În următoarele 5 minute vei afla:

– Care este pentru Gáspár György semnalul de alarmă că a pus prea multă presiune pe sine.
– Ce cărți i-au schimbat viața.


Thrive România: Ce te face să te dai jos din pat în fiecare dimineață?

Gáspár György: Un simț al datoriei față de visurile mele cele mai importante (printre altele, promovarea sănătății relaționale în România) și credința că sensul nostru suprem este acela de a contribui la starea de bine a omenirii.

TR: Cum prioritizezi lucrurile când ai multe de făcut?

GG: Încep cu cele care „trebuiau făcute ieri“ sau cu cele care îmi par ușoare. Dacă ceva este urgent intru într-o suprafuncționare; dacă nu sunt în criză am un ritm mai cătingan, îmi fac liste (pentru că iubesc momentul în care bifez ce am finalizat) și încep cum m-au învățat profesorii la școală (să fac ce-i mai ușor, până îmi pornesc motoarele cognitive, apoi trec la ce este mai complex).

TR: Care e secretul tău pentru o viață mai bună?

GG: Faptul că sunt orientat spre a descoperi latura subiectivă a minții mele, fără să mă încred în tot ceea ce gândesc sau îmi imaginez. Când se întâmplă ceva în lumea exterioară, știu că nu percep realitatea la modul obiectiv; că mă uit spre oameni, situații sau evenimente pornind de la tiparele mele de gândire (ochelarii mei psihologici). Și mă întreb cum se leagă prezentul de trecutul meu, cum anume aș putea răspunde, în prezent, pentru ca trecutul să nu se repete? Știu, din propria experiență, că dacă mă încred în tot ce gândesc, nu obțin altceva decât o confirmare a tiparelor mele de gândire și mă adâncesc în durere. Când îmi permit curiozitatea de a privi spre realitate altfel, atunci se produce transformarea și simt că am mai evoluat puțin.

TR: Când simți că ești prea stresat sau prea copleșit de viață, ce faci ca să ieși din acea stare?

GG: Depinde. M-am obișnuit să fac o diferență între stres și starea de copleșire. În cazul stresului, știu că mă ajută să fac mișcare, să practic exercițiile de mindfulness, să mă rog, să vorbesc cu oamenii în care am încredere (am cinci persoane care fac parte din primul meu cerc de siguranță), să citesc, să scriu, să fac câte o plimbare în natură. Iar când sunt copleșit, am nevoie să opresc, pentru un timp, orice activitate, să mă îndepărtez de orice aparat electronic și să nu fac nimic. Efectiv să-mi las timp pentru a fi eu cu mine, cu emoțiile și corpul meu. Am învățat, cu greu ce-i drept, să-mi ascult vocea corpului, după cum spune dr. Peter Levine în cartea Într-o voce nerostită.   

TR: Cum scapi de gândurile rele? Ce-ți aduce optimismul, mai ales în această perioadă?

GG: Am învățat să le conștientizez, să-mi dau seama că sunt doar produsul imaginației mele, și apoi să repet „șterge, șterge, șterge“… exact așa cum aș șterge un enunț dintr-un document tip Word. Optimismul îl găsesc în relații și în lectură. Îmi place să descopăr cum fac față oamenii în care am încredere (nu doar persoane pe care le cunosc personal, ci și oameni care mă inspiră sau cu care rezonez) și apoi să selectez ce pot introduce în viața și viziunea mea. Mă mai ajută muzica. Când nu pot ajunge altfel la emoțiile și resursele mele, ascult muzică pe care o cunosc din copilărie sau alte melodii pe care le-am descoperit pe parcurs și care mă ajută să-mi cresc vibrația.

TR: Care este pentru tine semnalul de alarmă că ai pus prea multă presiune pe tine, că ai ajuns la capătul puterilor?

GG: Când începe să mă doară capul. Când îmi este greu să mă concentrez. Când îmi sare țandăra din orice față de cei din jur. Acestea sunt semnalele că am uitat de mine, de corpul meu, de nevoile mele și că trebuie să revin la „bază“.

TR: Ce sfat i-ai da adolescentului care ai fost?

GG: Nu i-aș da sfaturi, știu că nu-i plac (râde). Dar i-aș spune că este OK să fie altfel. Că nu trebuie să fie ca toată lumea și că îmi este tare drag. Și i-aș da o mare îmbrățișare, să simtă cât de mult țin la el.

