În următoarele 3 minute vei afla:
– Ce schimbare a făcut George Vintilă în viața sa pentru a se conecta mai bine cu ceilalți.
– Cu ce gânduri se trezește în fiecare dimineață.
Thrive Global: Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață?
George Vintilă: În principiu, mă face să mă dau jos din pat un câine. Dar, ca să răspund serios la întrebare, ar fi faptul că încep o nouă zi și mă bucur de fiecare nouă zi pe care o trăiesc. E normal să fie așa pentru fiecare dintre noi. Iar drive-ul meu este anticiparea lucrurilor pe care le am de făcut pentru că, întâmplător, mi-am ales o meserie foarte mișto, care-mi permite să fac lucruri diverse. E un aspect important pentru o persoană dinamică, cum sunt eu. Nu am stare.
TG: Cum prioritizezi lucrurile când ai multe de făcut?
GV: În funcție de importanța lor. În general, nu-mi programez multe de făcut, pentru că vreau să evit să mă simt copleșit. Nu în ultimul rând, având o meserie versatilă care mă lasă să fac mereu altceva, sunt zile în care nici nu simt că am multe pe cap, orice aș avea de făcut.
TG: Care e secretul tău pentru o viață mai bună?
GV: Nu m-am raportat niciodată serios la tot ce înseamnă consumerism, anti-civilizație, anti-educație și am rămas așa cum m-au învățat ai mei să fiu. Consider că acea perioadă din viața noastră când primim primele sfaturi, cei șapte ani de acasă, educația din școală și drumul drept pe care ni-l pregătesc ai noștri contează mult. N-am un secret, dar cred că e important să-i zâmbești fiecărei zile care începe și să fii bine cu tine.
TG: Când simți că ești prea stresat sau prea copleșit de viață, ce faci ca să ieși din acea stare?
GV: Ascult muzică, mă întâlnesc cu prieteni cu care râd, mă relaxez, ies la pădure cu cățelul, ca să mai scap de forfota orașului.
TG: Cum scapi de gândurile rele? Ce-ți aduce optimismul, mai ales în această perioadă?
GV: Am învățat să scap de gândurile rele la modul profesionist. L-am citit pe Dalai Lama și o carte, un studiu despre depresia dată de gândurile distructive. Așa am ajuns să nu mai am gânduri negative. Iar dacă-mi dau vreodată târcoale, le stârpesc din fașă. Optimismul mi-l aduce faptul că eu, prin definiție, sunt un optimist. Mereu am fost așa. Iar când intru într-un cimitir, îmi zic: ”Mamă, câte plusuri!”.
TG: Care este pentru tine semnalul de alarmă că ai pus prea multă presiune pe tine, că ai ajuns la capătul puterilor?
GV: Niciodată n-am fost un tip care să se înghesuie la muncă sau să se angajeze la un volum foarte mare de muncă. Într-adevăr, la începutul carierei mele în televiziune, când lucram în producție și învățam lucruri, am muncit mult. Eram dornic să asimilez cât mai mult într-o perioadă cât mai scurtă, ca să evoluez cât mai repede în direcția pe care mi-o doream.
În acea perioadă, într-adevăr, lucrurile puteau deveni copleșitoare. La 7.30-8 eram la muncă și mai plecam la zece, unsprezece seara. Erau multe ore de muncă, dar aveam 20 și ceva de ani și o cu totul altă energie. Nu prea aud, așadar, alarma care semnalează că am pus prea multă presiune pe mine pentru că, pur și simplu, nu pun.
TG: Ce sfat ți-ai da ție, cel de la 20 de ani?
GV: Cred că același sfat pe care mi l-aș fi dat la vârsta de 24 de ani, când mă întorsesem în țară: ”Stai în Anglia!”. După toți acești 25 ani în care am încercat să schimb mentalități, cred că am reușit să schimb trei.
TG: Spune-ne o mică schimbare, pe care ai făcut-o în viața ta, ca să te conectezi mai bine cu ceilalți.
GV: E un paradox, dar am eliberat niște energii negative din jurul meu. Am renunțat la anumiți prieteni, pe care-i consideram foarte apropiați și care s-au dovedit a fi nocivi ulterior. Când lași în urmă persoanele toxice, nu te mai trag înapoi și poți să te concentrezi pe oamenii cu adevărat importanți din viața ta.
TG: Faci ceva anume ca să-ți menții concentrarea?
