În următoarele cinci minute vei afla:
– Care sunt cele mai importante teme despre care poţi discuta cu partenerul tău pentru a avea o relaţie autentică şi puternică.
– Cum să abordezi fiecare subiect, astfel încât să te dezvălui şi să te apropii de partener cu sinceritate şi cu iubire.
„Calitatea relaţiilor noastre cele mai apropiate, mai mult decât orice alt factor, influenţează sănătatea noastră fizică, rezistenţa la boli şi longevitatea. Relaţiile apropiate satisfăcătoare mai îmbunătăţesc şi diferite dimensiuni ale sănătăţii mentale ale ficărui partener. Căsniciile sau relaţiile de lungă durată fericite pot să reducă în mod semnificativ depresia, tulburările de anxietate, dependenţele şi comportamentul antisocial şi pot reduce tentativele de suicid. În plus, multe sudii au arătat că relaţiile nefericite de durată pot afecta bunăstarea cognitivă şi emoţională a copiilor, în timp ce relaţiile fericite pot întări performanţa şcolară a copiilor, relaţiile lor cu cei de vârsta lor şi inteligenţa lor emoţională. În mod cert, relaţia voastră contează în viaţa voastră, în viaţa copiilor voştri şi în comunitatea mai largă” (pagina 27), spunn John și Julie Gottman, autorii cărții Iubirea în opt capitole. Un plan pentru a face iubirea să dureze, publicată de Editura Trei.
Soţii John şi Julie Gottman sunt printre cei mai renumiţi cercetători din lume la momentul actual în domeniul psihologiei cuplului. Sunt fondatori ai Institutului Gottman, unde au condus diverse studii referitoare la predicţiile care pot fi făcute privind posibilitatea ca un cuplu să se separe sau nu. De asemenea, sunt foarte apreciaţi ca terapeuţi în domeniul terapiei de cuplu.
Cartea de faţă este un ghid practic privind relaţia de cuplu, care poate fi folosit atât de cuplurile la început de drum, cât şi de cele care au deja vechime. Autorii propun, după cum arată şi titlul, opt teme de discuţie recomandate celor doi parteneri, oferind informaţii concrete pentru ca discuţiile să creeze un spaţiu relevant, al vulnerabilităţii şi al intimităţii, şi să ducă la formarea unei conexiuni autentice între cei doi.
Pentru fiecare dintre cele opt teme de discuţie, autorii recomandă ca cei doi să-şi dea întâlnire. Indiferent dacă sunt la început sau au parcurs deja o bună bucată de drum împreună, indiferent dacă au sau nu copii, indiferent dacă ies la restaurant, la o plimbare sau rămân acasă ori întâlnirea este în spaţiul virtual pentru cei cu relaţii la distanţă, autorii subliniază cu tărie importanţa creării unui timp şi a unui spaţiu de discuţie, pe care cuplul să şi le planifice şi să şi le ofere periodic. O viaţă de cuplu mulţumitoare nu poate exista de la sine, fără a investi atenţie şi efort, susţin autorii.
Capitolul 1. Încredere şi devotament
Autorii le recomandă celor doi să descrie cât mai pe larg ce înseamnă pentru ei aceste cuvinte, cu exemple din relaţia actuală, din relaţiile anterioare şi din relaţia de cuplu a părinţilor, referitoare atât la situaţii care au arătat prezenţa acestei atitudini de încredere şi devotament, cât şi opusul, sentimentul că încrederea şi devotamentul au fost trădate. Folosind exemple proprii sau ale unor cupluri din cabinet, cei doi autori vorbesc despre ce pot însemna concret încrederea şi devotamentul: loialitate afectivă şi sexulă, atenţie acordată celuilalt, respectarea nevoilor lui, a nu stabili cu cineva din exterior, indiferent cine ar fi acela, o relaţie mai strânsă decât cu partenerul, a nu fi pe picior de plecare din relaţie, considerând mereu că există opţiuni mai bune decât propriul partener, a-i accentua calităţile şi a-i minimaliza defectele.
Deşi acest mod de raportare la cuplu presupune multă vulnerabilitate, el este singurul, consideră autorii, care poate garanta o relaţie satisfăcătoare. Autorii vorbesc şi despre paşii care trebuie făcuţi pentru repararea relaţiei, atunci când încrederea este trădată, fac o listă cu 99 de moduri în care îţi poţi arăta preţuirea faţă de partener şi descriu cum ne putem pregăti concret pentru întâlnirea care are ca subiect încrederea şi devotamentul.
Capitolul 2. Conflictul
Autorii afirmă că „unul dintre cele mai mari mituri legate de căsnicie este că, dacă nu te cerţi sau nu discuţi deloc despre lucruri dificile sau inconfortabile, asta înseamnă că aveţi o relaţie bună” (pagina 77). Pentru că suntem persoane diferite, cu istoric de viaţă diferit, este firesc să apară multe situaţii în care nu ne putem pune de acord. Acestea sunt, de fapt, ocazii de a-l cunoaşte cu adevărat pe celălalt, de a înţelege şi a accepta diferenţele, fără a încerca să ne impunem punctul de vedere cu orice preţ.
