În următoarele 5 minute vei afla:
– Care este legătura dintre problema care te frământă și un măr?
– De ce avem o adversitate față de învățarea prin repetiție.
Știi deja asta: pe parcursul studiilor suntem învățați să reproducem gândirea și concluziile altora. Fix acea perioadă, atât de fertilă pentru curiozitatea și capacitatea noastră de creație, suntem invitați fie să învățăm “pe de rost” poezia, fie să “aplicăm teorema” sau formula potrivită. Sunt scheme și programe care indică modul în care sunt expuși copiii la informație, dar nu există indicații despre cum să învețe sau cum să-și integreze util cunoștințele.
Astfel se imprimă în noi normalitatea de a reproduce informații, de multe ori confuze, și nu suntem obișnuiți să le trecem prin filtrul curiozității, al observației și al reflecției, nu suntem încurajați să ne implicăm emoțional și rațional în poveștile ce au generat acele principii… auzim doar: “Învață pe de rost!”.
Observ cu încântare că una din teoriile cu care am rămas din școală este cea legată de mărul lui Isaac Newton care l-a ajutat să înțeleagă principiul forței gravitaționale… căzându-i în cap – ce emoție!, și parcă a devenit povestea și descoperirea noastră atunci când dascălul a întrebat: “de ce n-a luat-o mărul în sus?”. Uau!
Ajungem la prima tinerețe consumați de dorința de a mai învață lucruri noi, pentru că trăim respingerea față de abuzul de a repeta. Și, paradoxal, pentru că este înrădăcinat acest comportament în noi, reproducem ce considerăm valoros… să mă întorc la zilele de școală și să remarc lipsa educației în privința conceptelor de valoare?! Bine, n-o fac, este fait accompli.
Părinții, dascălii de acasă, modelele noastre în formare pot fi o sursă de învățare dacă nu ne invită și ei, fără explicații, la: “Fă ce-ți spun! Eu știu mai bine!”.
O concluzie generală: în perioada școlii învățăm să reproducem și să memoram, nu învățăm cum să învățăm, nu învățăm cum să transformăm cunoștințele în resurse, cel puțin nu acum.
Și ajungem adulții de la care se cere inovație, creativitate, colaborare, implicare și entuziasm, de la care se cere gândire critică și creativă, de la care se cere dezvoltarea de soluții complexe, capacitate de adaptare și anticipare, reziliență… Dar cum facem asta, contrar la tot ce am învățat ca fiind normal? Ne limităm la ce știm că putem reproduce, nu ne asumăm riscuri, pentru că nu vrem să ne așezăm în situația de a fi certați, judecați sau să pierdem. O semi existență, o irosire a propriilor talente și o presiune care aduce multe costuri umane, burnout și mecanisme de supraviețuire distructive, pentru că nu avem pârghiile necesare unei gestiuni sănătoase, nu sunt cultivate în noi. Dar aceste situații au rezolvare și, mai departe, reușite.
Există soluții ce au ca rezultat cultivarea curiozității și dorinței de a descoperi, sau mai bine zis instrumente și metode, care ne ajută pe tot parcursul vieții să rămânem flexibili și educabili, creativi și adaptabili, deschiși către nou și inovație, capabili să ne conectăm autentic cu ceilalți, să asociem explorativ prezentul de resursele interne și de aspirațiile noastre.
Explorând acest sistem intern, dezvoltăm cu multă acuratețe inițiativele necesare prin care ne construim, pas cu pas, obiectivele personale și profesionale: suntem arhitecții și constructorii propriei vieți.
Hai să facem un exercițiu, luând, spre exemplu, tot un măr.
Ce evocă acest cuvânt?
Știu sigur că ceva ți-a apărut în ecranul tău intern.
Mintea, arhiva ta personală, îți arată măr în sine sau cum se scrie? Limbajul nostru natural este susținut de simțuri: vei vedea un măr, îi vei simți gustul, textura, vei auzi sunetul unei mușcături, îi vei simți greutatea în mână.
Acum oferă-ți câteva secunde și alege trei-cinci situații în care ai mâncat un măr, indiferent când s-a întâmplat asta.
Ți-a evocat amintirile în ordine cronologică sau ți-a oferit situațiile în funcție de încărcătura emoțională, cele care au avut un sens afectiv pentru tine? Cu cât suntem mai implicați în situație, rațional și emoțional, cu atât aceasta devine mai importantă pentru noi și o reținem.
Care dintre situații a fost cea mai intensă pentru tine?
Oprește-te puțin din citit, pentru că te invit să observi acum: cum erai în acel moment, cine altcineva era lângă tine, care era dialogul intern, dar conversația? Ce trăiai atunci… Creează-ți acest tablou pe ecranul tău intern.
Minunat!
