În următoarele 3 minute vei afla:
– Ce îi aduce Olimpiei o rază de speranță.
– Cum se protejează mental actrița de stresul acestei perioade.
Thrive Global: Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață?
Olimpia Melinte: Familia mea și pasiunea pentru ceea ce fac. Diminețile noastre sunt liniștite, cel puțin acum, că e școala online, ne trezim mai târziu, luăm micul dejun toți trei și apoi fiecare își vede de treabă în camera lui. Nu mai e toată alergătura aceea la școală, la filmări. Mi-e dor și de ele, e adevărat, dar îmi aduce multă bucurie să regăsesc tihna.
TG: Cum prioritizezi lucrurile când ai multe de făcut?
OM: Sasha, puștiul meu, are prioritate absolută. Apoi le rezolv și pe celelalte.
TG: Care e secretul tău pentru o viață mai bună?
OM: Să-mi ascult inima și să mă feresc de compromisuri.
TG: Când simți că ești prea stresată sau prea copleșită de viață, ce faci ca să ieși din acea stare?
OM: Citesc o carte bună, mă uit la un film bun sau port o discuție cu prietenii. Sunt lucrurile care-mi aduc mereu o rază de speranță. E important să vorbești, să împărtășești ce ai pe suflet, când te simți copleșit. Pe mine mă ajută oamenii din preajma mea care știu să asculte. Când vorbești, de cele mai multe ori nu ai nevoie să primești sfaturi, ci doar să fii ascultat. Verbalizând gândurile, găsești singur soluția. Din fericire, am prieteni, oameni apropiați, printre care și soțul meu, cu care pot sta de vorbă. Mult timp am ținut în mine ceea ce mă frământa: îmi era teamă că-mi pierd aura de om puternic dacă mă plâng, de exemplu. Mi se părea greșit. Dar am descoperit că, de fapt, adevărata forță este să poți să îți arăți și vulnerabilitatea.
TG: Cum scapi de gândurile rele? Ce-ți aduce optimismul, mai ales în această perioadă?
OM: Nu citesc toate știrile, nu urmăresc obsesiv câte cazuri noi sunt raportate zilnic și încerc să petrec tot mai mult timp alături de copilul meu.
TG: Care este pentru tine semnalul de alarmă că ai pus prea multă presiune pe tine, că ai ajuns la capătul puterilor?
OM: Încep să-mi pierd concentrarea, devin irascibilă și mă închid în mine. Corpul uman are tot felul de moduri de a trage semnalul de alarmă, când ceva e prea mult sau prea copleșitor. Am devenit foarte atentă la aceste semnale: practic mindfulness și asta m-a învățat, de exemplu, să fiu atentă la zonele musculare contractate. Când le simt, mi-e clar că trebuie să mă opresc, să-mi trag sufletul. În această perioadă, teoretic, ar trebui să fim mai odihniți. În realitate, cred că avem un consum psihic enorm. Chiar dacă stăm acasă, cred că trebuie să fim foarte atenți la ce se petrece în mintea noastră și la nivelul de stres real.
TG: Ce sfat ți-ai da ție, cea de la 20 de ani?
OM: ”Relaxează-te, viața înseamnă mult mai mult decât actorie!”.
TG: Spune-ne o mică schimbare, pe care ai făcut-o în viața ta, ca să te conectezi mai bine cu ceilalți.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
OM: Ascultarea activă este micul miracol pe care l-am descoperit și care mă ajută să fiu prezentă în discuțiile cu ceilalți. Am învățat, când sunt într-o discuție, să las oamenii să-și ducă ideile până la capăt, să nu intervin și să nu dau sfaturi.
