În următoarele 5 minute vei afla:
– Ce se ascunde dedesubtul furiei.
– Ce este deturnarea emoțională și cum se manifestă ea.
Echilibru. Calm. Zen. Aliniere între gânduri și fapte. Un ideal ce devine presant, imposibil chiar, atunci când înăuntrul tău simți că se pornește o furtună.
Ieri m-am enervat la vorbele cuiva. Am luat-o foarte personal, m-am lăsat dusă în tăvălugul ăla ce a pornit în mine. Apoi m-am calmat și am revenit la a gândi rațional. Iată, prima lecție: atunci când simți că tăvălugul se prăvalește peste tine, să știi că nu mai gândești rațional. Și aici începe călătoria noastră: ce facem? Cât suntem de conștienți ce simțim? Cât suntem de siguri că ceea ce credem că simțim chiar este real? Oare furia este doar atât? Ce (se) ascunde dedesubt?
Dar, mai ales, cum alegem să reacționăm? Da, am întrebat corect. Pentru că este o alegere în cum simțim și cum reacționăm în situații diferite și nicidecum ceva ce este în afara sferei noastre de influență. Cere atenție la noi înșine, conștientizare, presupune analiză, obiectivitate, oglindire și necesită asumare.
Emoția însă nu vine singură. Probabil că ar fi mult mai ușor să știu clar că simt doar furie într-un anumit moment. Și, chiar dacă ar fi să privesc simplist situația, sub furie de multe ori se află o frică, o limitare, o provocare, pe care persoana în cauză simte că nu o poate gestiona. Recurge la furie pentru a-i ține la depărtare pe cei ce ar îndrăzni să se apropie de vulnerabilitatea pe care o simte.
Emoțiilor nu le place să fie singure, ele caută companie.
Însăși “singurătatea” nu face excepție. Vine împreună cu tristețe, poate abandon, nesiguranță, izolare, gânduri cum că “nu sunt îndeajuns”. Iar când dăm căutare la “Google-ul” din capul nostru pe gânduri negative, ei bine, e ca la Google. Am milioane de rezultate. Sunt oare toate surse de încredere?
Sunt toate adevărate? Sunt toate de luat în seamă?
Cu siguranță nu, însă în momentul acela focusul este pe căutare, nu pe realitate. În momentul acela, copleșitoare este cantitatea de rezultate pe care o obțin.
Emoțiile nu vin niciodată singure. Ele sunt susținute de alte emoții și imediat urmate de descărcari de hormoni care ne afectează fizic. Tremurăm, ni se încordeaza mușchii, transpirăm, simțim tensiune în tot corpul. Este o revoluție ce se întâmplă în noi și pentru care încă nu ne-a învățat nimeni cum să-i facem față. Din contra.
Suntem învățați de multe ori de mici să nu avem voie să simțim emoții, cu precădere pe cele neplăcute. Li se diminuează importanța și suntem luați în râs când ele ne invadează. Ni se anulează dreptul de a le avea: “Băieții nu plâng!” sau “Ești o fetiță așa frumoasă, e păcat să stai îmbufnată!”.
Nu cumva să spunem ce simțim, pentru că vom fi percepuți ca fiind slabi, când de fapt, dacă ne uităm mai în profunzime, este un act de curaj. Un curaj ce urmează să fie răsplatit. Este un prim pas către gestionarea inteligentă a emoțiilor.
Conștientizez ce mi se întâmplă și verbalizez ce simt. Asta-mi va aduce claritate. Iar claritatea restabilește poziția raționalului. Îl readuce la conducere și întărește un tipar ce mă va ajuta în gestionarea emoției în situații viitoare.
Înțeleg acum că experimentez ceva ce-mi modifică starea de spirit. Îmi generează modificări în corp. Iar apoi acestea influențează ceea ce fac, gândurile pe care le am și, implicit, interacțiunea cu ceilalți.
Startul e cu mine. Eu sunt sursa emoției și a alegerii de cum o voi gestiona. Iar dacă acum te gândești că altcineva este de vină pentru ce emoții ai tu, iată un exemplu. Pentru unii o experiență cu rollercoasterul e fantastică, în timp ce altora le provoacă disconfort total sau simt un nod în gât doar la gândul acesta.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Spuneam mai devreme că, atunci când simți că tăvălugul se prăvalește peste tine, să știi că nu mai gândești rațional. Nu poți. Practic, acele zone ale creierului tau care accesează gândirea rațională sunt blocate. Există și un termen pentru tăvălugul descris aici, și anume deturnare emoțională (emotional hijacking). Practic, emoționalul preia controlul, în timp ce raționalul se ascunde sub masă. Mai iese de acolo abia după ce observă că s-a liniștit situația și declară nedumerit: “Nu știu ce a fost cu mine, parcă n-am fost eu. Nu mai aveam niciun control!”.
Altfel spus, suntem reduși la inteligența unei oi. Toți. În turmă. Funcționăm la fel. Nu e tocmai încurajator, însă e real. Și poate acum, că știi asta, poți face următorul pas către restabilirea echilibrului. Respiră. Îndreaptă-ți atenția către altceva. Te îndepartezi de ceea ce a provocat situația tensionată. Daca ești într-o ședință, cere o pauză. Atenție însă, în pauză gândește-te la florile pe care nu le-ai udat și stau să-si dea duhul… sau, mă rog, la ce vrei tu. Dar nu te gândi la ședință, că asta nu înseamnă să te desprinzi de stimulul respectiv. În capul nostru se întâmplă interpretările tuturor realitătilor ce ne înconjoară. Iar percepția mea e gândul și realitatea la care mă raportez.
Gândurile generează emoție, emoția cere acțiune. Și dacă tu continui să “te calmezi” gândindu-te la același lucru, revenirea în ședință va fi cu mare fast. Concentrează-te pe respirație, fă un sudoku sau imaginează-ți o aventură cu o vedetă super hot!
“Energy flows where focus goes” sau energia se consumă în direcția spre care se concentrează atenția ta. Evaluează ce simți și gândește-te ce anume ai vrea să schimbi. Poate reacția ta, poate cum îți alegi cuvintele sau poate chiar percepția asupra a ce se întâmplă. Dar, te rog, fă-o cu mintea clară, limpede! Iar pentru asta e nevoie să-ți dai seama că vine tăvălugul. Nu să-l oprești, că e parte din tine, doar să-l înțelegi. Și, pe măsură ce-l înțelegi mai repede, cu atât va fi mai scurt și mai redus ca intensitate. Că de aia tot vine de când exiști tu: să fie înțeles, să fie lăsat să existe și să nu fie nevoie să facă mereu ditamai revoluția ca să-l bagi în seamă.
Identifică și numește fiecare emoție pe care o simți. Conștientizează transformările din corpul tău. Privește totul așa cum este, ceva ce a venit și va trece. Niciuna nu va rămâne permanent la aceeași intensitate. Se vor metamorfoza, și poate cel mai important, te vor transforma într-o persoană mai matură, mai calmă și care poate reușește să ude florile la timp.
Citește și:
7 Tehnici de gestionare a emoțiilor pentru vremuri tulburi
Inteligența emoțională: ce este și cum poate fi îmbunătățită