Te invit acum să te gândești la o provocare actuală, o preocupare pe care o tatonezi în prezent – știu, pare de nicăieri, dar fă-o oricum.
Cum ai putea să asociezi cele două întâmplări?
Mintea, raționalul este în permanentă căutare de soluții pentru noi, indiferent de nivelul lor de claritate, tocmai de aceea e necesar să privim curios ceea ce ne evocă.
Ce soluție sau rezolvare, ce pas înainte percepi din asocierea celor două situații? Cum îți folosește această asociere de mici universuri?
Abia acum, depistând o posibilă soluție sau inițiativă, te invit să o aplici. Reține: pașii, inițiativele noastre sunt liniare, gândirea ce le generează este sistemică.
Această mică demonstrație este o tehnică de explorare denumită “culegerea de resurse personale din trecut”. Același tip de explorare creativă se poate raporta și la o situație la care aspiri, la un obiectiv dorit din viitor, și se numește vision board sau “viziunea de final”.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Aici intervine principiul retrocauzalității, un termen din fizica cuantică, prin care viitorul poate schimba trecutul și poate impacta prezentul, creând o legătură, o încărcătură și congruență cuantică între aceste cadre de timp. Această congruență poate fi construită activ, pas cu pas, creând o strategie retroactivă din viitor către prezent.
Bine, dar de ce nu ajung toți în faza de succes pe care și-l doresc? Motivele pot fi: lipsa exercițiului de a folosi viziunea viitorului ca instrument de evoluție, lipsa planificării și a strategiei pașilor, lipsa curajului de a crede în scop sau în propria persoană, abandonul scopului când lucrurile nu se întâmplă cum ne așteptam, dispariția motivației odată cu primul eșec sau disconfort… Sau lipsa încrederii în procesul de dezvoltare care este, paradoxal, demonstrat ca fiind eficient de foarte mulți oameni de-a lungul timpului. Dar sigur, “ei au avut noroc”, nu-i așa?!
De asemenea, ne poate afecta și lipsa educației de a gândi pentru noi, în respect și armonie cu ceilalți – această situație nu presupune nici repetare și nici memorare, ci dezînvățare și asumarea unei noi realități posibile pentru tine.
Este demonstrat faptul că vedem 180 grade. Mai bine zis “zărim” aproximativ 120-180 grade, însă ne putem concentra atenția pe doar 37-38 de grade din câmpul nostru vizual, atât la propriu, cât și la figurat. Este precum avea viziune a unui cal, limitată doar la dimensiunea drumului ce i se așterne în față. Drept urmare, dacă vrem să percepem și să observăm lucrurile în detaliu, e necesar să ne mișcăm. Dar în orice moment, indiferent de direcție, vom distinge doar acel îngust culoar de 10% din orizont.
Și în acest 10%, gândirea noastră este sistemică, însă are în spate lacune și puncte oarbe de care, evident, nu ne putem da seama și nu le putem distinge suficient de bine cât să le folosim ca resurse esențiale în evoluție. Nu este nimic în neregulă cu noi, există doar limita fizică, plus lipsa educației de a ne “mișca” prin reflecție, de a ne implica în căutare, în explorare, așa cum sunt exemplele de mai sus.
Spuneam că există metode prin care putem dezvolta această, hai să-i spunem, supraviziune, iar una din acestea este de a te lăsa susținut de către un profesionist specializat în acest sens. Îți pune la dispoziție aceste spații de explorare în cadrul unui dialog provocator și creativ, în ritmul tău, ajutându-te să-ți dezvolți această supraviziune asupra propriului tău sistem de viață și, în același timp, orientându-te permanent către viitorul la care aspiri. Te susține să-ți dezvolți strategia, secvențele active și mentalitatea potrivită împlinirii scopurilor tale, traversând împreună temerile și provocările inevitabile ce apar atunci când costruiești o nouă realitate, un nou orizont. Te susține să te miști și să culegi înțelegere și resurse din punctele oarbe, pe care atenția limitată nu le cuprinde. Este un antrenament către viitor, către noua ta realitate, către persoana care vrei să devii și te susține să evoluezi ca un întreg.
Pentru a face pași congruenți cu scopurile tale și pentru a atinge acel nivel de reușită la care aspiri, e nevoie să-i permiți gândirii tale, mindset-ului tău, să-i genereze, și nu ca reacție la mediu, ci în acord cu obiectivul tău. Pașii au nevoie de orientarea, susținerea și structura corectă. Inițiativele ce compun strategiile de creștere trebuie să fie un produs al unei priviri și înțelegeri sistemice, plenare, fără puncte oarbe, pentru a genera rezultatele dorite. Fără această susținere activă, rămâne doar repetiția a ceea ce am reușit să memorăm până acum.
Alegeri înțelepte!