Ascultarea superficială este ceva ce vezi peste tot: oamenii vorbesc unii peste alții și în viața de zi cu zi și la televizor. Și-au pierdut răbdarea de a asculta, de a înțelege un alt punct de vedere și de a răspunde acestuia. Observ că discuțiile sunt, mai degrabă, monologuri, pare că interlocutorul își răspunde lui însuși. Ascultarea activă este esențială ca să comunicăm real și aș include-o pe lista materiilor de studiat la școală: copiii n-au răbdare prin natura lor să asculte și să răspundă în sensul conversației. Cred că le-ar fi util să învețe să asculte activ.
TG: Faci ceva anume ca să-ți menții concentrarea?
OM: Nu, n-aș putea să spun că fac ceva special. Mai ales acum, că sunt însărcinată cu al doilea copil, e și mai greu să mă concentrez. Mă relaxează ideea că acum nu joc și nu trebuie să fiu pe set, așa că-mi impun standarde mai blânde. Însă recunosc că uit mult, încurc zile, ore, date.
TG: Care e cartea care ți-a schimbat viața?
OM: Konstantin Stanislavski, Munca actorului cu sine însuși.
TG: A existat un moment de cotitură în viața ta? Un moment în care ai simțit că ești în fața unei alegeri importante?
OM: Momentul când am ales să mă mut în București a însemnat o alegere importantă pentru mine.
TG: Când a fost ultima dată când ai simțit că ai eșuat și cum ai depășit momentul?
OM: Actoria este o meserie a eșecurilor. Trebuie să te obișnuiești cu ideea că nu vei lua toate rolurile. De exemplu, în trecut, am participat la un casting pe care mi l-am dorit mult și nu l-am luat. Ai zice că te obișnuiești, cu timpul. Dar nu e așa. Chiar după atâția ani de meserie, tot am momente când sufăr când mi se întâmplă asta. E greu să accepți să nu fii cel ales, încă mă întristează. Dar am învățat ceva: depășim momentele respective în timp. El, timpul, le vindecă cel mai bine pe toate.
TG: Care este ultimul lucru pe care îl faci seara înainte de culcare?
OM: Citesc. Am avut o perioadă în care, seara, mă uitam la serial sau la filme. Nu-mi refuz nici acum asta, dar lectura mă liniștește și-mi dă o stare mult mai bună decât ecranele. Oricum stăm enorm cu ochii-n ecran la cursuri, muncim la ecran, purtăm discuții la telefon, comunicăm pe Whatsapp. În această perioadă doar așa ne putem conecta cu ceilalți. De aceea evit ca și serile să fie despre ecrane. Cititul mă ajută să mă rup de tot și să intru în povești. De exemplu, acum citesc Copiii de pe Volga și consum cartea ca pe un desert care-mi place mult, cu gurițe mici, să nu se termine.
TG: Împărtășește-ne un citat care te motivează.
OM: ”Să aștepți oricât. Să aștepți orice. Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent. Să nu numeri zilele. Să nu uiți că orice așteptare este provizorie, chiar dacă durează toată viața…”. Și aș continua cu tot Decalogul lui Octavian Paler.
TG: În ce momente ți-a folosit empatia și cum o cultivi?
OM: Cred că-mi folosește zi de zi. Cât despre cultivat, mă ajută foarte mult meseria pe care o am, pentru că, fără empatie, e complicat să fii actor.
Olimpia Melinte este actriță de teatru, televiziune, voce și film. A absolvit Facultatea de Arte “George Enescu” din Iași, sub îndrumarea actorului Emil Coșeru. A debutat în lungmetraj cu filmul “Cele ce plutesc”, în regia lui Mircea Daneliuc. În 2014, a jucat în comedia “Selfie”, în regia Cristinei Iacob, apoi în filmul de dragoste “Planșa” și în cel mai recent film al lui Dan Chișu, “București Non-stop”. Joacă rolul Elizei Dragomir în super producția Vlad (Pro TV), este mama lui Sasha și este însărcinată cu al doilea său copil.
Citește și:
Denise Rifai: ”Iau decizii curajoase pentru că am principii clare”
Simona Tache: ”Detașarea de propriile emoții e o afacere păguboasă”