În următoarele 5 minute vei afla:
– Ce este narcisismul productiv și în ce mod te poate ajuta în carieră.
– Cum relaționăm cu o persoană narcisică.
Unii dintre noi o fac pentru a-și satisface nevoia de validare și acceptare din partea celorlalți, alții doar pentru a-și lua reperele și feedback-ul că sunt pe drumul cel bun, iar alții… pentru că nu pot trăi, fără a fi veșnic complimentați și admirați, fără a se simți unici și speciali în raport cu restul lumii.
Dacă în primele două situații vorbim despre o imagine și o stimă de sine scăzute sau despre nevoia de claritate, în cea de-a treia situație vorbim despre narcisism.
Ce este narcisismul?
Termenul de narcisism provine din mitologia greacă și are la bază mitul lui Narcis, un tânăr mândru și frumos, care, pornit în căutarea perechii sale, s-a îndrăgostit patologic de propriul său chip oglindit în apă.
Din punct de vedere psihologic, narcisismul poate fi înțeles ca trăsătura de personalitate caracterizată de părerea excesiv de bună despre propria persoană, alături de căutarea de admirație și atitudini de grandoare și egoism.
Fiecare dintre noi are în structura sa de personalitate o anumită doză de narcisism, care contribuie din plin la stimularea și creșterea încrederii în sine, dar fără a fi dusă la extrem. Însă, în momentul în care începem să credem că suntem centrul universului, să vânăm laudele și stima celorlalți, să dorim să ieșim mereu în evidență, ignorând sentimentele și trăirile celorlalți, atunci cu siguranță nu mai poate fi vorba despre o simplă trăsătură de personalitate, ci de o personalitatea narcisică în toată deplinătatea sa.
Diferența dintre aceste două ipostaze este că, atunci când nu este accentuată, trăsătura de personalitate poate avea un rol constructiv, conducând către o bună stimă și imagine de sine, orientare către rezultat și îndeplinire de obiective, fiind cunoscută și sub denumirea de „narcisism productiv”. Privind din această perspectivă, persoanele narcisice au o deschidere mai mare către inovație, își promovează cu încredere ideile și viziunea, fapt care le face să fie mai ușor observate și remarcate, îndeplinind cu succes funcții de conducere.
La polul opus, se consideră că dozele mari de narcisism conduc către o creștere a nivelului de grandiozitate, centrare excesivă pe sine, lipsă a empatiei, nevoie excesivă de recunoaștere a performanțelor și admirație din partea celorlalți, incapacitate de recunoaștere și asumare a repsonsabilităților și a greșelilor, tendință de control și exploatare în relațiile interpersonale. Când se atinge acest nivel, narcisismul devine nu doar contraproductiv, ci se îndreaptă spre sfera patologicului, putând considera că, în aceste cazuri, vorbim de o tulburare de personalitate narcisică.
Cum apare narcisismul?
Narcisismul își are originile în perioada copilăriei și are la bază mesajele confuze, contradictorii sau chiar extremiste pe care copiii le primesc de la cei dragi.
Atunci când adulții transmit constant copiilor mesaje care-i încurajează să creadă că sunt superiori sau mai buni decât ceilalți, că pot acționa după bunul plac, fără să-și asume în vreun fel consecințele negative ale faptelor lor, ci doar meritele, că pot fi mereu excepția de la regulă și că au dreptul la privilegii din partea celorlalți, copiii pot ajunge foarte ușor să considere că sunt cu adevărat speciali, perfecți, că locul lor este pe un piedestal, iar lumea toată este la dispoziția lor.
Pe de altă parte, atunci când mesajele au avut un caracter negativ, plin de critică, de neacceptare și respingere, orientate către ideea că „nu sunt suficient de buni”, apare nevoia constantă a copiilor de a-și construi un sine nou, special, dar în totală neconcordanță cu sinele lor autentic. Acest sine nou este structurat pentru a evita cu ușurință durerea, rănirea sau umilința și demonstrează lumii că este special, că merită să obțină validarea, iubirea și acceptarea necondiționată a celor dragi. Acest construct este, însă, doar un mecanism de apărare la care se ajunge prin multă suferință și zbucium sufletesc.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Cum relaționăm cu o persoană narcisică?
Din orice ipostază am privi (romantică, profesională sau de prietenie), relaționarea cu o persoană narcisică nu este facilă deoarece, fiind mereu în căutarea controlului și a atenției, au tendința de a-i exploata și de a-i manipula pe cei din jurul lor, afectându-le acestora din urmă stima și imaginea de sine, făcându-i, uneori, să se simtă ineficienți sau incapabili. Acest lucru se întâmplă pentru că ei pornesc de la premisa eronată că, dacă ei pot, trebuie și ceilalți să poată, fără a se raporta în mod realist la limitele, resursele, competențele și aptitudinile celorlalți. Nevoile și dorințele lor sunt întotdeauna pe primul loc, ceea ce limitează foarte mult posibilitatea de dezvoltare personală a celor cu care intră în contact.
Pe de altă parte, narcisicii pot fi persoane deosebit de șarmante și fermecatoare, mai ales dacă interesul le este stârnit de către un potențial partener de cuplu. Dar asta are la bază tot nevoia de afirmare, prin urmare le este uneori dificil să mențină o relație echilibrată și autentică pe termen lung.
Însă, în spatele acestor comportamente și ale acestor dificultăți emoționale, putem descoperi că există și căldură, sinceritate, bunătate, iubire, altruism. Lucruri pe care ei le simt în adâncul lor, dar pe care experiențele de viață și modul în care s-au construit și s-au dezvoltat i-au învățaț să și le reprime. De aceea, pentru a le descoperi, este nevoie de răbdare, de înțelegere și acceptare necondiționată, de stăpânire de sine și asertivitate. Toate astea sunt necesare pentru a le putea oglindi comportamentele defectuoase și a conduce la conștientizarea lor, de a le trasa limite și de a favoriza schimbarea.
Cum putem ajuta o persoană narcisică?
De cele mai multe ori, narcisicii nu sunt conștienți de modul lor de a fi și rareori caută sprijin sau ajutor de la cei din jur. Cel mai des se întâmplă atunci când pierd ceva sau pe cineva drag sau important. Acela este momentul în care lumea lor interioară se cutremură, momentul în care încep să-și pună întrebări, să analizeze ce s-a întâmplat, să caute răspunsuri care să le aducă liniște și alinare.
Cel mai indicat este ca acest demers de autocunoaștere și schimbare să se întâmple în cadrul unui proces psihoterapeutic, pentru că narcisicul va avea nevoie de o relație echilibrată și un spațiu sigur în care să se poată deschide, fără a se simți judecat, să-și dea acces și să se poată uita la sine așa cum este el în esența lui, în care să poată învăța cum să-și reorienteze atenția de la sine și către ceilalți, să învețe empatia și compasiunea, să învețe să dăruiască și să devină implicat din punct de vedere afectiv în relațiile cu cei dragi, să accepte că dreptatea nu este mereu de partea sa, să învețe să-și asume responsabilitatea faptelor și consecințele acestora, să se descopere, să se accepte și să se iubească pe sine cu adevărat, să se vindece.
Acest demers este unul de avergură și de lungă durată, cu multe urcușuri și coborâșuri, cu multe momente de rezistență la schimbare și momente de sabotare, cu multe măști de dat la o parte, dar care la sfârșit aduce eliberare, recăpătarea echilibrului și a stării de bine.