În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce este important să-ți înțelegi în primul rând propriile emoții pentru a putea interacționa mai bine cu ceilalți.
– Ce rol joacă empatia în cultivarea inteligenței emoționale.
Ce este inteligența emoțională, dincolo de a-ți crea relații bune cu cei din jur? Când intervine empatia și oare putem să fim cu toții cu adevărat empatici? Sunt provocări pe care le avem zilnic cu cei ce ne înconjoară, fie acasă sau în mediul în care ne desfășurăm activitatea.
Situația la nivel mondial ne-a forțat, cu atât mai mult, să suprapunem cele două planuri ale vieții noastre. Sufrageria în care copilul caută o activitate atrăgătoare a fost, și în unele situații este în continuare, și locul în care avem ședințe importante. Dacă până în acest punct, momentul în care ieșeam pe ușa spre locul de muncă făcea clar diferența între cele două roluri, cel de profesionist și cel personal, iată cum contextul ne-a forțat să avem același spațiu de desfășurare. Încărcătura emoțională la care am fost supuși în aceste condiții, dincolo de presiunea de a avea de gestionat un virus despre care nu știam foarte multe, ne-a pus pe mulți dintre noi în situații delicate.
Deși clișeistic deja, „totul începe cu tine” se aplică și în inteligența emoțională. Îți propun să ne uităm la acest concept ca la un proces, ca la o mașinărie pe care o punem în funcțiune și despre care știm că, cu cât o vom folosi mai des, cu atât aceasta va deveni mai performantă.
Totul începe cu tine
Sau, cu alte cuvinte, conștientizarea a ceea ce simțim deschide calea către echilibrul emoțional la care tindem cu toții.
Să luăm următorul exemplu: te enervezi că un coleg de-ai tăi și-a asumat un merit care consideri că era al tău, sau cel puțin la care ai contribuit. Apoi, în interacțiunea cu cineva drag, spui cuvinte care ajung să rănească, justificându-ți apoi că deja erai nervos de la birou. Suprapunerea acestor două planuri generează situații care vor veni ulterior peste noi ca un bumerang. Dacă în prima fază, furia îi va ține la distanță pe ceilalți, ulterior vei putea ajunge la emoții ca vinovăția sau rușinea.
Totul începe cu tine: face referire în acest prim pas la înțelegerea emoției pe care mi-a declanșat-o prima situație – faptul că acel coleg și-a asumat pe deplin meritele. Este foarte probabil ca, pornind de la acel stimul, să simți furie, emoție care de multe ori maschează frustrarea, durerea, trădarea, teama de a pierde ceva (poate fi statutul sau recunoașterea, în exemplul oferit).
Conștientizarea tuturor acestor emoții este primul pas. Să rămân la definirea emoției doar prin a spune că m-am enervat este superficial și nu te va ajuta să treci către pasul următor. Privește cu multă curiozitate ceea ce simți și nu te opri după ce ai identificat o singură emoție. Rareori emoțiile vin singure.
Întreabă-te: ce altceva mai simt? De unde provine această emoție? Dacă ar fi să mai identific măcar o emoție în plus, care ar fi aceea? Ce nu văd/nu-mi dau voie să accept că simt?
Gestionează emoția
Fiecare emoție îți transmite un mesaj și generează o nevoie emoțională ce necesită atenție. Neadresate, aceste nevoi vor declanșa, în prima fază, comportamente ce duc spre dezechilibre și care vor tranzita granițele între profesional și personal, așa cum am văzut și în exemplul de mai sus. Ulterior, pot duce la situații agravante, cum sunt izolarea, depresia sau burnout, ce-și vor întinde tantaculele către toate aspectele vieții noastre și pe o perioadă de timp greu de prezis.
Dacă în primul pas reușesc să identific exact ceea ce simt și mă uit cu o oarecare curiozitate față de paleta de emoții pe care o am în anumite situații, ulterior pot să-mi dau seama care este nevoia din spate.
Continuăm cu exemplul anterior, în care simțeam furie, frustrare, teamă, atunci când cineva își asumă meritele în totalitate. Teama din spate poate proveni din nesiguranța că poziția mea poate fi periclitată în cadrul companiei. Nevoia emoțională este cea de siguranță a statutului, a modului în care sunt perceput. Atunci când reușesc să înțeleg asta despre ce simt și ce proiectez în gândurile mele, gestionez diferit întreaga situație. Abia în acel moment, în deplină cunoștință de cauză, pot evalua ce acțiune este nevoie să întreprind în direcția nevoii emoționale pe care o am.
Primii doi pași menționați pun oglinda pe noi înșine. Ne fac să ne uităm cu atenție în ceea ce simțim, să identificăm cu acuratețe emoțiile pe care le avem, ca apoi să identificăm nevoia emoțională. După ce reușesc să parcurg această etapa de introspecție, conștientizare și responsabilizare a acțiunilor pe care le avem, putem trece mai departe, către ceilalți.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Identifică emoțiile în ceilalți
În acest al treilea pas, empatia joacă un rol cheie. Pentru a înțelege emoțiile pe care le poate avea persona de lângă noi, este necesar un sacrificiu propriu. Când spun ”sacrificiu”, mă refer la a lăsa la o parte ce credem noi despre persona sau situația respectivă, de a ne ajusta sistemul de valori și înțelegere, la cel al partenerului de dialog.
Imaginează-ți că fiecare ne uităm la viață printr-o fereastră proprie. Empatia se referă la a lăsa jos cadrul prin care privești tu lumea și să mergi lângă celălalt, unde ești dispus să vezi realitatea prin fereastra lui. Identifici emoția și, implicit, nevoia emoțională a celuilalt și, în felul acesta, te conectezi și creezi legături și relații. Identific ce simt, gestionez într-un mod eficient și sănătos emoțiile, mergând pe nevoia emoțională din spate, după care, tocmai pentru că sunt în echilibru cu mine însumi, am disponibilitatea de a-i înțelege pe ceilalți.
În mod natural ne îndreptăm către cel de-al patrulea pas.
Creează relații și înțelege dinamica mediului în care trăiești.
Inteligența emoțională include, de asemenea, înțelegerea mediului și a dinamicii relațiilor în care mă aflu. Pentru a putea face acest lucru, este absolut necesar să fi parcurs pașii anteriori. Altfel, voi rămâne doar cu o imagine pixelată a realității, în care filtrele prin care eu mă uit la ce mă înconjoară definesc peisajul. Tocmai pentru că reușesc să identific și să gestionez ce simt eu, reușesc să înțeleg emoțiile celorlalți, pot înțelege și interacțiunile care au loc între ei și devin mai conștient, mai prezent, mai agil.
Revenind la exemplul de mai sus, înțeleg care este nevoia emoțională din spatele furiei și cum reacționez devine o alegere, pe care, implicit, o pot controla. Prin urmare, când ajung acasă, nu țip la prima persoană dragă ce mă întâmpină și înțeleg că echilibrul, armonia, inteligența emoțională, deși clișeistic, „încep cu mine”.
Colțul angajatului
Cât de importantă e starea ta de bine pentru angajatorul tău? Povestește-ne experiența ta și ajută-ne să facem piața muncii mai transparentă.
Lasă un review 100% anonim angajatorului tău pe Undelucram.ro
Citește și:
6 moduri în care oamenii cu inteligență emoțională răspund la presiune