TR: Spune-ne o mică schimbare, pe care ai făcut-o în viața ta, ca să te conectezi mai bine cu ceilalți.

GG: Am învățat să ascult. Dar să ascult mânat de curiozitatea empatică și de dorința de-a înțelege.

TR: Faci ceva anume ca să-ți menții concentrarea?

GG: Dorm. Somnul este cel mai bun medicament pentru mine. Păcat că medicii prescriu mai des medicamente decât somn.

TR: Care este cartea care ți-a schimbat viața?

GG: Sunt mai multe. Alchimistul. Alegerea. Omul în căutarea sensului vieții. Curajul de a fi vulnerabil. Sufletul banilor. Doing Imago Relationship Therapy (se va publica și în limba română, în această primăvară).

TR: A existat un moment de cotitură în viața ta? Un moment în care ai simțit că ești în fața unei alegeri importante?

GG: Au existat mai multe. În facultate, când am purtat o restanță din primul an, până în al treilea și eram bântuit de ideea că nu voi ajunge psiholog. Când am venit să testez viața de bucureștean și mi-am pierdut portmoneul cu bani, carduri și acte (am descris experiența într-una dintre cărțile mele). Când am invitat-o, în România, pe celebra psihoterapeută de familie Monica McGoldrick și am realizat că nu am adunat suficienți bani ca să acopăr cheltuielile. Mai sunt și altele.


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


TR: Când a fost ultima dată când ai simțit că ai eșuat și cum ai depășit momentul?

GG: Anul trecut, în noiembrie, când l-am înjurat pe unul dintre colegii și bunii mei prieteni. L-am trimis la origini, de două ori; mi s-a părut că nu m-a auzit din prima. Am simțit o mare eliberare imediat după, iar apoi am fost inundat de vinovăție, sentimentul de eșec și o acută dezamăgire personală. După o săptămână, mi-am adunat curajul să-mi exprim regretele și să-i spun cât de rău îmi pare pentru că m-am purtat în acest fel.

TR: Care este ultimul lucru pe care-l faci seara înainte de culcare?

GG: Spun o rugăciune.

TR: Există o persoană care a fost sau care este un role model pentru tine?

GG: Sunt mai multe. Dintre cei apropiați… bunicul patern, tata (deși mulți ani l-am judecat extrem de dur), bunica maternă, buna mea prietenă din Ungaria (Emöke). Iar din marea familie a omenirii: Harville Hendrix, Edith Eva Eger, Brené Brown, John Gottman, Esther Perel, Daniel Siegel.

TR: Ce iei cu tine, oriunde ai pleca?

GG: Respectul față de oameni. Și mă asigur să nu-mi uit telefonul, banii, cheile. Iar dacă plec la drum mai lung, o carte și un parfum.

Gáspár György este psiholog clinician și psihoterapeut relațional acreditat de Colegiul Psihologilor din România; președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie, coordonator al programului de formare în psihoterapia familiei; autor al cărților Copilul invizibil, prima carte de parenting altfel publicată în România, și Revoluția iubirii, o altfel de poveste despre atașament și relații, Mindfulness Urban – Exerciții de curaj, compasiune și conectare și al cărții #LoveIsFun – iubirea și sexul în același pat; coordonator științific în cadrul editurii „Pagina de Psihologie“. 

Citește și:

Andreea Raicu: “Așa-zisele ‘eșecuri’ m-au salvat de multe situații în care acum mă bucur că nu sunt”

Mirela Retegan: ”Fericirea se construiește, iar bunătatea e o alegere”

Author(s)

  • Crina Alexe

    redactor-șef Thrive Global România

    După 17 ani ca jurnalist la revista de modă și lifestyle ELLE România, în care a scris despre evenimentele culturale locale, cărți, modă, parenting, relații și destinații de călătorie și în care a intervievat mulți oameni interesanți, care i-au împărtășit poveștile lor pline de inspirație, Crina a decis că o schimbare este mai mult decât binevenită. Mai ales că rutina la locul de muncă este calea sigură spre plafonare, ca să nu zicem burnout. Așa că s-a alăturat echipei entuziaste de la Thrive Global România, alături de care speră să inițieze conversația pe plan local despre burnout și epuizare, despre cum pot fi ele combătute și, nu în ultimul rând, despre curajul de a ne accepta vulnerabilitățile. Așadar, trimiteți-i opiniile și sugestiile voastre pe aceste teme pe adresa [email protected]. Keep thriving!