Ce recomandă autorii? Deşi nu suntem în general obişnuiţi să discutăm „la rece” despre situaţiile conflictuale, ei afirmă că cele mai bune momente pentru a vorbi despre gestionarea conflictului nu sunt atunci când ne aflăm în mijlocul unei discuţii aprinse. Scopul este să înţelegem şi să comunicăm care sunt nevoile de bază ale noastre şi ale partenerului ca sursă a problemei discutate şi care sunt zonele de flexibilitate, unde se poate găsi un numitor comun: „A asculta povestea celuilalt este un mod puternic de a naviga printre dezacorduri” (pagina 80). O altă afirmaţie importantă este referitoare la faptul că, într-un cuplu, există probleme care se pot rezolva şi probleme care nu au o rezolvare. Dintre acestea, unele pot duce la despărţire, altele pot fi acceptate cu înţelepciune:
„Conflictul vă poate apropia, dacă alegeţi să-l abordaţi ca pe un mod de a vă cunoaşte partenerul mai bine. (…) Când partenerul tău îşi exprimă furia, în loc să acţionezi defensiv şi să îl ataci, încearcă să te întrebi sau să-l întrebi de ce are el nevoie, care este nevoia sau speranţa ce nu i-a fost împlinită până acum.” (pagina 84) Pentru întâlnirea referitoare la conflict, autorii au pregătit o listă deschisă cu 25 de teme de discuţie despre situaţii în care putem fi diferiţi de celălalt şi în care poate apărea conflictul. Ei vorbesc, de asemenea, despre modalităţile de a gestiona conflictul „la cald”.
Capitolul 3. Sex şi intimitate
Încă de la început, autorii arată că modul în care se defineşte normalul în privinţa vieţii sexuale depinde de fiecare cuplu în parte, precum şi de etapa de viaţă în care se află cei doi. Un aspect important este capacitatea partenerilor de a vorbi despre acest subiect: „Cercetările arată că perechile care vorbesc deschis despre a face dragoste au parte de mai mult sex, iar femeile din relaţie au parte de mai multe orgasme” (pagina 110). Nu este uşor întotdeauna să vorbim despre sex, dar a ne simţi confortabil când abordăm acest subiect este un lucru care se poate învăţa. Autorii vorbesc despre o serie de subiecte, cum ar fi modul de iniţiere al unei partide de sex, condiţiile prealabile pentru a face sex, diferenţele dintre femei şi bărbaţi referitoare la acest subiect („Bărbaţii, în general, fac sex pentru a se simţi conectaţi la nivel emoţional, în timp ce femeile trebuie să se simtă conectate la nivel emoţional pentru a putea face sex” (pagina 112)), modul în care acceptăm refuzul partenerului şi metode de a menţine pasiunea în cuplu, în special prin sărut şi prin atingeri în afara momentelor dedicate sexului.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Capitolul 4. Muncă şi bani
Indiferent de situaţia bancară, arată autorii, banii şi timpul alocat muncii sunt unul dintre cele mai frecvente motive pentru care cuplurile ajung să se certe, precum şi cel mai bun indicator al unui divorţ. Ce contează cel mai mult, în concepţia autorilor, este modul în care cuplul vorbeşte despre neînţelegerile financiare. Şi aici este important istoricul personal, modul de raportare la bani pe care l-am moştenit din familia noastră de origine şi experienţele noastre privind munca şi banii. Deoarece munca ne ocupă mult timp, ea poate fi văzută, spun autorii, ca o „a treia persoană” din relaţie, iar provocarea este să găsim resursele pentru a putea satisface ambele angajamente.
Autorii vorbesc despre modul în care s-a schimbat raportarea la muncă a femeilor de-a lungul ultimelor generaţii, despre împărţirea muncii neremunerate din gospodărie, despre prioritizare şi despre valorile pe care le asociem muncii şi banilor, punând la dispoziţie un chestionar prin care putem identifica aceste valori, atât noi, cât şi partenerul, şi pe care îl putem folosi ca punct de plecare în discuţia despre acest subiect.
Capitolul 5. Familia
Familia înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiţi, afirmă autorii, iar „familia din ziua de azi este diversă din punct de vedere etnic, politic, sexual şi religios” (pagina 160). În acest context, este foarte important ca cei doi să fie pe aceeaşi lungime de undă cu privire la modul în care definesc ei familia. Autorii alocă mult spaţiu discuţiei referitoare la ce înseamnă venirea pe lume a unui copil şi la modul în care acest eveniment modifică relaţia de cuplu, aducând, conform statisticilor, o scădere a satisfacţiei maritale, chiar dacă este vorba despre un copil dorit şi aşteptat.
