicată. 

Conform studiului, angajații din pozițiile mai înalte sunt cei mai predispuși să experimenteze o supra-încărcare cu aplicații, ceea ce afectează nu doar concentrarea și productivitatea, ci și calitatea procesului decizional. 


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Este o chestiune pe care Cal Newport, autor al A World Without Email: Reimagining Work in an Age of Communication Overload, o numește hyperactive hive mind (situația în care cei care lucrează colaborează într-un mod neprogramat, prin intermediul mai multor mesaje odată – n. red.). Și asta se întâmplă atunci când oamenii colaborează pe mai multe proiecte sau lucrează pe diferite platforme odată, ceea ce duce la o adevărată cacofonie de notificări, date și întreruperi fără context. „Mintea noastră nu poate face atât de rapid toate aceste schimbări de context de la un lucru la care suntem concentrați la un mesaj din inbox, apoi iar la activitate, din nou la e-mailuri”, spune Newport. 

În plus, schimbările forțate la care ne-a supus pandemia ne-au adus o adevărată furtună de date aleatorii și deconectate de context, ceea ce a însemnat că mințile noastre au devenit și mai distrase și mai hiperactive decât erau în lumea pre-pandemică și așa nu foarte calmă și mega-orientată către tehnologie. „Aud acum, de la mulți oameni, că spun «Știi, am zile în care nu lucrez nimic. Fiecare minut înseamnă o întâlnire pe Zoom sau un e-mail»”, spune Newport. „Și asta e o stare de lucruri complet absurdă. Nu-mi vine să cred că suntem gata să spunem: «presupun că acesta este cel mai bun mod de a lucra»”. 

Pentru că, bineînțeles, nu acesta este cel mai bun mod să muncești. Și știm asta atât din date științifice, cât și din experiența proprie. Dar nu înseamnă că această stare de lucruri ar trebui să rămână așa. Încă încercăm să ne dumirim cum ar trebui să arate viitoarea lume hibridă în care să muncim. Și, cum auzim din ce în ce mai des de Marea Demisie (există un număr record de oameni care-și părăsesc job-urile), avem nevoie de Marea Reevaluare, ca să înțelegem prin ce schimbări de cultură tocmai am trecut. 

Trebuie să ne regândim modul de a folosi tehnologia și să vedem cum putem structura locul de muncă astfel încât să crească, mai degrabă decât să consume, capacitățile extraordinare ale minții noastre de a se concentra și de a se conecta la un nivel profund, mai ales într-o perioadă în care creativitatea, colaborarea și empatia sunt mai importante ca niciodată. 

Analiza făcută de Microsoft a aflat, de asemenea că, deși angajații au mai multe întâlniri cu echipele lor, au parte de mai puține întâlniri cu alte echipe. Ceva trebuie subliniat: în acest moment, tehnologia pe care o folosim nu face treabă prea bună în încercarea de a re-creea o parte din viața de la birou pe care Derek Thompon, în The Atlantic, o numește „munca ușoară”, acele discuții mărunte de la birou și momentele umane de conexiune care duc, în cele din urmă, la descoperiri uimitoare și soluții inovatoare. 

Cum am putea, astfel, într-o lume hibridă mediată de tehnologie, să dărâmăm acele buncăre? Cum putem avea intimitate și conexiune peste granițele geografice și platformele tehnologice? Cum putem găsi acel gen de momente senine întâmplătoare de conexiune, descoperiri și inovații care apar doar dintr-o adevărată întâlnire a minților? Cum ne putem asigura că întregul este mai mare decât suma părților? Cum facem rost de acele momente de „a-ha” care să provoace, cu adevărat, o schimbare? 

Acele momente sunt tot mai greu de identificat atunci când noi înotăm în date și comunicări de tot felul pe diferite aplicații și platforme, însă canalele interne de comunicare și conectare cu propria noastră înțelepciune sunt deteriorate. Așa cum spunea Blaise Pascal, marele matematician și filozof al secolului al XVII-lea: „Toate problemele umanității apar din cauza incapacității omului de a sta, liniștit, într-o cameră, singur”. Sarcina erei post-pandemice va fi mai puțin despre cum putem genera mai multe date și mai mult despre cum putem îndepărta zgomotul de fond astfel încât să putem dezvolta căi de comunicare cu resursele noastre interioare, acele comori care zac în interiorul nostru și care ne fac capabili să ne descurcăm cu orice încercări ne-ar arunca în cale lumea din exterior. 

Citește și: 

Munca de acasă: cum să combați riscul de burnout

Care e cea mai bună metodă să eviți burnout-ul atunci când lucrezi de la distanță?

Author(s)

  • Arianna Huffington

    fondatoare The Huffington Post, fondatoare și CEO Thrive Global

    Arianna Huffington, fondator The Huffington Post, fondator și CEO Thrive, autoare a 15 cărți, care acoperă teme dintre cele mai variate: artă, mitologie, politică sănătate. În 2005, a lansat The Huffington Post, o platformă de știri și opinii, care a devenit foarte rapid unul dintre cele mai prestigioase brand-uri media online. În august 2016, a lansat Thrive Global, o platformă de wellbeing și eficiență, pentru corporații și consumatori individuali, ce are ca misiune schimbarea modului în care muncim și trăim și care își propune să pună capăt concepției false potrivit căreia burnout-ul este prețul pe care trebuie să-l plătim pentru succes. Arianna Huffington a fost desemnată printre cei mai influenți 100 de oameni din lume de către publicația Time și se găsește pe lista celor mai puternice 100 de femei din lume. Născută în Grecia, s-a mutat la Londra la vârsta de 16 ani, și a absolvit Universitatea Cambridge cu specializarea în economie. La 21 de ani, a devenit președinta faimoasei societăți de dezbateri Cambridge Union.
    Cele mai recente cărți ale Ariannei Huffington - Thrive (Succesul redefinit: prosperitate, înțelepciune, miracol și crearea unei vieți pline de sens) și The Sleep Revolution (Revoluția somnului) - au ajuns, imediat după lansare, bestseller-uri internaționale.