În următoarele 5 minute vei afla:
– Ce a declanșat renunțarea la activitatea de pe social media pentru o persoană care lucrează în domeniul comunicării online.
– Cum poți gestiona consumul de social media, fără să schimbi ceva în viața socială.
Povestea mea cu năbădăi legată de Facebook, dar și de alte rețele sociale online, a început când mi-am dat seama că, deși dădeam scroll pe un oarecare newsfeed, de fapt mă gândeam la cu totul altceva și nici măcar nu băgam în seamă ce-mi apărea pe ecran.
Apoi, am început să fiu mai atentă la felul în care foloseam aceste rețele. Am remarcat că, o dată la câteva zeci de postări, vedeam câte una din care preluam ceva valoros pentru mine: o informație utilă sau o veste faină, de exemplu.
Pe urmă, a început să mi se pară ciudat faptul că știam o sumedenie de lucruri despre oameni care nu fac parte din viața mea. Lucruri pe care fie eu le aflam din online, fie mi le povesteau prietenii, care, tot așa, le descopereau online, dar care nu mă ajutau cu nimic și, de multe ori, aș fi preferat să nu știu, fiindcă mă încărcau inutil.
Am hotărât să-mi simplific existența online, proces lung de câțiva ani.
Primul experiment l-am făcut în 2017. Timp de un an nu am publicat nimic pe niciunul dintre profilurile mele online – Facebook, Instagram, LinkedIn etc. Atunci am observat câteva lucruri:
- Nimănui nu i-au lipsit informările mele.
- Am avut exact aceeași viață socială și am vorbit la fel de mult cu oamenii care fac parte din viața mea, chiar dacă nu spuneam tuturor cu cine, ce am citit azi sau unde merg la film.
- Obișnuiam, în proporție de 90%, să distribui noutăți legate de muncă și au fost vreo două sau trei cazuri în care mi-ar fi plăcut să anunț ceva public.
- Și cu toate astea, nu simt că am ratat vreo oportunitate profesională importantă: am descoperit 90% dintre proiectele la care am lucrat din relațiile pe care le am în offline.
După primul an, am ajuns și la prima concluzie:
- Da, sunt lucruri faine pe care le ratez dacă nu sunt activă, dar atunci când am pus în balanță raportul costuri-beneficii, investiția, în cazul meu, nu (mai) merita.
Am trecut la faza următoare din planul meu de simplificare: să folosesc social media numai pentru lucru. Asta pentru mine a însemnat să dau unfollow tuturor paginilor și prietenilor pe care îi aveam sau, pur și simplu, să nu mai dau scroll, dacă acest lucru nu era posibil în vreo aplicație. Când intram pe Facebook, pur și simplu tot ce aveam de făcut era legat de lucru. Dacă aș fi vrut să văd ce mai face fosta colegă de clasă, ar fi trebui să o caut intenționat, ceea ce am făcut de atâtea ori câte luni există într-un an.
- Am descoprit că nu-mi lipseau deloc noutățile din viața tuturor oamenilor pe care i-am cunoscut și cu care nu țineam legătura, că, atunci când mă întâlneam cu prietenii, îmi plăcea faptul că nu știam deja tot ce au făcut în concediu, dar și că uneori nu știam despre ce era vorba când mi se spunea „ce poză spectaculoasă a pus X!”.
- Am descoperit și că-ți poți face treaba online fără probleme, chiar dacă nu ești un utilizator activ, inclusiv când meseria ta înseamnă și partea de social media.
- N-am simțit vreun efect major în ceea ce privește timpul meu liber sau productivitatea la muncă. Se poate să fie din cauză că am început să folosesc mult mai puțin rețelele sociale online cu un an înainte și că oricând se găsesc un milion de lucruri de făcut, la job sau nu.
- Cu toate astea, am mai descoperit și că, atunci când am un moment în care simt nevoia să „fug” din sarcina pe care o am de făcut, nu mai dau click pe Facebook, că n-am ce face acolo. Acum, pur și simplu, rămân în documentul la care lucrez și continui să fac ce am început.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
În ultima fază, am șters tot ce am publicat și am luat-o de la zero. De data aceasta, folosesc social media pentru muncă exclusiv, cu prietenii și familia interacționez față în față sau prin mesaje private și nu mai am niciodată reflexul de a documenta ceva numai pentru a share-ui un moment cu 1.000+ cei mai apropiați oameni din viața mea.
Când ies în oraș, dacă nu trebuie să mă sune cineva, las telefonul în buzunar. Dacă sunt la cineva în vizită, la fel. Îl folosesc în mijloacele de transport în comun, când citesc. Fac poze rar, doar pentru mine, ca să-mi amintesc câteva întâmplări și la bătrânețe. Poze cu mâncare fac din când în când, ca să-i arăt mamei că mănânc. În loc de social media, dacă am chef să pierd vremea pe telefon, deschid Duolingo. Dacă am impresia că nici asta nu sunt în stare să fac, pur și simplu nu mai pun mâna pe telefon. Mă relaxez pur și simplu ori îmi vine repede în minte ceva de făcut, în offline.
Prefer ca știrile să ajungă la mine într-o formă mai organizată, fără să mă bazez pe un algoritm. De aceea, sunt abonată la newsletter-e ce îmi trimit pe email noutăți din domeniile care mă interesează. În momentul în care un newsletter ajunge să mă plictisească, mă dezabonez: nu -l las să-mi umple căsuța de email inutil.
Mi-am dat seama că n-am resurse să le fac pe toate și am ales să renunț la câte ceva, în favoarea unor aspecte despre care am considerat că, pe termen lung, contează mai mult.
Sunt multe povești interesante care se întâmplă online și recunosc că le ratez cu brio pe toate. Uneori mi-e ciudă, mi-ar plăcea să fi știut și eu ceva la mometul potritivit sau să fi participat la o discuție. Zâmbesc când mama îmi povestește cum și-a descoperit prietenii din liceu pe Facebook sau când prietene bune mi-au zis că și-au cunoscut soții pe aceeași rețea. Dar da, îmi asum riscurile și lipsurile, și nu spun că cineva ar trebui să facă cum am făcut eu.
Zic doar că datele de intrare pot fi personalizate în funcție de utilizator. Zic doar că, deși nu ne dăm seama, interacțiunea online ne afectează negativ pe termen lung – dependența de Facebook este de mult în manualul de diagnostic pentru psihologi. Zic doar că tehnologia este un instrument pentru o viață mai bună și cred că poate funcționa numai dacă avem grijă la cantitate și calitate.