Sunt două elemente care pot diminua această scadere a calităţii vieţii de cuplu: implicarea tatălui în creşterea copilului şi menţinerea conexiunii şi a intimităţii, inclusiv sexuale. Chiar dacă la început acestea se fac cu efort, tocmai de aceea este necesar să ni le propunem în mod conştient şi să le punem sus în lista de priorităţi: „Dacă alegeţi să aveţi o familie, este necesar să continuaţi să dedicaţi un timp special în care să vă acordaţi o atenţie reciprocă, să continuaţi să aveţi o viaţă sexuală satisfăcătoare şi să creaţi ritualuri pentru intimitate şi conexiune. Cel mai mare dar pe care puteţi să-l oferiţi unui copil este darul unei relaţii de iubire între părinţi” (pagina 167).
Capitolul 6. Distracţie şi aventură
Deşi pentru multe cupluri joaca şi disctracţia sunt primele lucruri care dispar dintr-o relaţie, ele sunt foarte importante pentru menţinerea unei relaţii fericite şi sănătoase. În momentele de acest tip, creierul nostru este inundat de endorfine, care ne fac să simţim conexiune cu cel cu care le împărtăşim. Explicaţia este dată de faptul că în momentele de acest tip intră în acţiune acelaşi cocteil de substanţe ca atunci când simţim îndrăgostire sau excitaţie sexuală. Vestea bună este că partea ludică a vieţii cuprinde multe situaţii: a râde împreună, a fi ironici împreună, a vedea un concert, un film sau o piesă de teatru, a juca jocuri de societate, a învăţa lucruri noi, a avea experienţe noi, chiar riscante împreună. Atunci când cei doi nu sunt pe aceeaşi lungime de undă privind modul de a aduce joaca şi aventura în propria viaţă, este important ca fiecăruia să i se respecte modul propriu de a obţine aceste senzaţii, dar şi de a găsi acţiuni comune prin care să fie obţinute.
O relaţie lipsită de acest tip de acţiuni poate să intre în rutină, să devină banală: „Opusul jocului nu este munca, ci depresia” (pagina 187). Autorii au pregătit o listă deschisă de acţiuni despre care partenerii pot discuta în cadrul întâlnirii, pentru a le alege pe acelea pe care le-ar putea face cu plăcere împreună.
Capitolul 7. Dezvoltare şi spiritualitate
Acest capitol acoperă două direcţii, una referitoare la modul în care creşterea emoţională poate influenţa viaţa de cuplu şi cealaltă referitoare la sacralitatea percepută a relaţiei de cuplu. În primul caz, autorii vorbesc despre potenţialele dificultăţi ale situaţiei în care doar unul dintre parteneri este implicat într-un proces de creştere, de dezvoltare emoţională, dar şi despre oportunitatea ca acest proces să fie benefic pentru ambii: „Într-o relaţie se întâmplă lucruri minunate atunci când unul dintre parteneri se poate schimba, poate creşte şi poate sprijini creşterea celuilalt” (pagina 213). A doua direcţie se referă la valoarea pe care o aduce raportarea celor doi parteneri la relaţia de cuplu ca fiind una sacră, precum şi la modul în care se poate ajunge la această raportare: „Realizăm acest lucru prin crearea unui sens împărtăşit şi prin crearea unor ritualuri proprii de conexiune” (pagina 206). În continuare, autorii pun la dispoziţie un chestionar pentru a înţelege cât de bine reuşesc cei doi să dea un sens comun relaţiei de cuplu, precum şi o listă cu sugestii pentru crearea unor ritualuri proprii de conectare.
Capitolul 8. Visuri
În acest capitol, autorii vorbesc despre cât este de important ca visurile fiecăruia dintre cei doi să fie identificate, să fie împărtăşite celuilalt, iar partenerii să se sprijine reciproc în încercarea de a găsi timp pentru ele: „Ne luăm un angajament faţă de partenerul nostru şi, totodată, ne luăm un angajament şi faţă de slujba noastră, iar asumarea încă unui angajament pentru a ne urma visul poate părea că este prea mult pentru a fi în stare să jonglăm cu toate aceste lucruri faţă de care ne asumăm obligaţii. Dar visurile sunt importante. Visurile tale proprii. Visurile partenerului. Şi visurile pe care le aveţi împreună” (pagina 220).
Sunt multe situaţii în care urmarea propriului vis poate fi dificilă sau chiar imposibilă. Autorii vorbesc despre cât este de important ca, în momente de acest fel, visele să nu fie lăsate să moară, ci păstrate, eventual făcând pe rând spaţiu fiecăruia dintre parteneri pentru urmarea propriului vis: „Când partenerul onorează şi sprijină visurile celuilalt, toate celelalte lucruri din relaţie devin mai uşoare, fiindcă fiecare persoană se simte sprijinită în a fi şi în a deveni cine are nevoie şi cine îşi doreşte să fie” (pagina 222).