GV: Fac multe lucruri ca să-mi mențin concentrarea. Cele mai multe se leagă de mișcare, sport, aer curat, drumeții, absolut orice lucru care aduce mai mult oxigen pentru creier. Cred că asta aduce mai multă concentrare. Eu sunt un tip care a lucrat 20 și ceva de ani în radio, am peste 22.000 de ore de emisie live, ceea ce înseamnă lucru cu secundele.
Asta dă o nouă definiție timpului, după părerea mea. Am realizat faza asta alergând la curse și luând un start enervant de constant. Iau startul, de fiecare dată, în aceeași zecime a secundei. Concentrarea depinde foarte mult de abilitatea noastră de a ne raporta la ceea ce se întâmplă în jurul nostru și, nu în ultimul rând, la timp.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
TG: Care e cartea care ți-a schimbat viața?
GV: Nu cred că a existat o carte care să-mi schimbe viața. N-am citit foarte mult, pentru că m-am apucat de citit puțin mai târziu, dar mai bine mai târziu decât… și mai târziu. Fiecare carte are un input în viața noastră, iar linia vieții mele e alcătuită din toate lucrurile care mi s-au întâmplat.
TG: A existat un moment de cotitură în viața ta? Un moment în care ai simțit că ești în fața unei alegeri importante?
GV: Au fost multe momente de cotitură, iar alegerile pe care le-am făcut în urma acestor întâmplări au fost mai mature. Am pierdut persoane dragi mult prea devreme și asta m-a învățat să abordez subiectul ”moarte” altfel decât alți oameni. Moartea ne stresează, în general, dar pierderile importante te fac și să vezi viața puțin diferit. Iar faptul că ar trebui să fim pregătiți și pentru astfel de momente devine un pic mai anticipabil.
TG: Când a fost ultima dată când ai simțit că ai eșuat și cum ai depășit momentul?
GV: E foarte simplu când vine vorba de eșec. S-a întâmplat de puține ori. Fiind un tip sufletist și punând totul la inimă, mă supăr pe moment. A fost vorba de un screen test la MTV Londra. Oamenii voiau un anchor, iar eu eram pregătit, dar am fost cu câțiva ani peste ceea ce căutau ei. M-am consolat singur, în drum spre țară, spunându-mi că, la faza asta, ei au pierdut. Și lucrurile au mers mai departe, ca și când acel episod nici n-ar fi existat.
TG: Care este ultimul lucru pe care îl faci seara înainte de culcare?
GV: Înainte de culcare, beau un pahar de apă cu un pic de bicarbonat în ea, după care recapitulez ce am de făcut a doua zi și le spun noapte bună animăluțelor cu care trăiesc, adică papagalului și cățelului. Adorm cu gândul la cei dragi și cu zâmbetul pe buze.
TG: Împărtășește-ne un citat care te motivează.
GV: You don’t get a second chance to make a good first impression (N-ai a doua șansă să faci o primă impresie bună). Am văzut fraza asta în 1991, scrisă pe un gard, undeva prin Anglia, în drumul meu spre muncă și mi-a rămas în cap, corelată cu ce am învățat acasă. E importantă prima impresie lăsată de un om, într-adevăr.
TG: În ce momente ți-a folosit empatia și cum o cultivi?
GV: Cred că sună mai simplu în engleză decât în română: what comes around goes around sau what you give is what you get. La fel de aplicabile ambele. Întotdeauna trebuie să existe o balanță între ceea ce ai și ceea ce dai. Am învățat lucrurile astea devreme. Ai mei fiind cadre didactice, ne-au explicat că, deși nu o ducem extraordinar, întotdeauna există alții care o duc mult mai rău și au nevoie de lucrurile de bază pe care noi le avem la dispoziție. De aici a început empatia față de cei din jur. Am avut o grămadă de colaborări cu fundații care se ocupă de copii cu probleme de sănătate sau care trăiesc în zone defavorizate, rupte de lume. Am rămas aproape de acest fenomen și mă întorc spre empatie de câte ori mi-o cere sufletul.
George Vintilă este una dintre cele mai cunoscute voci din România. A lucrat în radio și televiziune, este gazda emisiunii Thrive “Good vibes, good coffee”, pe care o poți urmări pe Magic TV și pe canalul de Youtube Magic FM. Pasionat de sporturile extreme, George este pilot profesionist și pasionat de motorsport.
Citește și:
Adrian Nartea: ”Să nu trăim pentru viitor și pentru ce nu avem”